Sunt creştină şi vreau să-mi schimb religia în religie masonică[iluminaţii, satanismul] Nişte sfaturi?

Stiu eu una noua

Esti troll? Desigur...Dar daca vrei un sfat neaparat dai foc la o biserica, iluminatii te vor vedea si te vor primi in grupul lor.

Masoneria nu este o religie. Nu este nici macar o secta religioasa si da nu este nici organizatie misogina.
PS: satanismul nu are nimic a face cu masoneria. Masoneria nu este nici organizatie oculta.

Şi viaţa veşnică cui o laşi?

Le-ai incurcat...

Nu exista religie masonica. La ei trebuie sa fii acceptat, dar nu e o religie in sine.

Schimba si tu ceva pe minte.

O istorioara despre ce s-a intamplat in trecut.

DEMOSTENE MASONUL

Prietenul meu M. locuia împreună cu cineva din Atena, pe nume Kostas, student la stomatologie. La acesta venea în vizită de câteva ori pe an un văr din Atena pe nume Demostene, si rămânea la ei câteva zile.

Demostene era cu doi-trei ani mai mare decât noi. Lucra pe atunci la o firmă de turism. Era mason. Venea, asadar, si se încingeau discutii filosofice despre om, despre lume, despre Dumnezeu, despre tehnici magice s.a.m.d.

Lui M. îi făcea plăcere să discute cu el, întrucât poseda multe cunostinte. Se mărginea însă la atât. Nu avea încredere în el, socotindu-i pe masoni dubiosi. Nu agrea „activitatea" lui, precum avea obiceiul să spună.

Odată, pe când discutau despre tehnici oculte, M. 1-a luat peste picior, iar Demostene s-a enervat. Apropiindu-se de fereastra lui M., a suflat până ce a aburit geamul, si a schitat cu degetul niste forme ciudate. Apoi a bolborosit ceva, fără să înteleagă nimeni ce spune. După ce a terminat, a continuat discutia. Foarte târziu, pe la 2-3 după miezul noptii, au mers să se culce, cei doi veri împreună, iar M. singur în camera lui.

Iată ce povesteste el însusi despre experienta sa:

„Numai ce mă ia somnul si - dang! - aud o lovitură în geam si sar din pat. ŤPotoleste-teť, îmi zic în sinea mea, după care mă culc la loc. Peste putin - poc! - o lovitură si mai puternică. Sar iarăsi, speriat si enervat. Am fumat câteva tigări, am căzut pe gânduri si am concluzionat că sunt încă sub influenta discutiei cu Demostene; m-am linistit si m-am culcat la loc, după ce mai întâi am deschis fereastra si m-am asigurat că nu e vorba de vreo glumă. De data aceasta am adormit bine. Lovitura s-a auzit însă din nou, puternică si sălbatică. Primul lucru pe care l-am zărit îndată ce am deschis ochii a fost forma pe care o desenase Demostene si ciudatele litere-simboluri, care erau luminate de neonul de pe stradă.

Geamul se spărsese exact în acel punct.

M-am înfricosat. Am sărit din pat, am alergat în cealaltă cameră si l-am trezit pe Demostene. A venit împreună cu Kostas. Numai ce a văzut fereastra si s-a îngălbenit de frică. A sters cât a putut de bine acea formă. Ceea ce m-a impresionat a fost faptul că el se speriase mai rău decât toti.

Restul noptii l-am petrecut cu luminile aprinse, fumând împreună. Nimeni n-a îndrăznit să mai doarmă".

In altă ordine de idei, Demostene îsi schimba deseori serviciul, într-o perioadă în care era greu să găsească cineva de lucru. Apartinea lojei engleze, mi se pare, si mergea împreună cu Kostas pe la diferiti studenti, stârnindu-le entuziasmul. La unii mai naivi avea priză. Ne spunea câte ceva despre Masonerie, si de la el am aflat pentru prima dată că, începând cu anul 1980, la nivelul mai-marilor Masoneriei se luase hotărârea de a se face cunoscută publicului larg întreaga „gnoză". Si când spunea „gnoză" întelegea - fireste - ocultismul si toate cele legate de magie.

