Pe ce va bazați dragi creștini când cititi biblia?
De unde știți cu precizie ca este cuvântul lui Dumnezeu?
Acesta carte a fost scris de diverse persoane în decursul anilor, aveți încredere totala ca ea nu este modificata
https://www.shtiu.ro/cine-a-scris-biblia-3271.html/amp

„Most Catholics are aware that the New American Bible is authorized by the USCCB. It's the Catholic Bible.
What does the NAB say on the subject of the gospel's authorship?

Matthew: "the unknown author." NAB 1008

Mark: "although the book is anonymous, apart from the ancient heading 'According to Mark,' in manuscripts, it has traditionally been assigned to John Mark." (NAB 1064)

Luke: "Early Christian tradition, from the late 2nd century on, identifies the author of this gospel...as Luke." (This means roughly 175 years had passed before an author's name was affixed to this gospel.

"And the prologue to this gospel makes it clear that Luke was not is not part of the 1st generation of Christian disciples, but is himself dependent on traditions." NAB 1091

On John: "Although tradition identifies [the author] as John, the son of Zebedee, most modern scholars find that the evidence does not support this." (1136)

In other words, the New American Bible states that we-simply-do-not-know who's the author of any of the four gospels. The NAB does not say, or imply, that the majority of Biblical scholars has it wrong that the gospels are works that are fundamentally anonymous.

If you're a Catholic, you no doubt have your own copy of the NAB, and can check this out for yourself."
—religio criticus, Amazon.com

Ideea de bază din articolul lui Dever este că s-a ales praful din ambițiile lui W.F. Albright (și anume din a dovedi arheologic că Biblia este corectă istoric). Acest lucru este confirmat pe https://www.youtube.com/watch?v=2kTxk0K3YSk de exemplu este o elucubrație că Iosua ar fi cucerit Ierihonul. John Van Seters și Israel Finkelstein confirmă că nu se poate ști nimic despre Moise cel istoric. Chiar în cazul în care Moise a existat în mod real, nu putem ști nimic despre el ca persoană istorică. Pot fi niște legende târzii țesute în jurul unui lider tribal care a existat în mod real, dar despre acel lider tribal nu mai putem ști nimic din punct de vedere istoric și arheologic.

Conform lui R.K. Merton „știința este scepticism organizat" în sensul că afirmațiile nu sunt crezute fără dovezi solide, deci sunt întâmpinate cu scepticism, iar oamenii de știință lucrează mereu la respingerea teoriilor altor oameni de știință. O teorie științifică trebuie să fie falsificabilă, adică să se poată cerceta dacă ea este falsă. Conform lui Philip Davies, în articolul "Beyond Labels: What Comes Next?", școala lui Albright a fost o reacție neoconservatoare la succesul metodei critico-istorice. Deoarece rezultatele metodei critico-istorice nu puteau fi negate cu ușurință, Albright a abătut discuția pe un alt făgaș, și anume că arheologia ar demonstra corectitudinea istorică a Bibliei. La început rezultatele acestei școli au părut promițătoare, dar mai târziu a ieșit la iveală faptul că lipsesc multe dovezi în ce privește corectitudinea istorică a Bibliei. De aceea Davies afirmă că agenda critică inițiată de metoda critico-istorică a fost reluată după întreruperea produsă de școala lui Albright, minimaliștii fiind promotorii acestei reluări de agendă critică. Ne putem întreba: a lucra după o agendă critică nu demonstrează lipsă de nepărtinire? Nu, dimpotrivă, deoarece știința este scepticism organizat, agenda critică este firească pentru știință, critica fiind modul de operare al scepticului de profesie, deci modul de operare al cercetătorului științific și al istoricului de profesie. Așa că până ce exactitatea istorică a Bibliei nu va fi demonstrată, ea rămâne o teză neștiințifică. Îmi veți spune că absența dovezilor nu constituie dovada falsității. Corect, dar nu este nici dovada întemeierii unei teze. Așa că teza că Biblia este exactă din punct de vedere istoric rămâne o teză metafizică, nu una științifică, deoarece știința nu operează cu dovezi care vor fi găsite poate în următorii cinci sute de ani, poate niciodată. Este neștiințific să întemeiem o teză pe dovezi care ar putea fi eventual găsite în viitor. Teza metafizică a corectitudinii istorice a Bibliei este puternic influențată de apartenența religioasă a celor care pretind că fac cercetare, fiind caracteristică unei înțelegeri fundamentaliste a Bibliei, și anume drept ghid infailibil al credinței, istoriei și practicii religioase. Credincioșii nefundamentaliști nu sunt iritați de inexactitatea cărții lor sfinte, ci se pot împăca repede cu ideea că ea este în principal mitologie.

