Dumnezeu este atot puternic? Nu are si el limite ca noi toti? Dau funda

Pai daca nu exista nu prea are cum sa fie nici atotputernic, nici limitat.

Da, Dumnezeu e atotputernic. Nu are limite fiindcă El a creeat totul. Nu este om (nu că nu s-ar putea face) ci e Dumnezeu (nu știu ce sinonim i-aș putea da, e o forță..., dar nu e ceva material). El a dorit să facă omul după chipul și asemănarea lui (chipul=„design-ul" corpului; asemănarea=inteligența, gândirea...), dar a făcut omul doar după chipul lui, de aceea suntem limitați. Dacă am ști totul nu știu dacă am mai avea atât de multe scopuri în viață (desigur că ar fi mai bine așa, dar așa a decis El).

În concluzie, Dumnezeu e atotputernic și nu are limite.

Dumnezeu există. Poate tu nu crezi acum, dar la un moment dat (cel târziu când vei muri) vei vedea că există. Sunt o grămadă de dovezi despre existența Lui și a sfinților.

"Gramada" asta de dovezi e cam invizibila

Da este Atotputernic, el nu are inceput si sfarsit, el este creatorul a tot ce exista peste tot.

Da, este atotpunernic. Nu are limite.

Dacă divinitatea ar exista (cum s-ar numi ea: Zeus, Jupiter, Yahve, Dumnezeu, Allah, Baal etc etc), nu era nevoie de atâtea temple, biserici, catedrale, sinagogi, geamii, moschei şi nici de religii, mituri, ritualuri, preoţi, rabini, pastori, imami etc etc. Toate acestea au fost create şi imaginate de oameni. Studiază istoria religiilor şi vei înţelege.

Daca el nu exista, atunci nici tu nu existi, aceste cuvinte de fapt s-au scris singure)