Ne-am încredintat noi însine de acest fapt pentru că, dacă până acum câtiva ani foarte putini indivizi erau initiati si se ocupau cu ocultismul, acum se înmultesc continuu si se auto-popularizează impetuos, prin declaratii publice si dezbateri pe aceste teme.

Cele relatate aici se petreceau pe vremea când făcusem cunostintă cu Aris hipnotizatorul. Era cam în aceeasi perioadă.

Pentru rigoarea istorisirii, voi relata si alte câteva evenimente notabile.

După aproximativ un an de zile, am mers acasă la Kostas, care locuia cu prietena lui, studentă la medicină. Studiau o carte de vrăjitorie care continea si invocări demonice. Cuprindea numele si „specialitatea" demonilor, precum si modul în care îi poti chema. Erau putin speriati, dar pe de altă parte nici nu aruncau cartea.

După mai putin de un an, au început să aibă probleme în relatia lor. Sufereau mult. Fata a ajuns pe la psihiatri. îsi pierduse echilibrul mental, si căzuse totodată pradă depravării. O auzeam pe la petreceri spunând cuvinte murdare fată de cunoscuti si necunoscuti, înnebunise, sau o stăpânea un spirit, un demon? Ultimele vesti pe care le-am avut au fost că părintii ei alergau cu ea pe la mănăstiri, căci fuseseră dezamăgiti de doctori. Kostas suferea teribil!

Eu atribui acest rău preocupării lor pentru vrăjitorie, căci dintru început diavolul a fost ucigas de oameni si tatăl minciunii, după cuvintele Scripturii. Nu este deloc exclus ca cei doi să nu se fi mărginit doar la a citi acea carte, ci să fi si făcut vreo invocare demonică. în felul acesta au dat drepturi Diavolului si demonilor lui să aibă stăpânire asupra vietii lor. Fie si simpla existentă în casă a acestei cărti îi punea în pericol duhovnicesc, din pricina energiei demonice care îi putea influenta; cu atât mai mult cu cât se apucaseră să si studieze.

Bineînteles că vărul Demostene, care ne deschisese asemenea cărări, n-a putut să ajute, în ciuda tuturor tehnicilor pe care le cunostea: „Corb la corb nu scoate ochiul".

De la Demostene am auzit pentru prima dată de Noul Mesia, de „Noul Hristos" '. Acesta va veni să conducă omenirea către Noua Eră, anume Era Vărsătorului. Ne-a spus chiar că Noul Mesia se născuse deja si avea să-si înceapă activitatea publică la vârsta de 33 de ani.

în vremea aceea nu se prea auzise despre astfel de lucruri. Astăzi ele se bucură de o mare publicitate. în privinta cronologiei, însă, au dat gres. Să fi fost oare planul amânat? întâmpină dificultăti? Cine stie?

II întâlnesc din nou pe Demostene masonul

Cu Demostene m-am reîntâlnit după ani de zile. Eram deja amândoi oameni maturi. Fiecare înaintase mult pe drumul său.

Eu mersesem în Eghina să mă închin Sfântului Nectarie. Tocmai ce mă întorsesem din Egipt si, trecând prin Atena pentru câteva zile, am găsit astfel ocazia să împlinesc o dorintă mai veche de-a mea.

Sfântul m-a „ospătat" pe săturate atunci când m-am închinat cinstitului său cap. Harul lui m-a învăluit îmbătător. M-am întors în curte, în camera în care a trăit, si m-am bucurat duhovniceste. Simteam o atingere sufletească, o familiaritate, o apropiere, ca si când l-as fi cunoscut pe Sfânt. Din acea zi s-a întărit si s-a statornicit legătura noastră. Trăiam împreună o adevărată desfătare, bucurie si pace duhovnicească. Era simtirea harului si a lipsei de teamă pe care o naste siguranta prezentei Sfintilor. într-o asemenea stare mă aflam încă, atunci când m-am urcat pe salupa ce urma să mă ducă înapoi în Atena. Mă minunam de acest dar duhovnicesc... Atunci l-am văzut pe Demostene, retras pe un scaun, citind. Am socotit că trebuie să-i vorbesc.