Școala lui Albright a fost învinsă cu propriile ei arme. Maximaliștii și inerantiștii au pierdut partida. O confirmare oblică (de la partea adversă) se află pe https://www.youtube.com/watch?v=Lqmj6Wrrbx0 „însă imediat ce ți-ai trimis fiul sau fiica la facultate, ei vor auzi o altă poveste acolo". Gura păcătosului adevăr grăiește: acest apologet creștin recunoaște pe șleau că teologia tradițională a fost înfrântă în colegii și universități. Sigur, el crede că cele mai multe colegii și universități se înșală amarnic, dar experții (Cambridge, Harvard, Oxford, Princeton, Sorbona și Yale) nu îi dau dreptate. Apologeții au pierdut, inerantiștii au pierdut, habotnicii au pierdut, bigoții au pierdut.

Din punct de vedere arheologic, monarhia unită a lui David și Solomon este în comă profundă. Cine spune altfel vinde gogoși. „Arheologii biblici" (din școala lui Albright) când descopereau un vestigiu căutau să-l potrivească la Biblie. Dar șmecheria asta n-a ținut mult. La un moment dat n-a mai ținut deloc. Și nu, nu e vina minimaliștilor, minimaliștii doar au tras concluzia care se impunea, dovezile nu le-au inventat ei. Arheologia Orientului Mijlociu Antic s-a emancipat de religie și de Biblie, după cum spune Thomas Römer pe YouTube. Nu e neapărat anti-biblică sau anti-creștină, ci doar emancipată.

La facultățile de istorie, antropologie, studii religioase și chiar teologie de la cele mai bune 100 universități din lume școala lui Albright a pierdut jocul. Creștinii educați și nefanatici s-au împăcat cu asta.

„The last quarter of the 20th century has also seen the development of a crisis in the historiography of ancient Israel, which shows no sign of abating in the early years of the 21st. This crisis takes the form of a progressive loss of confidence in the historical value of the biblical narratives. In the middle of the 20th century, English language scholarship on ancient Israel was dominated by the Albright school, which placed great confidence in the archeology as a a means by which to affirm the essential reliability of the biblical text, beginning in the time of Abraham. This approach found its classic expression in John Bright's History of Israel, an impressive attempt to contextualize the biblical story by interweaving it with what we know of ancient Near Eastern history. Even when Bright wrote, a more skeptical view prevailed in German scholarship, at least with regard to the early books of the Bible. But the scene has changed drastically in the last quarter century. In a book originally published in 1992, Philip Davies claimed that "biblical scholars actually know - and write - that most of the 'biblical period' consists not only of unhistorical persons and events, but even of tracts of time that do no belong in history at all."
—John J. Collins, The Bible after Babel. Historical Criticism in a Postmodern Age.

„For it seems that rather than a "minimalist-maximalist" debate we now had a confrontation between two "archaeologies," one following the theory and practice of the discipline as generally acknowledged elsewhere, the other continuing the established agenda practice of biblical archaeology—defending the Bible. Some practitioners were apparently confused enough to do both—decry "minimalism," accept a high degree of biblical non-historicity and yet still "defend the Bible.""
—Davies, op. cit.

P.S.: nu știu cine ți-a spus că Drimba era ateu, că pe Google nu se poate afla nimic despre asta.

Sunt trei categorii de oameni care mă contrazic pe teme biblice și de istorie a Israelului:

- unii care n-au citit săracii nimic pe tema asta și vorbesc din prejudecăți sau din auzite;
- alții care au citit doar cărți de apologetică fundamentalistă și li s-a suit la cap că astea ar reprezenta istoria mainstream;
- și alții care s-au limitat la lecturi de pe vremea când era maică-mea elevă de liceu.