Dumnezeu nu are limite de putere, este ceva ce noi nu putem intelege, pentru noi oamenii limitati
AŢI contemplat vreodată bolta înstelată într-o noapte senină? În timp ce priveaţi puzderia de stele, probabil aţi remarcat că punctele luminoase ce licăreau pe cer variau în strălucire şi culoare. „O stea se deosebeşte în glorie de altă stea", afirmă pe bună dreptate Biblia (1 Corinteni 15:41).
De ce se deosebesc stelele în „glorie", sau în strălucire? De ce, de pildă, unele par albe, iar altele albăstrii, gălbui sau roşiatice? Şi de ce licăresc ele?
În miezul stelelor, „reactoare" nucleare imense generează uriaşe cantităţi de energie. Această energie ajunge la straturile externe ale stelei, de unde este emisă în spaţiu, în mare parte sub forma luminii vizibile şi a radiaţiilor infraroşii. Aţi putea fi surprinşi aflând că stelele fierbinţi sunt albastre, pe când cele reci sunt roşii. De ce această diferenţă de culoare?
Lumina poate fi considerată un flux de particule, numite fotoni, care se comportă ca unde de energie. Stelele a căror temperatură este mai mare emit fotoni cu energie mai mare, dar cu lungimi de undă mai mici, aflându-se astfel la capătul albastru al spectrului. În schimb, stelele mai reci generează fotoni cu energie mai mică, aflaţi spre capătul roşu al spectrului. Soarele, steaua Sistemului nostru Solar, se află undeva pe la mijloc, întrucât emite o cantitate mai mare de lumină din porţiunea verde spre galben a spectrului. Aşadar, de ce nu pare el verzui? Întrucât emite multă lumină cu lungimi de undă şi din domeniul vizibil al spectrului, Soarele pare alb când este privit din spaţiu.
Atmosfera Pământului dă culoare Soarelui
Întrucât acţionează asemenea unui filtru, atmosfera Pământului influenţează modul în care vedem Soarele în diferite momente ale zilei. De exemplu, la amiază, Soarele este în general de un galben strălucitor. Însă când răsare ori când apune, momente în care se află foarte aproape de linia orizontului, el poate părea portocaliu sau chiar roşu. Această variaţie a culorii se datorează moleculelor de gaz, vaporilor de apă şi diverselor particule microscopice din atmosfera Pământului.
Datorită compoziţiei sale, atmosfera împrăştie lumina solară albastră şi cea violetă, rezultatul în zilele senine fiind un splendid cer albastru. Odată ce componenta albastră şi cea violetă au fost eliminate din spectrul vizibil al Soarelui, lumina ce cade perpendicular pe suprafaţa Pământului la amiază este preponderent galbenă. Când însă Soarele se apropie mult de linia orizontului, radiaţiile solare formează un unghi ascuţit cu suprafaţa Pământului, parcurgând prin atmosferă până la noi o distanţă mai mare. Astfel, este împrăştiată şi mai multă lumină din domeniul albastru şi cel verde al spectrului. În consecinţă, când apune, Soarele impresionează prin culoarea-i de un roşu aprins.
Cerul nopţii — plin de culoare?
Modul în care vedem cerul noaptea este influenţat considerabil de sensibilitatea ochilor noştri. Ochiul uman percepe lumina prin două tipuri de senzori: celule sub formă de conuri şi celule sub formă de bastonaşe. Conurile disting culoarea, dar în condiţii de luminozitate slabă, ele nu-şi mai îndeplinesc funcţia. Bastonaşele în schimb, deşi nu sesizează culorile, sunt fotoreceptori extrem de eficienţi. De fapt, în condiţii optime, un bastonaş poate fi excitat de un singur foton! Totuşi, bastonaşele sunt mai sensibile la lungimile de undă mai scurte ale luminii, de la capătul albastru al spectrului. Ca urmare, când privim cu ochiul liber stele a căror intensitate luminoasă este slabă le vom vedea doar pe cele albastre, nu şi pe cele roşii, chiar dacă ele strălucesc la fel. Din fericire, avem la dispoziţie şi alte sisteme optice pentru a admira bolta înstelată!
Binoclurile şi telescoapele ne ajută să observăm obiecte cereşti cu o luminozitate slabă, precum stele, galaxii, comete şi nebuloase. Cu toate acestea, modul în care le vedem poate fi afectat într-o anumită măsură de atmosferă. Problema însă a fost soluţionată de Telescopul Spaţial Hubble (TSH), care orbitează în jurul Pământului. Capodoperă a tehnologiei, TSH poate detecta corpuri cereşti cu o luminozitate de zece miliarde de ori mai mică decât a celor mai puţin luminoase stele ce pot fi observate cu ochiul liber! Drept urmare, cu ajutorul acestui telescop au fost observate corpuri cereşti, galaxii şi nebuloase (nori de gaz şi praf interstelar) foarte îndepărtate. Imaginile obţinute sunt cu adevărat uluitoare!
În prezent, telescoapele terestre fac concurenţă telescopului Hubble, chiar depăşindu-l în unele privinţe. Astronomii pot obţine cu noile telescoape imagini cu o rezoluţie mai mare — cu o mai mare claritate a detaliilor — decât a celor obţinute cu TSH, întrucât aceste instrumente sunt dotate cu sisteme ingenioase de corectare a efectelor atmosferei. Un exemplu este telescopul Keck I, care se numără printre cele mai mari telescoape optice din lume şi care se află la Observatorul W. M. Keck de pe insula Hawaii. Cu ajutorul acestui telescop, astronomul Peter Tuthill de la Universitatea din Sydney (Australia) a descoperit nori de praf, degajaţi de sisteme stelare binare din constelaţia Săgetător, care, văzută cu ochiul liber, pare situată aproape de centrul galaxiei noastre, Calea Lactee.
Pe măsură ce îşi adâncesc privirile în spaţiu, astronomii descoperă tot mai multe stele şi galaxii. Câte să existe oare în imensitatea Universului? Dacă pentru noi numărul lor este o necunoscută, pentru Creatorul nostru, Iehova Dumnezeu, lucrurile sunt cât se poate de clare. În Psalmul 147:4 se spune: „[El] socoteşte numărul stelelor, pe toate le cheamă pe nume".
Profetul Isaia a făcut şi el câteva afirmaţii asemănătoare. De fapt, el a precizat cu o exactitate ştiinţifică remarcabilă că Universul este produsul infinitei energii a lui Dumnezeu. „Ridicaţi-vă ochii şi priviţi!", a scris Isaia. „Cine a creat aceste lucruri? Este Cel ce face să iasă, după număr, armata lor. El le cheamă pe toate pe nume. Datorită marii lui energii dinamice şi puterii sale nemărginite, niciuna nu lipseşte." (Isaia 40:26)
Cum a ştiut Isaia, care a trăit acum circa 2 700 de ani, că Universul este produsul infinitei energii a lui Dumnezeu? Cu siguranţă, aceasta nu a fost concluzia propriilor cercetări. El a scris ceea ce Iehova l-a inspirat să scrie (2 Timotei 3:16). Prin urmare, Isaia, ca de altfel toţi ceilalţi scriitori ai Bibliei, a făcut ce niciun manual de ştiinţă şi niciun telescop nu pot să facă: a dezvăluit cine este Cel care a înveşmântat stelele în frumuseţe şi glorie.