M-am apropiat si am început discutiile din punctul în care le abandonasem cu cinci ani în urmă. Mi-au atras atentia de-a lungul convorbirii trei amănunte, pe care mă voi strădui să le redau.

Fusese si el în Eghina, pentru a se „închina" într-un vechi templu păgân. I-am povestit si eu despre călătoria mea în India, accentuând această latură a vietii mele.

- Ce se întâmplă, tot la lecturi ai rămas? Nu înaintezi către nici o practică? l-am întrebat.

- Ba fireste că da, avem practici si ne ocupăm regulat cu magia.

Stiam acest lucru, desigur, dar o asemenea mărturisire lipsită de echivoc m-a impresionat. Avea senzatia că vorbeste cu cineva asemenea lui. îsi abandonase vechiul serviciu si îsi procurase unul legat de slujirea intereselor Masoneriei, căreia i se dedicase cu tot sufletul său.

- Eu am vizitat mănăstirea Sfântului Nectarie, am spus. Acest loc este plin de energie! Să mergi să te convingi singur.

- Nu mă duc. Nu se potriveste cu structura mea sufletească. Nu-mi place, locul mă respinge.

M-am întristat, am fost uimit, surprins. Cum este posibil să existe astfel de oameni?! Este cu putintă să nu le „placă" Dumnezeu? Si se exprima atât de clar si de categoric, în timp ce eu simteam înlăuntrul meu atâta bucurie si pace de la Sfântul Nectarie... „Ei nu cunosc, m-am gândit, si de aceea vorbesc asa". I-am zis:

- Eu am mers si am simtit asta si asta... Si i-am descris cele pe care încă le mai simteam. Ne-am luat cu vorba si i-am spus că m-am schimbat si că sunt crestin.

- Bine, crestinismul ca filosofie este foarte elevat, dar ca religie nu spune nimic, a zis el.

Cunosteam, desigur, această strategie de subminare indirectă a lui Hristos pe care o aplică ei, dar am socotit-o a fi produsul nestiintei. Am început o discutie îndelungată în care am avut prilejul să prezint credinta crestină. De multe ori am ajuns să polemizăm, dar nu-mi aduc aminte exact pe ce teme.

îmi amintesc numai o replică a sa, în urma căreia mi-am pierdut orice dispozitie de a-mi prelungi strădania. Mi-a spus cu o încăpătânare stranie, chiar nebunească: „Dacă accept că lucrurile stau asa precum spui, atunci prefer să fiu în iad cu Diavolul"...

Ce s-ar mai putea adăuga? Ce bucurie perversă poate afla cineva în viclenie, în perfidie, în răutate, în prefăcătorie, în ură, în autodistrugere?

Pe bună dreptate se spune că portile iadului sunt închise pe dinăuntru...




In 1875, rusoaica Helena Blavatsky si colonelul de origine evreiască Henry S. Olcott întemeiază la New York Societatea Teozofică, având ca obiect de activitate ocultismul. Blavatsky era medium. In 1873 1-a cunoscut pe generalul Albert Pike, liderul a 23 de loji masonice din lume. La sugestia Helenei, acesta impune crearea de loji destinate femeilor. Tot la propunerea lui Blavatsky, se introduc sedinte de spiritism în cadrul tuturor acestor loji. în 1878, generalul Pike acordă Helenei gradul masonic 33. în aceeasi perioadă, cartierul general al Societătii Teozofice se mută din New York în Andyar, o suburbie a orasului Madras din India. Blavatsky a decedat pe 8 mai 1891.

Evreica Annie Besant Stein (1874-1933), fidelă discipolă a sa, îsi arogă sarcina de a asigura continuitatea Societătii Teozofice. Unul dintre cei mai importanti colaboratori ai ei a fost masonul Charles Leadbeater, care declara că este mag alb si că reusise să-si trezească sarpele Kundalini. Cei doi au fost artizanii a ceea ce as numi „marea înselăciune".

