Dumnezeu este atot puternic? Nu are si el limite ca noi toti? Dau funda

Foarte inteligent răspuns... Te felicit. Ești sau nu de acord, Dumnezeu există și tu nu poți schimba asta.

Allah exista si tu nu poti schimba asta.

Nu suntem in masura sa identificam limite in privinta lui Dumnezeu.

Iată, referitor la "inceputurile" existenţei...
In unanimitate, oamenii de stiinta sunt de acord ca un anumit lucru tot trebuie sa fi existat dintotdeauna: fie energia, fie materia, fie o,, natura" unui mister pe care nu il pot defini, divinitatea!

Ori anumite legi ale fizicii (precum legea entropiei) afirma ca energia (inclusiv materia, care se reduce de altfel la o forma energetica) nu este dintotdeauna. Energia trebuie in mod obligatoriu sa fi avut un inceput.

A ramas deci ca divinul (pe care stiinta nu il poate cuprinde in spectrul ei de observatie) sa fi existat dintotdeauna.

Poate tu esti limitat. Eu pot face ce vreau. Spre exemplu, te voi ignora complet pentru ca nu prezinti interes. Si poti lua toti muntii si toate stancile si ti le poti baga in ***

Nu crezi ca santem prea mici pentru a judeca? Daca santem atat de mici si nu intelegem lucrurile, de ce sa nu cautam raspunsuri si sa tragem concluzii abia dupa aia.Tu cate cercetari ai facut pentrua intelege daca exista sau nu Dumnezeu?
Eadevarat ca pe fiecare ne doare cand vedem atat de multa durere in jurul nostru.
Dar Biblia rasounde la intrebarea de ce exista atat de multa suferinta.
Ai cau tat raspunsul in Biblie?
Uite ce spune Biblia:
Răutatea a apărut pe pământ când Satan a rostit prima minciună. Iniţial, acesta a fost un înger perfect, care însă „n-a rămas ferm în adevăr" (Ioan 8:44). El a dorit să i se aducă lui închinarea care i se cuvine doar lui Dumnezeu. Satan a minţit-o pe prima femeie, Eva, convingând-o să nu asculte de Dumnezeu, ci de el. Adam a urmat exemplul de neascultare al soţiei sale, iar decizia lui a avut drept consecinţă suferinţa şi moartea. — Citeşte Geneza 3:1–6, 19.
Determinând-o pe Eva să nu asculte de Dumnezeu, Satan a devenit iniţiatorul răzvrătirii împotriva suveranităţii Creatorului, sau a dreptului său de a guverna. Majoritatea oamenilor i s-au alăturat lui Satan, respingându-l pe Dumnezeu în calitate de Conducător. Astfel, Satan a devenit „conducătorul lumii". — Citeşte Ioan 14:30; 1 Ioan 5:19.
De ce a permis Dumnezeu suferinţa până acum?
Dumnezeu a permis pentru un timp răzvrătirea împotriva suveranităţii sale. De ce? Deoarece a vrut să arate că orice încercare a omului de a se guverna singur nu-i aduce foloase (Eclesiastul 7:29; 8:9). Cei 6 000 de ani de istorie umană sunt o dovadă clară în acest sens. Conducătorii lumii nu au reuşit să pună capăt războaielor, criminalităţii, nedreptăţii sau bolilor. — Citeşte Ieremia 10:23; Romani 9:17.
Spre deosebire de conducerea umană, guvernarea lui Dumnezeu le va aduce binecuvântări celor care o acceptă (Isaia 48:17, 18). În curând, Iehova Dumnezeu va distruge toate guvernele omeneşti. Pământul va fi locuit numai de oameni care aleg conducerea lui Dumnezeu (Isaia11:9). — Citeşte Daniel 2:44.
Dumnezeu suferă alături de cei loviţi de necazuri. El nu este distant, misterios; el „iubeşte dreptatea" şi urăşte răutatea şi suferinţa generată de aceasta (Psalmul 37:28; Proverbele 6:16–19). În zilele lui Noe, Dumnezeu „S-a mâhnit în inima Lui" din cauza violenţei de pe pământ (Geneza 6:5, 6). Dar el nu s-a schimbat şi nu simte altfel cu privire la ceea ce se întâmplă în prezent. — Maleahi 3:6.
Dumnezeu nu este cu nici un chip sursa răutăţii. Biblia o spune fără echivoc. Cei ce pun în seama lui Dumnezeu fapte precum crimele şi terorismul nu fac altceva decât să-l defăimeze. Iată ce se spune în Iov 34:10: „Departe de Dumnezeu nedreptatea, departe de Cel Atotputernic ce este rău". În mod asemănător, în Iacov 1:13 se dă următorul sfat: „Nimeni, când este în încercare, să nu zică: «Sunt încercat de Dumnezeu». Căci Dumnezeu nu poate fi încercat cu lucruri rele şi el însuşi nu încearcă pe nimeni în felul acesta". Prin urmare, dacă suferiţi, fiţi siguri că nu Dumnezeu este cauza.

