Salutare tuturor!

În Geneza 6:3 avem:
"Dar Domnul Dumnezeu a zis: "Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceştia, pentru că sunt numai trup. Deci zilele lor să mai fie o sută douăzeci de ani!"

Apăi, daca Dumnezeu ne-a dat câte 120 ani la fiecare, noi de ce nu i-am primit pe toți? Cine ne fură anii?

Cu stilul nostru de viață, mâncarea, poluarea, bolile create în laborator etc sa spunem mersi daca atingem 60-70 de ani.
Singuri ne furam anii dă veatsa.

Era un cioban la tv de 93 de ani si zicea ca ultima oara facuse zex pe la 76.
Ce sa facem pana la 120? Sa devenim o povara pentru noile generatii care trebuie sa ne plateasca pensiile?
Sa ne indobitocim uitandu-ne la emisiunile de rahat de la tv?
Sau sa ne tinem de mana?

I-am primit, dar nu am stiut sa-i folosim.
Sunt demonstratii stiintifice cum ca daca ai un anumit stil de viata traiesti si 100.
Cauze... efecte, depinde de multe.
Noi ne furam anii intre noi, asa evoluati suntem ca specie.
Dar lasa, candva..astea o sa fie niste amintiri.
Ma bucur ca citesti biblia si esti pe calea cea buna, nu uita sa treci si pe la biserica sa dai un pupic icoanelor, sa murdaresti putin sfintii de ruj.

Aberatii crestine.

Nu e logic... Dragnea ca să scape de pușcărie

De ce spui asta?

Si eu stiam de 120 de ani ca limita biologică. Cel puțin așa imi amintesc.
Dar e doar teoretică.
Stilul de viata, poluarea, alimentația, stresul cotidian, soțiile și soarele (În cazul celor căsătoriți) si mulți alți factori care ne scurtează viața.
As spune ca e surprinzător ca si biblia pomenește tot de 120 de ani dar ma abțin. Ca mai spune si de Matusalem care a iesit primul cu aproape 400 de ani.

Sara (soția lui Avraam) a trăit după potop și a murit la 127 de ani. (Geneza 23:1)

Cei 120 de ani din Geneza 6 înseamnă, din punctul meu de vedere, altceva: Duhul lui Dumnezeu urma să insiste pentru pocăința acelor oameni încă 120 de ani și abia la finalul acestei perioade de timp potopul urma să vină pentru cei care au refuzat să-și îndrepte căile.

O să întâlnești în Scriptură și alte pasaje unde popoare întregi primeau un timp de har, în care ar fi putut să se întoarcă la Dumnezeu. Un caz fericit e în cartea Iona.