In India, datorită cruntei sărăcii, deseori părintii îsi vând copiii încă de mici unor bordeluri sau unor oameni bogati. Besant si Leadbeater au „selectat" asadar un copil mic al unei familii indiene foarte sărace (întrucât, spuneau ei, acesta ar fi avut „o aură foarte pură") si l-au luat împreună cu ei pentru a-1 creste ca pe un Mesia al Noii Ere. Krishnamurti a fost educat din fragedă vârstă pentru acest rol. Desi n-a izbutit niciodată să fie admis într-o universitate, a „studiat" totusi în Anglia si a devenit un anglo-indian după toate tiparele spiritului modern.

In tot acest răstimp, Anny Besant îi pregătea sistematic terenul, răspândind prin intermediul Societătii Teozofice stirea că „Mesia a revenit pe pământ"!

Când Krishnamurti a ajuns la o vârstă potrivită, Besant si-a adus scenariul la punctul culminant, întemeind în cinstea acestuia misticul „Ordin al Stelei". Membri ai ordinului deveneau numai cei care credeau în noua venire a lui Mesia. Krishnamurti a fost declarat „conducător onorific" al ordinului.

în 1925, la Madras, Krishnamurti (în vârstă acum de 30 de ani) s-a proclamat oficial drept Mesia si a ales doisprezece „apostoli" pentru a-1 însoti în călătoriile sale din toată lumea.

întreaga masinărie a acestei imense fraude spirituale fusese pusă în miscare, si a functionat perfect vreme de sase ani, înglobând un număr impresionant de persoane. Influenta organizatiei crestea considerabil, pe măsură ce îsi recruta tot mai multi adepti dintre oamenii bogati si puternici.

în noiembrie 1931, după sase ani de zile, minciuna bine ticluită s-a prăbusit „dinăuntru". Krishnamurti, la cei 36 de ani ai săi, se revoltă împotriva celor care îi planificaseră viata până în cele mai mici detalii, împotriva celor care îl crescuseră în această minciună, împotriva celor care urmăriseră să dobândească prin micul „zeu" indian bani, putere si influentă, împotriva celor care îl transformaseră într-o simplă unealtă pusă în slujba intereselor lor. Asa se face că, în timp ce se afla la sediul său central din California, Krishnamurti a refuzat să mai fie adorat ca Mesia. El a declarat textual: „Nu sunt actor, refuz să port hainele lui Mesia". Astfel a îndepărtat masca pe care i se impusese să o etaleze. S-a arătat dornic să-si regăsească adevărata identitate si să respire ca un om liber pe acest pământ.

Tratamentul la care a fost supus Krishnamurti este cel putin odios. Din cea mai fragedă vârstă se exercitase sistematic asupra sa o teribilă spălare a creierului. Cantitatea si intensitatea constrângerii psihologice pe care a suferit-o acest om sunt înfricosătoare.

Hitler, care - din câte se pare - fusese initiat într-o ramură a Societătii Teozofice, a utilizat astfel de metode pentru cresterea si formarea militarilor S.S. A folosit chiar ca emblemă a sa un vechi simbol magic hindus, svastica sau „roata lui Shiva" - cum este cunoscută în India.

Astfel de proiecte se derulează cu asiduitate si în zilele noastre. Micii „zei" sunt confectionati mai cu seamă în Orientul sărac (de pildă Maharadji în India, ori Moon în Coreea). Până unde pot ajunge acesti oameni lipsiti de orice scrupule? Câti gurusi contemporani nu se autoproclamă drept „încarnări ale lui Dumnezeu"?

Este însă la mijloc numai înselăciune? Nu cumva mai există si altceva în aceste istorii, în afară de viclenie si minciună? Părintele Paisie spunea că magia este o împletire între înselăciune si lucrare demonică. Diavolul se străduieste întotdeauna să se disimuleze pentru a-i amăgi pe oameni, însă Dumnezeu nu-i îngăduie să se camufleze deplin, căci altfel nimeni nu s-ar mai putea elibera din mrejele lui. întotdeauna vor rămâne expuse vreun „corn" sau vreo „codită", asa încât oamenii să prindă de veste si să se păzească.