Poate e invizibilă pentru tine, dar pentru mulți alții oameni această „grămadă" nu e invizibilă.

Citește și celelalte răspunsuri și vei vedea că al tău e unic (OK, mai e asemănător a lui nccmn).

Dumnezeu este intr-adevar Atotputernic!
Iar daca in privinta universului, imensitatea spaţiului în univers pare să fie la prima vedere o problemă insurmontabilă pentru compatibilitatea dintre ştiinţă şi credinţă, fizica poate lămuri insa această problemă atunci când afirmă că, spre exemplu, o planetă, prin comasarea atomilor (ipotetică) cu particulele componente (electroni, protoni, neutroni, particule neutrino, quarcuri...) se poate "reduce" la dimensiunea unei mingi sau la dimensiunea unui degetar (în cazul găurilor negre).
Big Bang-ul confirmă iarăşi această comasare de energie...

Are prea multi kw, valoarea cifrei tinde catre infinit.

Faptul ca am scris aceste cuvinte e o dovada ca exist, pentru ca doar oamenii pot scrie pe TPU, din cate stiu eu. Tu esti doar un creationist din ala modern care se foloseste de stiinta, si are impresia ca zeul lui e universul Ar trebui sa te bazezi mai mult pe biblie totusi, ca tot crestinul. Si nu, nu-ti fa iluzia ca in biblie o sa gasesti ceva stiinta.

Aceasta gramada nu e invizibila pentru ei pentru ca vor cu disperare sa o vada. Si cand vrei cu disperare sa vezi ceva, vei vedea si lucruri care nu exista.

Si care-i problema daca e unic? De cand ai tu impresia ca majoritatea are vreodata dreptate?

Poti sa impartasesti cateva dovezi si cu noi?

Greșit.

Pentru asta s-a inventat internetul și cărțile. Totuși, îți pot da câteva „titluri":
-Arsenie Boca
-Crearea Universului
-Biblia

PS: De ce ne certăm pe tema asta?

Luke, use the force. Da ma, e atotputernic, si eu pot sa zbor. Nu exista niciun fel de dovezi. Provoc pe acela care crede ca poate aduce dovezi. Te rugam sa ni le prezinti. Pana atunci, zeul vostru e un mit ca atatea milioane de zei din lumea intreaga de-a lungul istoriei. Si, daca prostia continua in acelasi fel, probabil veti mai inventa altii.

Esti clar limitat. De ce mai existi?

1.Dupa o cautare pe Google am aflat ca Arsenie Boca ar fi fost un popa.Deci cum dovedeste numele Arsenie Boca existenta lui d-zeu(sau oricarui zeu)?
2.Nimeni nu poate sti cum a aparut universul.
3.Biblia aproba existenta unui zeu exact cum Harry Potter(cartea) aproba existenta lui Harry Potter(ochelaristu').

