| Superior a întrebat:

Deci,o sa incep asa : Ma cheama Alex (logic), am 15 ani si tatal meu a decedat prin 2003-2004. Si cateodata stau si ma gandesc,regret si-mi pare rau. Mama a ramas singura,cu datorii la intretinere,casa era sa fie luata, mama avand salariu extrem de mic pe vremea aceea in casa neavand nici macar chiveta, pana in 2009-2010. Totusi mama de-a lungul timpului a strans bani, de la 0 lei pana la 40. 000euro, in 12-13 ani. Mama s-a chinuit sa-mi fie bine, si a pus casa la punct. Daca atunci aveam un singur televizor cu tup si cel mai ieftin telefon mobil de pe piata (cand aveam 7-8 ani), acum avem televizoare de 3000 lei, telefoane de 1500 lei, frigider de 2500 lei, calculator de 7000 si lista continua. Sincer pe vremea copilariei nu stiam ca o ducem cam nasol,dar nu aveam impresia ca mama lua de la ea sa-mi dea mie. Deci s-a chinuit,avand pe suflet si povara mortii tatalui meu. Totusi,m-am atasat de unchii mei,cu care ma jucam si stateau cu mine (cei din partea mamei),si un om,care era prietenul tatalui meu si venea si ne mai ajuta,pana in ziua de azi (el fiind parasit de sotie si de copii). Fratii tatalui meu,vroiau casa si voiau sa ma dea afara pe mine si mama,erau niste nenorociti. Ma mir cum mama a suportat toate astea,totusi,daca in trecut nu realizam,acum realizez multe,care ma fac sa sufar,in principal lipsa tatalui meu. Am o sticla de vodka (ceva asemanator),care e aproape neatinsa,ce a fost gasita langa tatal meu. Hah,e nasol rau. La fel cum tata a murit,la fel si eu voi lasa o mama cu copilul singuri,daca apuc sa ajung in acel stadiu, nu? Ahg....viata doare.... Stiu sa-mi ascund toate sentimentele, totusi fata de mine nu prea pot. Cum pot sa trec mai usor? Pe bune de nu beau acea vodka cand fac 18 ani,sa vad ce era asa fain la ea. Am inteles ca tata ma iubea si pe mine,si pe mama,nu era agresiv,dar avea probleme cu bautul,si e posibil sa fie unul din motivele decesului lui,avand si probleme cu inima. Credeti-ma,doare,si mai doare si faptul cand ma gandesc ca mama a suferit atat. Oricum,pentru ca nu am tata,cateodata am indoieli,poate voi avea acelasi sfarsit ca el, mort la 30 de ani,lasand copil mic fara tata. Hah,fain asa, nu?

7 răspunsuri:
| danay72 a răspuns:

Îmi pare rau de situatia ta. Dar încearcă și nu mai privi în trecut atat de mult, pentru ca acest lucru îți provoacă suferința. Concentreaza-te asupra lucrurilor bune din viata ta si sa ai o atitudine pozitivă. O inima veselă înseninează fața, de aceea bucura-te de ceea ce ai și straduieste-te să fii un om mai bun și să înveți din greșelile altora. Nu le imita. Mama ta ă luptat împotriva situației dificile. Invata de la ea acest lucru.

| RAY a răspuns:

Eu spun ca esti prea dramatic in gandire pe bune

| VelaJohnny a răspuns:

Imi pare rau pentru ce ati trecut, tu si mama ta.
Eu nu te inteleg. Crezi ca trasaturile si obiceiurile tatalui tau s-au transmis si la tine, astfel ca vrand-nevrand o sa ajungi un alcoolic in viata. Eu merg pe principiul urmator: invata din greselile altora.
Daca as avea un prieten care a murit facand o activitate periculoasa, ar fi intelept ca de curiozitate sa practic si eu acel lucru pentru a vedea cum e sa fi in pielea lui? Tu esti mai predispus sa iei decizii bune in viata in priviinta acestor lucruri, avand exemple bune si rele de la care se pare ca ti-ai insusit lectii.

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Deci, o sa incep asa : pe mine ma cheama si Alex (logic). Ti-am dat un raspuns nefolositor la o intrebare care nu era intrebare si uite ca am gasit si postarea asta a ta care are doua intrebari, dintre care una retorica.
Din anumite motive pot sa inteleg ce simti si vreau sa iti zic o chestie.
Nu te astepta ca oameni care nu te cunosc si carora le spui cateva cuvinte despre viata ta sa incerce macar sa te inteleaga cat de cat. Bine, e posibil sa gasesti si astfel de persoane, dar cu totul intamplator.
Nu e neaparat un lucru rau sa incerci sa vorbesti cu oameni straini despre problemele tale, pentru ca e clar ca de multe ori e mai usor sa faci asta decat sa discuti cu cineva mai apropiat, chiar daca la prima vedere pare ilogic acest lucru.
E cu totul altceva totusi sa stai de vorba cu persoane apropiate, daca reusesti sa treci peste unele chestii care te retin sa faci asta.
Adica cu prieteni buni si mai ales cu mama ta, pentru ca in cazul asta ea o sa te lamureasca mai bine cum au stat lucrurile cu tatal tau, tinand cont ca tu erai mic atunci si nu poti sa iti amintesti chiar foarte multe.
In felul asta o sa iti fie mai usor sa intelegi ce simti si mai ales ce drum sa alegi, pentru ca pana la urma conteaza ce iti spun unii sau altii, dar numai tu esti cel care trebuie sa aleaga.

| AlexeHellsing a răspuns:

Cum să treci TU mai ușor? Păi, ar fi o soluție. Ai putea să te gândești cum să-i faci mamei tale să-i fie mai ușor. Dacă tatăl tău v-a părăsit (lucru de care îmi pare rău să aud) și ei îi este greu. Deci, ar trebui să ieși din sfera plânsului de milă și să-ți însușești autoritatea de bărbat al familiei, aceea de a te lăsa pe tine și de a-ți sprijini mama.
Acum, să nu te superi pe mine dacă ți-am spus ce nu voiai să auzi, dar ăsta e răspunsul la întrebarea ta, după părerea mea, cel mai bun. Totuși, depinde de tine cum îl pui în aplicare, sau dacă îl pui.

| gratargratar a răspuns:

Pai daca te doare ca mama ta a suferit atat, nu o mai fa si tu sa sufere. Calea e foarte simpla: nu fi prost. Arunca sticla daca te obsedeaza.
O sa mori cand vrea Dumnezeu, nu cand vrei tu sau cand crezi tu. Noi nu avem destin, ci avem vointa. Prin vointa ne putem mantui, daca urmam calea cea dreapta, sau putem cadea - daca ne ratacim (yoga, reiki etc.) sau cadem in patimi (bautura, desfranare etc.). Ingusta e calea cea dreapta si multi cauta sa o largeasca. Ea este insa ingusta.
Si prostia e tot de la diavol. Nu fi prost. Simplu. Tine ce toata lumea stie ca e bine si fereste-te de orice practica fata de care exista o indoiala generala.

Răspuns utilizator avertizat