• Vom identifica urmele acestei lucrări demonice în chiar mărturiile apropiatilor lui Krishnamurti.

Câteva fragmente din cartea „Viata si moartea lui Krishnamurti" (Ed. Kastanioti, 1991) scrisă de Mary Lutyens, membră a unui cerc foarte intim de ucenici ai „Noului Mesia", ne vor cdnvinge că în procesul de formare si educare a lui Krishnamurti au colaborat si alte puteri, de natură metafizică, practic entităti spirituale dirijate asupra sa de către magi precum Leadbeater si Besant.

Cu mentiunea că în cuprinsul cărtii Krishnamurti este numit scurt si familiar Krishna, iată ce scrie Mary Lutyens: „Vestea pe care i-a dat-o Leadbeater lui Krishna în Sydney 1-a influentat enorm. Pe 12 august a scris către Lady Emily că în ultimele cincisprezece zile meditase asupra acestei vesti în fiecare dimineată câte o jumătate de oră, precum si seara înainte de a se culca. Ťîmi voi reface vechea legătură cu învătătorii mei si, în tot cazul, acesta este singurul lucru care are importantă în viatăť, adăuga el. Cinci zile mai târziu, pe 17 ale lunii, a traversat o experientă care a durat trei zile si i-a revolutionat viata".

Asadar, Leadbeater îi inoculează lui Krishnamurti ideea necesitătii de a „reface" legătura cu învătătorii lui. La ce învătători se referă? Desigur, nu la magul-mason si la Besant; cu acestia se afla deja în legătură. Atunci la cine? Si în ce mod se va stabili această legătură?

Krishnamurti se retrage cu un mic grup de intimi ai săi într-o casă, pentru a veni în contact cu „învătătorii", care nu sunt oameni, ci „fiinte spirituale". Aici, el cade pradă unei stări neobisnuite. Se derulează o întreagă serie de fenomene stranii, dintre care spicuim:

a) „Domnul Warington sedea în celălalt colt al camerei si a înteles, asa cum ne-a mărturisit mai târziu, că niste entităti sau energii suprafiresti străbăteau trupul lui Krishna, ca rezultat al unor influente canalizate asupra lui dintr-un alt tărâm".

b) „Krishna a întrebat: ŤDe ce m-au adus aici? Nu stiu unde sunt! ť. Si repeta apoi obsesiv: ŤNu stiu unde mă aflu! ť. Dacă cineva începea să se deplaseze prin casă, el aproape că sărea în picioare din pat si, de fiecare dată când intram în camera sa, trebuia să-1 avertizăm în prealabil, însă în jur de ora 6, pe când serveam cina, s-a linistit până ce am terminat. Apoi, întreaga casă a părut că se umple brusc de o energie terifiantă, în timp ce Krishna se comporta deja ca un demonizat".

c) în primele zile ale lui octombrie, învătătorii nevăzuti au început să lucreze asupra ochilor lui Krishnamurti. Era un martiriu înspăimântător.

„In acea seară i-au spus lui Krishna că ochii îi vor fi purificati, astfel încât să poată să „Il" vadă. Purificarea era însă o procedură înfricosătoare chiar si pentru cei care trebuiau să-i fie simpli martori. II auzeam pe Krishna exclamând: ŤEste ca si când s-ar afla cineva legat într-un desert, cu fata spre soare si cu pleoapele smulse! ť".

In după-amiaza următoare, când Krishna a iesit din baie si s-a retras sub o tulpină înaltă de piper pentru a medita, le-a spus celorlalti că în acea seară vor avea un „vizitator important", pe „domnul Maytreya". „Procedura" la care a fost supus în acea noapte s-a dovedit cea mai dureroasă dintre toate cele pe care le-a avut de suferit corpul lui Krishna. însă toti au simtit în mijlocul lor, pentru o clipă, „Marea Prezentă". Mai târziu, când Nitia si Rozalind se aflau cu Krishna în camera lui, acesta a început să le vorbească unor persoane pe care ei nu le vedeau.