Deci ei fie n-au citit lucrări istorice, fie au citit lucrări depășite sau pură maculatură (din punctul de vedere al fundamentaliștilor astea dezvăluie adevăruri divine, dar din punct de vedere universitar sunt maculatură).

Așa: dacă eu scriu o relatare despre cum a fost executat Nicolae Ceaușescu și susțin că am fost martor ocular, mă crezi pe ochi frumoși? Culeg detalii de pe Google Books și din interviuri și adaug că înainte de a fi executat s-a pogorât Duhul Sfânt peste el sub forma unui porumbel alb și luminos. La fel și cu scrierile din Noul Testament. A, da, porumbelul a fost văzut și de preotul din localitate, dar îi e frică să recunoască asta în public. Familia lui știe, dar le-a zis să nu spună la alții.

A da, eu zisesem doar de evanghelii, Petru n-a scris evanghelii. În Biblie nu scrie nicăieri că celor doisprezece apostoli li s-ar fi conferit darul scrierii.

Avem manuscrisele originale (care se potrivesc in proporție de 99% unul cu celălalt). Si Biblia a fost scrisa de oameni inspirați cu Duhul Lui Dumnezeu. Cercetează Biblia si vei afla. Dumnezeu nu cere credință chioară. Dumnezeu e o persoană cu sentimente care vrea o relație cu noi. (citește Vechiup Testament daca vrei sa afli mai multe despre caracterul Lui Dumnezeu. Noul testament este legămăntul nou făcut de Dumnezeu cu oamenii din ziua de azi si până la revenirea lui Isus. (Citește Apocalipsa daca vrei să afli despre venirea lui Isus și sfărșitul vremurilor).
Biblia este un document istoric studiat de sute de ani si afirmat ca adevărat de multe persoane care au studiat o.

De fapt, nu: la top 100 universități din lume nu se predă că Biblia ar fi adevărată din punct de vedere istoric. Nici pe departe, lumea s-a deșteptat, până și mulți creștini educați sunt de acord cu asta (creștin nu înseamnă fanatic).

Fals.

Ai idei fixe despre frații tăi creștini. Nu sunt toți fundamentaliști și fanatici. Detalii pe https://ro.wikipedia.org/wiki/Cre%C8%99tinism_liberal

Sau ai idei fixe despre ce se predă la o universitate serioasă. Serios, există cursuri despre Biblie pe Vimeo și YouTube de la Harvard și Yale. Dacă refuzi să le vezi în mod sigur nu știi ce se predă acolo.

Știu că Biblia se studiază la Harvard si toate evenimentele istorice din ea au fost confirmate.

Wikipedia nu este un site cu informații concrete. Si eu pot sa postez ceva pe wiki si să spun că Ceaușescu nu a murit. Nu cred in religie. Cred intr-o relație cu Dumnezeu prin Fiul Său Isus. Isus nu a inceput o religie. El ura religia.

Atât că... așa ceva nu se predă la Harvard (și anume că Biblia ar fi adevărată). După cum ți-am spus, dacă nu vezi cursurile respective, nu știi ce se predă acolo.

In Biblie scrie ca trebuie sa crezi in Dumnezeu si sa asculti poruncile sale. Nu scrie nicaieri ca trebuie sa ai o "relatie" cu Dumnezeu sau cu Isus. Daca crezi ca scrie, da cartea, capitolul si versetul la care scrie explicit asa ceva.

„Creștinii ultraconservatori" au ajuns într-o fundătură decretând a priori că arheologia nu poate contrazice Biblia: https://answersingenesis.org/archaeology/archaeology-and-the-bible/ Pentru ei faptele obiective nu contează: orice contrazice Biblia este fals sau amăgire satanică. Teologia lor se bazează pe tăgăduirea sistematică a faptelor obiective neconvenabile. Știința nu-și poate permite asta. Creștinii ultraconservatori s-au autoizolat într-un ghetou intelectual care a rupt legăturile cu istoria mainstream, arheologia mainstream, biologia mainstream, geologia mainstream, astronomia mainstream ș.a.m.d.

Daca majoritatea scriitorilor, erau analfabeti, cei care nu erau scriitori cred ca nici nu stiau sa vorbeasca.