Iată detalii:
1) Da, Arsenie Boca a fost un preot. Dacă vei căuta mai mult vei afla că la un moment dat a fost arestat și dus în șantier (Canalul Dunăre - Marea Neagră). Într-o zi și-a ceru pauză 30 de minute. Când s-a întors a zis că a fost la înmormântarea mamei lui (în Transilvania, la 700 km distanță). Ei nu l-au crezut, dar au fost spioni (comuniști) care l-au văzut acolo. Doar cu puterea lui Dumnezeu putea să facă asta.

2) Oamenii de știință au descoperit teoria Big Bang. Se potrivește cu Biblia, doar că Dumnezeu nu le-a zis oamenilor de acum 2000 de ani chestii științifice de acum că n-ar fi înțeles nimic.
-Un atom primar a explodat și a început să se creeze Universul. / La început nu era nimic iar Dumnezeu a creat Universul.
-Nu mai știu exact ordinea, dar în loc de Ziua 1 (în Biblie) în care se zice că Dumnezeu a făcut Pământul se potrivește cu știința. Apoi cu apa, cerul, animalele... etc.
3) Biblia nu are legătură cu Harry Potter. Una e o poveste inventată în sec. 20 și alta e o carte scrisă jumătate acum mii de ani (Moise) și cealaltă jumătate scrisă acum 2000 de ani.
Cel mai bun exemplu e Iisus. Nu degeaba a venit printre noi. Există și în documente că a existat (OK, habar nu am pe unde ar fi aceste documente).

S-a dat deja răspunsul câștigător...

Daca Dumnezeu avea limite ca voi toti il manca si pe el viermii, ca pe noi toti dupa un ciclu efemer de 'viata'.
Dar El traieste!