Calitatile predominante ale lui Dumnezeu sant dreptatea si iubirea deci acestea sant motivele pentru care el a permis pana in prezent sa fie suferinta:
El este Stânca, lucrarea Lui este perfectă, Căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu al credincioşiei şi fără nedreptate, El este drept şi integru" (Deuteronomul 32:4).
Dar el deja promite ca in viitor acestea vor disparea
: „Am văzut un cer nou şi un pământ nou; căci cerul anterior şi pământul anterior trecuseră, şi marea nu mai este. . . Şi însuşi Dumnezeu va fi cu [omenirea]. Şi el va şterge orice lacrimă din ochii lor, şi moartea nu va mai fi; nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi. Lucrurile anterioare au trecut". Ceea ce i s-a spus lui Ioan în continuare arată că aceste promisiuni sunt demne de încredere: „Scrie, pentru că aceste cuvinte sunt fidele şi adevărate". — Revelaţia 21:1–5.
Însă ce se va întâmpla cu miliardele de oameni nevinovaţi care au murit de la răzvrătirea din Eden încoace? Iehova a promis că îi va readuce la viaţă pe cei care dorm acum în moarte. Apostolul Pavel a spus următoarele: „Am speranţa în Dumnezeu. . . că va fi o înviere atât a celor drepţi, cât şi a celor nedrepţi" (Faptele 24:15). Aceştia vor avea perspectiva de a trăi într-o lume în care „va locui dreptatea". — 2 Petru 3:13.
Asemenea unui tată iubitor care permite efectuarea unei intervenţii chirurgicale dureroase în cazul copilului său dacă e sigur că aceasta îi va aduce foloase de durată, Iehova a permis ca oamenii să sufere temporar răul pe pământ. Cu toate acestea, cei care se străduiesc să înfăptuiască voinţa lui Dumnezeu se vor bucura pentru eternitate de multe binecuvântări. Pavel a spus: „Creaţia a fost supusă inutilităţii nu din propria ei voinţă, ci prin cel care a supus-o, pe baza speranţei că şi creaţia însăşi va fi eliberată din sclavia descompunerii şi va avea glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu". — Romani 8:20, 21.
Acum ca cunosti aceste lucruri nu ar mai trebui sa judeci pe nedrept

Dar tu cate cercetari ai facut ca sa aduci dovezi ca exista d-zeu? Ce scrie in biblie nu e o dovada. Oricine poate scrie ce vrea oriunde. Tu esti cel care trebuie sa aduca dovezi ca exista, nu eu ca nu exista.

Un argument valabil pentru cei care doresc un suport sincer pentru credinţa lor în existenţa sacrului a fost oferit de un mare om de ştiinţă, Erwin Schrödinger, laureat al premiului Nobel pentru fizică cuantică.
- El a observat că volumul maxim al unei gene (particulă a materialului ereditar) poate fi cuprins într-un cub cu mărimea laturii de MAXIM 100 distanţe atomice – însumând astfel un număr de atomi cuprins între o mie şi un milion – în funcţie de tipul şi de mărimea atomilor).

- Tot el afirmă că este practic imposibil ca acest număr limitat să poată explica un comportament ordonat, să formeze o structură organizată, să posede un,, program" de autoreproducere completă, de redare a unui caracter, funcţie sau organ în organismul dezvoltat ulterior, un,, program" de coordonare cu celelalte gene, de gestionare a unui metabolism propriu etc…

- Automat, concluzia acestei realităţi, este faptul că existenţa şi manifestarea unei gene, şi prin translaţie – a vieţii în general, constituie, în faţa oricărei tehnologii avansate, o enigmă, un mister de neînţeles, o manifestare minunată a Sacrului, o amprentă discretă a Celui care se află în spatele cortinei...

Defineste te rog termenul "atotputernic". Dacă e suficient de "atotputernic" cel care a făcut universul, ai putea considera că ai găsit răspunsul.

Iată câteva aspecte referitoare la acest lucru...

"Pentru a crede că viaţa a apărut în mod întâmplător, accidental, ar fi trebuit îndeplinite un lanţ întreg de,, coincidenţe’’, de întâmplări norocoase, de probabilităţi (care însă tind spre zero ca posibilitate de realizare).