d) „Besant si Leadbeater au atribuit experienta lui Krishna trecerii în cea de-a treia initiere. N-au putut găsi însă nici o explicatie pentru Ťprocedurăť. însusi Krishna era convins că a fost un proces absolut necesar pentru a-si pregăti corpul să-1 primească pe domnul Maytreya, si că nu trebuia initiată nici o tentativă de a usura sau întrerupe acest proces".

e) „Ceea ce pare sigur este că, indiferent ce anume s-a întâmplat în corpul lui Krishna, pentru următorii ani 1-a făcut capabil să devină canalul unei energii sau puteri colosale, care a constituit totodată si sursa învătăturilor sale ulterioare".

Pentru un crestin cu o minimă experientă duhovnicească dăruită de Hristos în Duhul Sfânt, lucrurile sunt mai mult decât limpezi. Avem de-a face în acest caz cu oameni care nu sunt pur si simplu „influentati" de către demon, ci „stăpâniti" în întregime de acesta. învătăturile lor, oricât de seducătoare ar putea eventual părea, sunt inventii demonice care au drept scop îndepărtarea oamenilor de adevăr si de viata adevărată, călăuzirea lor pe cărările întunecate ale minciunii si ale autodistrugerii. Acestia nu sunt altceva decât hristosii mincinosi despre care însusi Domnul Iisus Hristos ne-a avertizat cu 2000 de ani înainte de aparitia lor:


Sursa:http://sfaturiortodoxe.ro/......demoni.htm

In sfarsit un crestin cu picioarele pe pamant

Am auzit ca e smecher sa fii satanist, illuminatii asa ca am ales sa devin si eu unul.

N 1875, rusoaica Helena Blavatsky si colonelul de origine evreiască Henry S. Olcott întemeiază la New York Societatea Teozofică, având ca obiect de activitate ocultismul. Blavatsky era medium. In 1873 1-a cunoscut pe generalul Albert Pike, liderul a 23 de loji masonice din lume. La sugestia Helenei, acesta impune crearea de loji destinate femeilor. Tot la propunerea lui Blavatsky, se introduc sedinte de spiritism în cadrul tuturor acestor loji. în 1878, generalul Pike acordă Helenei gradul masonic 33. în aceeasi perioadă, cartierul general al Societătii Teozofice se mută din New York în Andyar, o suburbie a orasului Madras din India. Blavatsky a decedat pe 8 mai 1891.

Evreica Annie Besant Stein (1874-1933), fidelă discipolă a sa, îsi arogă sarcina de a asigura continuitatea Societătii Teozofice. Unul dintre cei mai importanti colaboratori ai ei a fost masonul Charles Leadbeater, care declara că este mag alb si că reusise să-si trezească sarpele Kundalini. Cei doi au fost artizanii a ceea ce as numi „marea înselăciune".

In India, datorită cruntei sărăcii, deseori părintii îsi vând copiii încă de mici unor bordeluri sau unor oameni bogati. Besant si Leadbeater au „selectat" asadar un copil mic al unei familii indiene foarte sărace (întrucât, spuneau ei, acesta ar fi avut „o aură foarte pură") si l-au luat împreună cu ei pentru a-1 creste ca pe un Mesia al Noii Ere. Krishnamurti a fost educat din fragedă vârstă pentru acest rol. Desi n-a izbutit niciodată să fie admis într-o universitate, a „studiat" totusi în Anglia si a devenit un anglo-indian după toate tiparele spiritului modern.

In tot acest răstimp, Anny Besant îi pregătea sistematic terenul, răspândind prin intermediul Societătii Teozofice stirea că „Mesia a revenit pe pământ"!

Când Krishnamurti a ajuns la o vârstă potrivită, Besant si-a adus scenariul la punctul culminant, întemeind în cinstea acestuia misticul „Ordin al Stelei". Membri ai ordinului deveneau numai cei care credeau în noua venire a lui Mesia. Krishnamurti a fost declarat „conducător onorific" al ordinului.