Nu. Ii placea mult religia, de aia isi indeamna ucenicii sa faca ce spun carturarii si invatatorii legi, caci acestia stau pe scaunul lui Moise. Deasemenea, poti posta initial orice pe Wikipedia, dar daca subiectul e de interes, cat de putin, o sa intre altii pe pagina de discutii, vin si cu surse, discuta intre ei si din postarea ta nu mai ramane nimic, daca nu e bazata pe surse serioase.

Odata ce erau pescari. Oricum, puteau sa dicteze.

Nu puteau dicta direct in greaca si in orice caz nu cu stil de oameni inalt educati, care studiasera retorica si compunerea.

Exact. Toti cei patru autori ai evangheliilor erau educati, si nu doar ca vorbeau greaca, dar o stapaneau la un nivel inalt. In anii 80 - 95 AD (datarea asta este admisa de toti cercetatorii, inclusiv penticostali si baptisti sudisti), patru crestini inalt educati din patru biserici in afara Palestinei, au redactat independent unul de altul evangheliile folosind traditii orale si surse scrise, dar au mai completat si de la ei, mai putin citatele din Isus, insa in mare masura faptele, motiv pentru care relatarile lor se contrazic direct, de exemplu cele privind parcursul lui Iosif si Maria in perioada nasterii lui Isus. Teologia liberala nu are nici o problema cu asta. Doar fundamentalistii.

Albright nu a fost fundamentalist sau literalist biblic. Dimpotriva, era de acord cu ipoteza documentara a lui Wellhausen si cu cele doua sute de ani de biblistica (critica superioara si inferioara) dinaintea lui.

Constantin Oancea redă poziția Bisericii Ortodoxe Române referitoare la scrierile anonime (sau pseudonime) din Biblie:

„Concluzie: Biserica creștină a preluat tradiția despre originea mozaică a Pentateuhului din iudaism. Intre teologii protestanți și romano-catolici este susținută aproape unanim ipoteza izvoarelor. Originea mozaică a Pentateuhului mai este astăzi susținută de unii autori ortodocși iudei și neoprotestanți. Insă Biserica ortodoxă nu a făcut niciodată din chestiunea autorului unei cărți o chestiune dogmatică. Aceasta fiindcă Biserica a știut că autorul real al unei cărți e Dumnezeu și că autoritatea și credibilitatea unei cărți biblice nu se sprijină pe autoritatea omului ci pe cea a lui Dumnezeu. De aceea, indiferent de cine a scris o carte oarecare a Bibliei, odată ce aceasta a fost acceptată în canonul biblic, autoritatea ei nu este cu nimic știrbită de faptul că știm sau nu știm cine este autorul ei. Fiind canonică, ea trebuie citită și primită ca reverența firească față de sfințenia cuvântului lui Dumnezeu."
—Constantin Oancea, Introducere în studiul Vechiului Testament. Suport de curs pentru anul I, semestrul I

Pastorul evanghelic Steve Gregg afirmă că inerantismul fundamentalist contra căruia luptă cu îndârjire Bart Ehrman nu mai este demult o credință evanghelică, Ehrman clădindu-și casa pe nisip, adică pe inerantism superstițios. Conform lui Gregg credința că Biblia nu are niciun fel de greșeli este o superstiție. https://www.youtube.com/watch?v=TsT9QElrijI

Bartolomeu Anania, în introducerea la Biblia ortodoxă din 2001, zice că e minciună că BOR a păstrat Biblia-n original, Biblia din 2001 fiind tradusă după Nestle-Aland (Noul Testament). E un adevăr pe care mai-marii BOR îl proclamă cu surle și trâmbițe dar ortodocșii fanatici habar n-au de el. BOR n-a declarat niciodată că ar avea originalul Noului Testament, pentru că ei sunt clerici, nu bolnavi psihici. Dacă nu mă credeți, dați sursa cu declarația oficială a BOR că ei ar avea originalul Noului Testament. Despre bigoții care afirmă că există „originalul Noului Testament": cu cât mai inculți, cu atât mai vocali. Ăștia care vorbesc despre „originalul Bibliei" ca și cum ar exista în mod real nu sunt decât niște bizoni stupizi.

Consensul absolut și total unanim al istoricilor și arheologilor este că absolut niciun izvor istoric nu poate fi preluat în mod necritic. Biblia este izvor istoric, trageți singuri concluzia.