,, Coincidenţe’’ referitoare la univers (pentru ca naşterea panetelor şi a stelelor să poată fi posibilă): mărimea potrivită a exploziei iniţiale, mărimea potrivită a gravitaţiei, mărimea potrivită a forţei nucleare tari;
,, Coincidenţe’’ referitoare la sistemul planetar (pentru a se putea susţine viaţa): mărimea şi masa exactă a soarelui, distanţa potrivită dintre soare şi centrul galaxiei, distanţa potrivită dintre soare şi cel mai apropiat braţ din spirala galactică, distanţa exactă dintre pământ şi soare, mărimea Pământului şi valoarea potrivită a forţei gravitaţionale a acestuia.
,, Coincidenţe’’ referitoare la planeta Pământ (care să poată susţine viaţa); Câteva calcule simple pot demonstra că probabilitatea apariţiei vieţii în mod întâmplător (prin amestecul de aminoacizi de tipul dextro şi levo) este foarte mică, practic imposibilă chiar dacă s-ar considera vârsta universului de 30 miliarde de ani (aşa cum se consideră în prezent), ceea ce ar însemna 10,, la puterea" 18 secunde. Dacă s-ar considera foarte optimist că pe pământ ar fi existat un milion de locuri care să întrunească condiţiile ideale potrivite în care să se fi efectuat câte 10 încercări de aranjare pe secundă a celor 410 de structuri de aminoacizi, probabilitatea să apară înlănţuirea corectă ar fi de 1 din 10,, la puterea" 98, deci cu foarte mult sub limita de 1 din 10,, la puterea" 40 admisă ca limită de discuţie de către fizicieni. Deci şansa de apariţie a vieţii în mod accidental este infimă, practic nu exista!"

Si daca Schrodinger ar avea dreptate, ceea ce nu e deloc sigur, tot n-ar fi o dovada pentru existenta lui d-zeu. Voi crestinii trebuie sa intelegeti ceva, si anume ca stiinta are nevoie de timp pentru a afla lucruri. Nu poate sti totul deodata. Nu exista nimeni care sa stie totul deodata. De-a lungul timpului au fost tot timpul mistere pe care stiinta nu si le-a putut explica, si atunci crestinii veneau si ziceau ca d-zeu e explicatia. Nu-i asa, pentru ca mai tarziu stiinta a venit si a dat explicatii lgoice pentru acele fenomene. Dar a avut nevoie de timp. In prezent e la fel. Sunt multe mistere, nu putem sti totul niciodata, dar asta nu inseamna ca exista d-zeu, si ca el e explicatia. Istoria ne arata ca nu asa stau lucrurile. Daca nu-ti poti explica ceva, atunci straduieste-te cat poti si dezleaga misterul, nu veni cu asa zisa explicatie: "d-zeu a facut tot" si gata, ai scapat usor. Asa nu apare progresul niciodata. Si chiar daca s-ar descoperi ca viata are urmele unei inteligente creatoare, tot n-ar fi o dovada ca d-zeul biblic exista, sau oricare alt zeu din istoria omenirii, pentru ca ar putea fi o alta inteligenta de origine necunoscuta. Nu ar fi zeul la care mergi tu sa te rogi la biserica. Biblia e o carte de povesti. Universul, Pamantul, viata, omul nu au aparut cum scrie acolo. In biblie nu exista stiinta. Dar daca esti creationist atunci bieninteles ca nu vei dori sa vezi asta.

Daca ai sti cate ceva despre astronomie, biologie, istorie etc ti-ai da seama ca si probabilitatea ca noi 2 sa vorbim acum aici era tot cam la fel de mica. Dar uite ca vorbim, pentru ca exista ceva numit noroc, intamplare, sansa, coincidenta. Daca nu crezi in astea inseamna ca traiesti in lumea fanteziei unde "totul se intampla cu un motiv". Bla bla bla. Tu doar asta stii sa scrii la toate raspunsurile. Chiar nu ai alt argument? Ar trebui de exemplu sa te apuci si tu sa explici basmele biblice de exemplu. Sa vedem si noi de ce au dat-o in bara in halul asta asa zisii "oameni alesi ai lui d-zeu". Sa explici creatia de exemplu, si cum nu se potriveste deloc cu realitatea. Sau potopul lui Noe, da Asta ti s-ar potrivi.