Daca cuvintele tale demonstreaza ca existi, oare ce demonstreaza creatia din jurul tau? Ca a aparut singura?
Biblia nu este o carte de stiinta dar o sustine:
EXEMPLU: Legea mozaică le poruncea israeliţilor să-şi îngroape excrementele „în afara taberei" (Deuteronomul 23:12, 13). Dacă atingeau cadavrul unui om sau al unui animal, israeliţii trebuiau să se spele (Leviticul 11:27, 28; Numerele 19:14–16). Leproşii erau ţinuţi în carantină până când, în urma unei examinări atente, se confirma că nu mai erau contagioşi (Leviticul 13:1–8).
CE DEZVĂLUIE MEDICINA MODERNĂ: Îndepărtarea corectă a materiilor fecale, spălatul pe mâini şi carantina sunt şi în prezent modalităţi eficiente de prevenire a bolilor. Iată recomandarea pe care le-o dau Centrele Americane pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor (CDC) oamenilor care locuiesc în zone unde nu există toalete sau alte sisteme de canalizare: „Defecaţi într-un loc aflat la cel puţin 30 de metri de orice sursă de apă şi îngropaţi materiile fecale". Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, când excrementele sunt îndepărtate în mod corespunzător, incidenţa bolilor diareice scade cu 36 la sută. În urmă cu aproape 200 de ani, medicii au constatat că au infectat mulţi pacienţi când nu s-au spălat pe mâini după ce au atins cadavre. CDC consideră că şi în prezent spălatul pe mâini este „cea mai eficientă modalitate de a preveni transmiterea bolilor". Dar ce se poate spune despre punerea în carantină a leproşilor sau a altor bolnavi? Recent, într-o revistă medicală se spunea: „În primele faze ale unei epidemii, se pare că izolarea şi carantina sunt singurele măsuri eficiente de control a răspândirii bolilor infecţioase" (Saudi Medical Journal).
Dincolo de mişcarea stelelor şi a planetelor sunt legile care guvernează materia din univers, una dintre acestea fiind legea gravitaţiei. Cele mai vechi menţiuni extrabiblice referitoare la legile fizice au fost făcute de Pitagora, care credea că universul poate fi explicat prin calcule matematice. Două mii de ani mai târziu, Galilei, Kepler şi Newton au demonstrat că materia este guvernată de legi raţionale.
Prima menţiune biblică referitoare la legile din natură se află în cartea lui Iov. În jurul anului 1600 î.e.n., Dumnezeu l-a întrebat pe Iov: „Cunoşti tu legile cerului?" (Iov 38:33). În cartea scrisă de Ieremia în secolul al VII-lea î.e.n., Iehova este numit Creatorul „care a rânduit luna şi stelele" şi a „aşezat legile cerurilor şi ale pământului" (Ieremia 31:35; 33:25). Având în vedere aceste afirmaţii, biblistul George Rawlinson a făcut următorul comentariu: „Atât scriitorii Bibliei, cât şi ştiinţa modernă susţin cu tărie că materia este guvernată de legi".
Afirmaţia din Iov a fost făcută cu aproape o mie de ani înainte de Pitagora. Să nu pierdem din vedere că intenţia Bibliei nu este aceea de a revela fenomene din natură, ci în primul rând de a întipări în mintea omului că Iehova este Creatorul tuturor lucrurilor, cel care poate crea legi fizice. — Iov 38:4, 12; 42:1, 2.
Un alt exemplu este circuitul apei în natură, care poate fi rezumat astfel: Apa mărilor se evaporă formând norii. Norii se transformă în precipitaţii care cad pe pământ sub formă de ploaie sau zăpadă, iar în cele din urmă apa se întoarce în mare. Cea mai veche menţiune extrabiblică cu privire la circuitul apei datează din secolul al IV-lea î.e.n. Totuşi, Biblia a descris acest circuit cu sute de ani mai înainte. De exemplu, în secolul al XI-lea î.e.n., regele Solomon al Israelului a scris: „Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple; râurile aleargă din nou spre locul din care au pornit". — Eclesiastul 1:7.
În mod asemănător, în jurul anului 800 î.e.n., profetul Amos, un umil păstor şi agricultor, a scris că Iehova „cheamă apele mării şi le varsă pe faţa pământului" (Amos 5:8). Fără a folosi un limbaj complicat sau termeni de specialitate, Solomon şi Amos fac o descriere corectă a circuitului apei, însă din unghiuri puţin diferite.
De asemenea, Biblia spune că Dumnezeu „ţine suspendat pământul pe neant" (Iov 26:7). Dacă ne gândim la cunoştinţele care existau în jurul anului 1600 î.e.n., când au fost scrise aceste cuvinte, ce om ar fi putut afirma că un obiect în stare solidă poate sta suspendat în spaţiu fără un suport fizic? După cum s-a arătat mai înainte, Aristotel însuşi, care a trăit cu peste 1 200 de ani mai târziu, a respins ideea de vid!
Nu sunteţi uluit de exactitatea afirmaţiilor pe care le face Biblia — în pofida chiar a concepţiilor eronate, deşi aparent logice, care prevalau la data scrierii ei? Pentru orice om raţional acesta este un argument în plus că Biblia este o carte inspirată de Dumnezeu. Aşadar, e mai înţelept să nu ne lăsăm influenţaţi de orice învăţătură sau teorie care contrazice Cuvântul lui Dumnezeu. După cum a demonstrat de atâtea ori istoria, filozofiile omeneşti, chiar şi ale unor mari învăţaţi, sunt actuale o vreme după care sunt uitate, însă „cuvântul lui Iehova dăinuie pentru totdeauna". — 1 Petru 1:25.

Fiecare dintr-e noi este limitat.Sau probabil tu esti atotputernic, avand in vedere ca nu vrei sa crezi in creatorul tau. Apoi cateva dovezi ai primit deja, doar ca tu decizi sa fii orb.Nu degeaba se spune ca cel care nu v rea sa vada,nu va vedea niciodata,indiferent cate dovezi ii pui in fata.
Deci iti recomand un lucru mr ilimitat:du-te la munte,si acolo vei intelege,ca padurea,stancile,crestele,cerul,stelele,animalele, aerul acela curat si tot ce exista acolo nu au aparut singure ci le-a facut un Dumnezeu Atotputernic.
Iar cand vei vedea aceste lucruri iti vei da seama cat de limitat esti tu de fapt, ca stay numai cu ochii in calculatorul ala, crezand niste aberatii, in loc sa iesi in natura sa vezi realitatea din jurul tau.
Deschide ochii