în 1925, la Madras, Krishnamurti (în vârstă acum de 30 de ani) s-a proclamat oficial drept Mesia si a ales doisprezece „apostoli" pentru a-1 însoti în călătoriile sale din toată lumea.

întreaga masinărie a acestei imense fraude spirituale fusese pusă în miscare, si a functionat perfect vreme de sase ani, înglobând un număr impresionant de persoane. Influenta organizatiei crestea considerabil, pe măsură ce îsi recruta tot mai multi adepti dintre oamenii bogati si puternici.

în noiembrie 1931, după sase ani de zile, minciuna bine ticluită s-a prăbusit „dinăuntru". Krishnamurti, la cei 36 de ani ai săi, se revoltă împotriva celor care îi planificaseră viata până în cele mai mici detalii, împotriva celor care îl crescuseră în această minciună, împotriva celor care urmăriseră să dobândească prin micul „zeu" indian bani, putere si influentă, împotriva celor care îl transformaseră într-o simplă unealtă pusă în slujba intereselor lor. Asa se face că, în timp ce se afla la sediul său central din California, Krishnamurti a refuzat să mai fie adorat ca Mesia. El a declarat textual: „Nu sunt actor, refuz să port hainele lui Mesia". Astfel a îndepărtat masca pe care i se impusese să o etaleze. S-a arătat dornic să-si regăsească adevărata identitate si să respire ca un om liber pe acest pământ.

Tratamentul la care a fost supus Krishnamurti este cel putin odios. Din cea mai fragedă vârstă se exercitase sistematic asupra sa o teribilă spălare a creierului. Cantitatea si intensitatea constrângerii psihologice pe care a suferit-o acest om sunt înfricosătoare.

Hitler, care - din câte se pare - fusese initiat într-o ramură a Societătii Teozofice, a utilizat astfel de metode pentru cresterea si formarea militarilor S.S. A folosit chiar ca emblemă a sa un vechi simbol magic hindus, svastica sau „roata lui Shiva" - cum este cunoscută în India.

Astfel de proiecte se derulează cu asiduitate si în zilele noastre. Micii „zei" sunt confectionati mai cu seamă în Orientul sărac (de pildă Maharadji în India, ori Moon în Coreea). Până unde pot ajunge acesti oameni lipsiti de orice scrupule? Câti gurusi contemporani nu se autoproclamă drept „încarnări ale lui Dumnezeu"?

Este însă la mijloc numai înselăciune? Nu cumva mai există si altceva în aceste istorii, în afară de viclenie si minciună? Părintele Paisie spunea că magia este o împletire între înselăciune si lucrare demonică. Diavolul se străduieste întotdeauna să se disimuleze pentru a-i amăgi pe oameni, însă Dumnezeu nu-i îngăduie să se camufleze deplin, căci altfel nimeni nu s-ar mai putea elibera din mrejele lui. întotdeauna vor rămâne expuse vreun „corn" sau vreo „codită", asa încât oamenii să prindă de veste si să se păzească.

• Vom identifica urmele acestei lucrări demonice în chiar mărturiile apropiatilor lui Krishnamurti.

Câteva fragmente din cartea „Viata si moartea lui Krishnamurti" (Ed. Kastanioti, 1991) scrisă de Mary Lutyens, membră a unui cerc foarte intim de ucenici ai „Noului Mesia", ne vor cdnvinge că în procesul de formare si educare a lui Krishnamurti au colaborat si alte puteri, de natură metafizică, practic entităti spirituale dirijate asupra sa de către magi precum Leadbeater si Besant.

Cu mentiunea că în cuprinsul cărtii Krishnamurti este numit scurt si familiar Krishna, iată ce scrie Mary Lutyens: „Vestea pe care i-a dat-o Leadbeater lui Krishna în Sydney 1-a influentat enorm. Pe 12 august a scris către Lady Emily că în ultimele cincisprezece zile meditase asupra acestei vesti în fiecare dimineată câte o jumătate de oră, precum si seara înainte de a se culca. Ťîmi voi reface vechea legătură cu învătătorii mei si, în tot cazul, acesta este singurul lucru care are importantă în viatăť, adăuga el. Cinci zile mai târziu, pe 17 ale lunii, a traversat o experientă care a durat trei zile si i-a revolutionat viata".