Daca santem prea mici, de ce avem tupeul sa spunem ca nu exista un Dumnezeu? Ce fel de cercetari ai facut tu? Ai studiat cumva celula, creierul, universul, vreo specie de animale?
Oamenii de stiinta ca Albert Einstein credeau in dumnezeu dar pentru ca au studiat ce se afla in jurul lor.
Daca nu intelegi suferinta nu inseamna ca si poti trage concluzia ca cel divin nu exista?
Ai cautat raspunsul in Biblie?
Uite ce spune Biblia:
Când a creat pământul şi tot ce este pe el, Iahve Dumnezeu nu a avut în vedere ca oamenii să fie chinuiţi de răutate şi suferinţă. Cum putem fi siguri de acest lucru? Prin faptul că, după terminarea creaţiei sale, „Dumnezeu a văzut tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune" (Geneza 1:31). Întrebaţi-vă: Dacă aş vedea un lucru rău, l-aş declara „foarte bun"? Bineînţeles că nu! În mod similar, când Dumnezeu a declarat totul „foarte bun", pe pământ nu era nici o urmă de răutate. Aşadar, când şi cum a apărut răutatea?
La puţin timp după crearea primilor noştri părinţi, Adam şi Eva, o creatură spirituală puternică a abordat-o pe femeie, punând la îndoială veridicitatea lui Iehova şi legitimitatea suveranităţii sale (Geneza 3:1–5). Această creatură, Satan Diavolul, a pretins mai târziu că oamenii nu-i vor rămâne loiali lui Dumnezeu când se vor confrunta cu necazuri (Iov 2:1–5). Cum a reacţionat Iehova? El a permis ca timpul să demonstreze că oamenii nu pot să-şi dirijeze paşii cu succes independenţi de el (Ieremia 10:23). Când creaturile acţionează contrar legilor şi principiilor lui Dumnezeu, rezultatul este păcatul, care dă naştere la situaţii dezastruoase (Eclesiastul 8:9; 1 Ioan 3:4). Totuşi, în pofida acestor situaţii ostile, Iehova a ştiut că unii oameni îşi vor păstra integritatea faţă de el.
De la acea cumplită răzvrătire din Eden s-au scurs aproximativ 6 000 de ani. Este aceasta o perioadă prea lungă? Iehova i-ar fi putut distruge cu secole în urmă pe Satan şi pe susţinătorii săi. Dar nu este mai bine că se aşteaptă până când orice îndoială posibilă referitoare la legitimitatea suveranităţii lui Iehova şi la integritatea oamenilor faţă de el va fi risipită? Nu este adevărat în cazul sistemelor judiciare actuale că un proces poate dura ani de zile până când se dovedeşte cine este şi cine nu este vinovat?
Având în vedere importanţa controverselor care îi privesc pe Iehova şi pe oameni — suveranitatea universală şi integritatea oamenilor —, câtă înţelepciune a manifestat Dumnezeu permiţând ca timpul să treacă! Acum înţelegem cu claritate ce se întâmplă când oamenii ignoră legile lui Dumnezeu şi preiau controlul asupra propriilor lor treburi. Rezultatul este răutatea răspândită pretutindeni. Şi acesta este motivul pentru care azi suferă atât de mulţi oameni nevinovaţi.
Din fericire însă, Cuvântul lui Dumnezeu arată că răutatea nu va exista la infinit. De fapt, Iehova va pune în curând capăt răului şi celor ce îl cauzează. „Dar cei răi", se spune în Proverbele 2:22, „vor fi nimiciţi din ţară şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea". Totuşi, cei fideli lui Dumnezeu pot aştepta cu nerăbdare un timp, care acum este foarte aproape, când „moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici ţipăt, nici durere". — Apocalipsa 21:4.
Suferinta in prezent este datorita lui Satan dusmanul lui Dumnezeu caruia i s-a permis un timp
(1 Ioan 5:19) Ştim că provenim de la Dumnezeu, dar întreaga lume zace în puterea celui rău.
Dumnzeu nu se ascunde, dimpotriva, calitatile sale sant iubirea si dreptatea
(Deuteronomul 32:4) Stânca — lucrările sale sunt perfecte, căci toate căile sale sunt dreptate. Un Dumnezeu al fidelităţii, în care nu este nedreptate; el este drept şi nepărtinitor.

