| Inferno a întrebat:

Pe masura ce organismele au evoluat au ajuns sa constientizeze propria existenta lucrurile au inceput sa se complice. Constientizarea unor lucruri ne poate trimite,din paradisul inconstient in care existam, in strafundurile iadului.
Brusc apare anxietatea, sentimentul de monotonie, absenta unui scop al existentei la care se adauga intrebari far raspuns (Cel putin pentru cei din trecut). Asa ca, dragi copii, omul s-a refugiat in fabulos din dorinta de a reduce anxietatea, din pur instinct de conservare.
A creat zei, fiinte himerice, care nu numai ca reduc sentimentlele de tristete,de singuratate, de pericol iminent, dand un scop vietii,dar raspund, in mod eronat desigur, si la o serie de intrebari.

Dupa cum spunea Einstein, e numai "produsul slabiciunii umane." Asa ca raspundeti-me: Exista un alt motiv pentru a crede in Dumnezeu, exceptand cele enumerate mai sus? Un motiv obiectiv exista?

7 răspunsuri:
| sublime89 a răspuns:

Nu prea vad alt motiv.
Omul vrea sa gaseasca un scop pentru orice, inclusiv existenta lui. O facem din instinct. Probabil a fost un avantaj evolutiv la un moment dat sa gandim asa, iar in prezent nu mai putem scapa de aceasta tendinta. De aceea suntem asa de obsedati de a gasi un scop pentru orice. Si de aceea suntem asa de frustrati cand vedem ca nu gasim niciunul. Ma refer la scopul existentei Universului sau al vietii.
Se para ca noi cautam un scop pentru orice intr-un mod inconstient. Poti sa vezi in clipul asta: https://www.youtube.com/watch?v=BDlmehivf1s

| suffarstar a răspuns:

Fiecare om are in el acea constiinta a nemuririi, idealul suprem, urmatorul pas in evolutie.
E ca o atractie pe care un copil o simte catre mama sa, poate ca nu isi va intalni niciodata mama adevarata, el poate numi "mama" chiar si doica (virgula) care il ingrijeste.

| Inferno explică (pentru suffarstar):

Foarte corect raspunsul tau, fiecare om are in el constiinta nemuririi.
Tu iti poti imagina cum ar fi sa nu existi,iti poti imagina realitatea prin prisma propriei inexistente? Poate cineva sa faca acest lucru,sa perceapa lumea din perspectiva propriei inexistente? Evident ca nu. Deoarece lumea suntem noi, realitatea pe care o vedem,auzim, mirosim, pipaim nu reprezinta adevarata realitate, este doar o perceptia a sa. In concluzie, in adancul fiecarei fiinte, exista un sentiment al nemuririi.

Intrebarea care se pune este cu totul alta. Anticipeaza cu adevarat aceasta "Constiinta a nemuririi" nemurirea, sau e doar un sentiment, o rezultata a laturii noastre subiective?

Ai evitat sa raspunzi si la aceasta intrebare, vad ca faci afirmatii cumpatate. Curios ca ai primit un vot "eronat", tu plusezi undeva la marginea adevarului incercand sa sustii anumite lucruri, probabil neadevarate, probabil adevarate si ele.
Modul in care ataci problema este laudabil, insa ilogicul nu poate fi evitat prin ambiguizare oricat ne-am stradui. De ce sa amanam inevitabilul?

| suffarstar a răspuns (pentru Inferno):

Noi oamenii suntem tot timpul subiectivi,indiferent cat ne-am stradui. Tu ai spus ca zeii au fost inventati de om pentru a gasi raspuns la anumite fenomene naturale sau probleme aparent fara raspuns. Totusi,de unde aceasta foame dupa aflarea adevarului,chiar oamenii de stiinta au cheltuit zeci de milioane de euro pentru a trimite telescoape in spatiu,cercetari peste cercetari doar pentru aflarea adevarului din spatele cortinei.
Eu nu stiu ce sa spun, daca aceasta constiinta a eternitatii este doar un sentiment, un raspuns usuratic la la o intrebare profunda.
E ca si iubirea, poti spune ca este un instinct de reproducere sau ca este dorinta omului de a-si gasi jumatatea, cealata bucata a cercului perfect. Depinde cum privesti.

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Interesanta intrebare(interesanta pentru ca si eu gandesc la fel si mi-am pus aceleeasi intrebari)-intrebari la care bineinteles nu am gasit raspunsul.
thinking
Daca o sa il gasesc(Motivul(ele) ) promit sa ti le impartasesc si tie!
Dar ma tot intreb daca exista thinking sau poate doar imi pierd vremea incercand sa prind vantul cu degetele?

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Da, ar mai fi speranta, mecanismul motivational care sta la baza exisentei fiintelor inteligente. Speranta ca altcineva, cu puteri supranaturale, iti va schimba destinul atunci cand tu nu crezi ca mai esti capabil de a o face.

Fara speranta am avea parte doar de suiciduri in masa.

Speranta si autconservarea sunt foarte obiective, in cazul de fata, pentru ca asigura supravietuirea speciei. Poate unul dintre putinele cazuri in care obiectivitatea nu are la baza logica.

| Ben00 a răspuns:

Pentru cei care cauta exista. S-au tot spus pe aici, de ce vrei sa le auzi iar, si asa nu le acorzi importanta?