1) Abureala faza cu teleportatu'.
De unde stii sigur ca a fost puterea lui d-zeu.
2) "Un atom primar a explodat și a început să se creeze Universul." nu e acelasi lucru cu : " La început nu era nimic iar Dumnezeu a creat Universul." si oricum Teoria Big Bang-ului nu este o certitudine.
3)"Biblia nu are legătură cu Harry Potter. Una e o poveste inventată în sec. 20 și alta e o carte scrisă jumătate acum mii de ani (Moise) și cealaltă jumătate scrisă acum 2000 de ani."
Care e diferenta? Inafara de varsta.
PS. Cat de idiot trebuie sa fii sa-ti pese de raspunsuri castigatoare?

Daca universul din jurul tau ti se pare creatia cuiva inteligent si bun, atunci inseamna ca-l vezi doar cum vrei tu sa-l vezi. Trebuie sa invatam sa vedem si lucrurile care nu ne convin. Si faptul ca noi putem crea lucruri nu e o dovada ca si noi suntem o creatie a "cuiva". Daca pornesti de la premiza asta cazi intr-o mare eroare si iluzie. Tu alegi sa vezi lucrurile frumoase si le ignori pe cele urate. De ce nu vrei sa accepti totul din jurul tau? Si inca un lucru, daca zici ca noi si tot universul suntem o creatie a lui d-zeu, atunci d-zeu nu e si el tot o creatie? El de ce e scutit?

Santem prea mici pentru a intelege de ce Creatorul nu este creatia cuiva,probabil va veni si timpul cand vom avea raspunsul la aceasta intrebare, dar intr-e timp lipsa raspunsului nu demonstreaza inexistenta sa.
Si care sant aceste lucruri care nu ne convin?
razboiele, crimele, foametea, suferinta...sant de acord ca nu ar trebui sa existe, dar daca tu nu intelegi de ce se intampla aceste lucruri desii exista un creator, nu il da deoparte pe acesta.
Si oamenii de stiinta sustin ce iti spun eu acum:In spatele oricarui proiect este un proiectant

Daca tot suntem prea mici sa intelegem asta, atunci nu suntem prea mici sa pretindem ca exista un creator? Nu suntem prea mici sa pretindem ca stim ca el nu e creatia cuiva? Nu suntem prea mici sa tragem concluzia ca noi si tot universul suntem creatia lui? De unde am putea noi sti toate astea daca suntem prea mici?

Eu observ ca desi ar exista un creator, pe el nu-l intereseaza de noi. Nu-l intereseaza si nu intervine deloc in soarta noastra si a universului. Un creator care si-a abandonat creatia e egal cu zero, cel putin din punctul nostru de vedere. E ca si cum nu ar exista. Gandeste-te asa pentru o clipa. Sa presupunem ca nu exista un creator. Ce am observa atunci? Am observa ca totul e la intamplare si ca el nu-si face simtita prezenta in niciun fel. Nu asta vedem in lumea din jurul nostru? Eu cel putin asta vad. Si atunci de ce as crede in el? Cea mai logica concluzie pe care o poti trage e ca nu exista. Mi se pare mult mai logica decat ideea ca exista un creator, dar sta ascuns, si nu vrea sa se arate niciodata, sau sa intervina in vreun fel. Daca e sa credem in ceva, atunci ne trebuie dovezi. Aceste dovezi lipsesc cu desavarsire deocamdata. Si cine nu vede asta se minte pe sine.

Nu e adevarat, oamenii de stiinta adevarati nu pornesc in cercetarile lor cu ideea ca exista un creator care a facut tot. Daca pornesti asa inseamna ca deja stii tot, ai aflat raspunsul final fara sa cercetezi nimic. Iar stiinta nu asa functioneaza.

Dumnezeu există și e problema ta ce crezi.

Http://www.atheistmemebase.com/......hanism.jpg