(1 Ioan 4:8) Cine nu iubeşte n-a ajuns să-l cunoască pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire.
matei24:36-42"36 Iar ziua şi ora aceea nimeni nu le ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. 37 Fiindcă, aşa cum au fost zilele lui Noe, aşa va fi şi prezenţa Fiului omului. 38 Căci, aşa cum erau oamenii în zilele acelea dinainte de potop: mâncau şi beau, bărbaţii se căsătoreau şi femeile erau date în căsătorie, până în ziua în care a intrat Noe în arcă, 39 şi n-au dat atenţie până a venit potopul şi i-a măturat pe toţi, aşa va fi şi prezenţa Fiului omului. 40 Atunci doi oameni vor fi pe ogor: unul va fi luat şi celălalt va fi abandonat; 41 două femei vor măcina la râşniţă: una va fi luată şi cealaltă va fi abandonată. 42 Vegheaţi deci, pentru că nu ştiţi în ce zi vine Domnul vostru.
"Dumnezeu a fixat un timp, o ora pentru a pune la punct tot raul care exista
INtrebarea este daca noi vom fii pregatiti pentru acea ora
Unu care nu crede in existenta sa cu siguranta nu va fi pregatit
psalmi14:1 14 Nebunul spune în inima lui:
„Nu există Iehova".
Ei au făcut ce este rău, s-au purtat dezgustător.
Nu este niciun om care să facă binele

Dovezile reprezinta realitatea din jurul nostru,nimic nu apare din Intamplare. Oamenii de stiinta spun clar:Nu exista proiect fara proiectant
In primul rand ma convinge creatia,Profetiile implinite din Biblie, si apoi oamenii de stiinta care isi dau sema pe zi ce trece ca oricat si-ar dorii sa demonstreze contrariul, confirma ca exista ceva superior omului, o fiinta atotputernica.
Si un copil ar putea sa spuna ca nu exista curent electric pe care nu il vad pana sa fie electrocutati. Faptul ca Dumnezeu nu este vizibil nu demonstreaza ca nu exista, o demonstreaza creatia sa

Orice s-ar afirma la aceasta intrebare, unii tot nu vor crede, pentru ca nu au nici premisa: credinta in Dumnezeu- Dumnezeu pentru care totul este cu putinţă.

Pretentia omului de a devoala sau a "devora" taina ultimă a Divinităţii, cea mai profunda, taina ultima a misterului divin, dar pretentia este cel putin o impostura, o aroganţă stupida.

Asta din moment ce omul nu-şi cunoaste nici măcar lungul nasului, slabiciunile si alte lucruri simple, elementare lui, cum ar fi spre exemplu ceea ce ar trebui să consume sau să nu consume pentru a scăpa de flatulaţie... Dar omul se aruncă să-L apuce de-un picior pe Dumnezeu şi să-i facă "studiu de caz"...

Care profetii indeplinite din biblie?

Daca esti prea mic de ce spui tu ca exista d-zeu? Si inca ala din biblie. Ce cercetari ai facut tu ca sa-mi spui ca exista? Albert Einstein nu credea in d-zeul crestin, stai linistit. Nu mai dezinforma pe aici, te rog. Tu esti cel care vii cu ideea unui zeu, tu sa fii ala care-mi demonstreaza ca exista. Si tu sa-i explici si personalitatea zeului tau si de ce permite existenta lucrurilor rele. Tu sa o faci, pentru ca desi pretinzi ca esti mic, pretinzi si ca stii totul in acelasi timp. Zici ca esti mic dar de fapt esti arogant, zicand ca-l cunosti pe creatorului intregului univers. Deci tu esti mic, dar stii raspunsul final. Cum se poate sa stii raspunsul final fara sa stii celelalte raspunsuri? Te rog sa-mi spui secretul tau. Ajungi cumva la raspunsul final sarind peste toate celelalte mistere si intrebari.

Dumnezeu există, iar la provocare mea, mister "Sublime89" nu a găsit şi nu va găsi răspuns în ateism... ci doar prin credinţa în Dumnezeu...

Spuneam deci:
"Un argument valabil pentru cei care doresc un suport sincer pentru credinţa lor în existenţa sacrului a fost oferit de un mare om de ştiinţă, Erwin Schrödinger, laureat al premiului Nobel pentru fizică cuantică.
- El a observat că volumul maxim al unei gene (particulă a materialului ereditar) poate fi cuprins într-un cub cu mărimea laturii de MAXIM 100 distanţe atomice – însumând astfel un număr de atomi cuprins între o mie şi un milion – în funcţie de tipul şi de mărimea atomilor).
- Tot el afirmă că este practic imposibil ca acest număr limitat să poată explica un comportament ordonat, să formeze o structură organizată, să posede un,, program" de autoreproducere completă, de redare a unui caracter, funcţie sau organ în organismul dezvoltat ulterior, un,, program" de coordonare cu celelalte gene, de gestionare a unui metabolism propriu etc…
- Automat, concluzia acestei realităţi, este faptul că existenţa şi manifestarea unei gene, şi prin translaţie – a vieţii în general, constituie, în faţa oricărei tehnologii avansate, o enigmă, un mister de neînţeles, o manifestare minunată a Sacrului, o amprentă discretă a Celui care se află în spatele cortinei..."