Întrebare strict pentru creștini

Vorbeam astăzi cu un prieten despre minciună...iar el a spus că (citez) "nu toată minciuna e rea".
Cu alte cuvinte... minciuna este întotdeauna un păcat? Părerea mea este că da.

Voi cum priviți lucrurile?

Staj ca au venit moralisti sa ne spune cat de sfinti sunt ei, cateodata o minciuna este buna, depinde

Iar moralistul de nilsson gen sa afirmi despre mine ca racolez fete de aici pe discord si cer poze nud cu ele, asta ce e? Fara nici o dovada, nici macar una. Vorbesti de minciuna tu.

Depinde de situatie! E relativ. De exemplu daca cineva are o boala incurabila si nu stie, nu ii zici ca are daca te intreaba, zici si tu ca n-are, cel putin pe moment sa nu stie.
Asa ca pot fi mai multe situatii din astea in care minciuna nu e pacat.

In plus e in natura noastra umana, in trecutul indepartat minciuna ne ajuta la supravietuire probabil, deci e in genele noastre uneori, ca daca nu era, nu exista conceptul de minciuna, nu puteai minti de la sine fara sa te gandesti.

Da,minciuna este un păcat.Probabil el vrea sa spuna ca uneori se intampla sa minti pentru ca daca spui adevarul e posibil sa ransesti.

Ii urat sa minți.

Un preot mi-a spus ca daca prin faptul ca ai spus o minciuna ai ajutat un om, nu e pacat.

Există mai multe tipuri de minciuni. Sunt cele protective, când vrem să apărăm pe cineva la care ținem și să nu-l rănim (de exemplu când îi spui unei femei că îți place cum îi vine o anumită haină deși nu este adevărat), există minciuna defensivă, atunci când copilul murdar de ciocolată la gură spune că nu a mâncat ultima prăjitură, mai este și minciuna lăudăroasă, când ne dăm în spectacol și inventăm situații fictive ori ne supraevaluăm niște merite.

Însă tipul cel mai periculos este minciuna vicleană, când cineva minte pentru a face răi cuiva pe care îl urăște ori pentru a profita de el, și trebuie să ne ferim cel mai mult de aceasta.

Și minciunile aparent nevinovate sunt rele, pentru că cele mai multe izvorăsc din frică, iar dacă toleram un păcat, acesta se extinde precum stricăciunea unui măr, și din acest motiv trebuie să fim întotdeauna pentru adevăr.
Dacă uneori adevărul îi doare pe semeni, putem să nu le spunem ce credem, dar măcar să nu mințim.

Da, fiecare minciună este un păcat, chiar dacă intră cineva peste tine în casă, un hoț vrea sa te fure, un criminal te șantajează dacă nu faci ceva... aceste cazuri fiind acelea în care minciuna este o idee bună pentru a scăpa cu viața și/sau cu lucrurile pe care le deții.

De ce? Pentru că, dacă trăim în adevăr, și trăim cu Dumnezeu, tatăl nostru, și Iisus, mântuitorul nostru, noi vom fi întotdeauna luminați. Din punct de vedere spiritual, invizibil pentru ochiul uman, am fi înconjurați de lumina divină. Cum s-ar spune că unii ar avea AURA albastră, roșie, roz, și altele, iar lumina divină este o aură pură (albă, sau albă-auriu, nu știu sigur).

Fiind prins în astfel de situații, criminalul își urmărește propriile interese, dar spiritul demonic te pune în ipostaza de a avea iluzia de alege, și îți creează frica de moarte, și vei minți pentru a trăi. Deci, logic vorbind, ar fi că Satana îți dăruiește șansa la viață prin șantaj (deși, un criminal sau hoț tot și-ar urmă interesele, chiar dacă minți sau ești sincer), pe când Dumnezeu nu-ți dăruiește o șansă, ci îți dăruiește viață în mod direct, și din iubire. Astfel, acea aură sau lumină divină începe să fie pătată, impură, "bruiată", și schimbătoare, dar împreună cu Dumnezeu și Iisus, nu se va întâmpla așa ceva, sau dacă se întâmplă, Dumnezeu îți știe situația, și te iartă dacă ești în situație de disperare sufletească și dacă te rogi pentru iertare; și știe că ai gândit în genul "lasă că mint acum, scap cu viața și cu lucrurile mele, și mă mântuiesc și spovedesc mai încolo, știu eu ce fac", dar astfel îți va fi mult mai greu să primești acea lumină pură cum ai avut-o înainte, pentru că nu ai fost sincer de la început, ci un profitor, nu poți fi sincer nici la spovedire sau mântuire, pentru că nu ești disperat să fii alături de Dumnezeu și să simți iubirea și viața Lui -ai zice că ai deja lumina divină, pentru că erai într-o situație imposibilă, dar era o iluzie, pentru că "imposibilul" fără Dumnezeu înseamnă să faci alegeri din frică. În alte cuvinte, ai fi un profitor, și nimănui nu-i plac profitorii. Dar, dacă faci față acestei situații singur, încrezător în tine, plin de curaj, plin de o idee nebunească de a riposta sau răzbuna, fără frică, fără Dumnezeu, ai fi un îngâmfat, și nimănui nu-i plac îngâmfații, chiar dacă ești într-o situație dezavantajoasă, iar legea te-ar proteja sub umbrela de "dreptul de proprie apărare".

Recomand urmatorul video, iti va da raspunsul intrebarilor legate de minciuna, te rog fierbinte sa il urmaresi, daca doresti.


https://www.youtube.com/......tps?/watch

Cu da și nu, depinde.
Avraam a mințit ca să-și scape viața. (de fapt nu a spus minciuni, el doar nu a spus tot adevărul)
Curva Rahav a mințit ca să scape viețile altora (și pe a sa), Dumnezeu a rasplatit-o
Moașele au mințit ca să salveze vieți, Dumnezeu le-a răsplătit.
Împăratul David a mințit ca să-și scape viața.
Si lista poate continua.
Cred ca "minciună rea" se încadrează f bine în situațiile în care scopul tau este rau
Scopul bun scuza mijloacele, și ferice de omul a caror pacate sunt acoperite cum scrie în carte.
Deci sunt de acord cu cealalalta parere(sau nu), pentru ca sunt cazuri în biblie cand cineva a mintit pentru a scăpa un suflet și acesta si-a gasit sfarsitul într-un final.

"Mintind pentru mine". Se refera la a spune o minciuna dar scopul sa fie bun.Am citit o istorioara un ucigasi fugea de oameni si a vazut o manastire.Preotul l a primit si cand au intrebat acei oameni daca l a vazut pe ucigas i-a mintit.Ei vroiau sa il omoare deci l a salvat si am inteles ca a ramas la manastire acel ucigas s-a facut calugar.

Daca printr o minciuna salvezi viata unui om nu e considerata pacat.

O minciună spusă la timpul potrivit poate salva vieți. Este valabil și în cazul ascunderii adevărului. Este păcat să salvezi vieți?

La fel că Dumneavoastră!
Minciuna e ceva neadevărat, și Dumnezeu e un adevăr, și trăiește în Adevăr, deci e greșeală.
Uite, Anania și Safira au mințit și au murit.
Instantaneu sa întâmplat.
Deci minciuna e păcat!

Daca minciuna are scopuri bune nu e păcat.