Asadar, Leadbeater îi inoculează lui Krishnamurti ideea necesitătii de a „reface" legătura cu învătătorii lui. La ce învătători se referă? Desigur, nu la magul-mason si la Besant; cu acestia se afla deja în legătură. Atunci la cine? Si în ce mod se va stabili această legătură?

Krishnamurti se retrage cu un mic grup de intimi ai săi într-o casă, pentru a veni în contact cu „învătătorii", care nu sunt oameni, ci „fiinte spirituale". Aici, el cade pradă unei stări neobisnuite. Se derulează o întreagă serie de fenomene stranii, dintre care spicuim:

a) „Domnul Warington sedea în celălalt colt al camerei si a înteles, asa cum ne-a mărturisit mai târziu, că niste entităti sau energii suprafiresti străbăteau trupul lui Krishna, ca rezultat al unor influente canalizate asupra lui dintr-un alt tărâm".

b) „Krishna a întrebat: ŤDe ce m-au adus aici? Nu stiu unde sunt! ť. Si repeta apoi obsesiv: ŤNu stiu unde mă aflu! ť. Dacă cineva începea să se deplaseze prin casă, el aproape că sărea în picioare din pat si, de fiecare dată când intram în camera sa, trebuia să-1 avertizăm în prealabil, însă în jur de ora 6, pe când serveam cina, s-a linistit până ce am terminat. Apoi, întreaga casă a părut că se umple brusc de o energie terifiantă, în timp ce Krishna se comporta deja ca un demonizat".

c) în primele zile ale lui octombrie, învătătorii nevăzuti au început să lucreze asupra ochilor lui Krishnamurti. Era un martiriu înspăimântător.

„In acea seară i-au spus lui Krishna că ochii îi vor fi purificati, astfel încât să poată să „Il" vadă. Purificarea era însă o procedură înfricosătoare chiar si pentru cei care trebuiau să-i fie simpli martori. II auzeam pe Krishna exclamând: ŤEste ca si când s-ar afla cineva legat într-un desert, cu fata spre soare si cu pleoapele smulse! ť".

In după-amiaza următoare, când Krishna a iesit din baie si s-a retras sub o tulpină înaltă de piper pentru a medita, le-a spus celorlalti că în acea seară vor avea un „vizitator important", pe „domnul Maytreya". „Procedura" la care a fost supus în acea noapte s-a dovedit cea mai dureroasă dintre toate cele pe care le-a avut de suferit corpul lui Krishna. însă toti au simtit în mijlocul lor, pentru o clipă, „Marea Prezentă". Mai târziu, când Nitia si Rozalind se aflau cu Krishna în camera lui, acesta a început să le vorbească unor persoane pe care ei nu le vedeau.

d) „Besant si Leadbeater au atribuit experienta lui Krishna trecerii în cea de-a treia initiere. N-au putut găsi însă nici o explicatie pentru Ťprocedurăť. însusi Krishna era convins că a fost un proces absolut necesar pentru a-si pregăti corpul să-1 primească pe domnul Maytreya, si că nu trebuia initiată nici o tentativă de a usura sau întrerupe acest proces".

e) „Ceea ce pare sigur este că, indiferent ce anume s-a întâmplat în corpul lui Krishna, pentru următorii ani 1-a făcut capabil să devină canalul unei energii sau puteri colosale, care a constituit totodată si sursa învătăturilor sale ulterioare".

Pentru un crestin cu o minimă experientă duhovnicească dăruită de Hristos în Duhul Sfânt, lucrurile sunt mai mult decât limpezi. Avem de-a face în acest caz cu oameni care nu sunt pur si simplu „influentati" de către demon, ci „stăpâniti" în întregime de acesta. învătăturile lor, oricât de seducătoare ar putea eventual părea, sunt inventii demonice care au drept scop îndepărtarea oamenilor de adevăr si de viata adevărată, călăuzirea lor pe cărările întunecate ale minciunii si ale autodistrugerii. Acestia nu sunt altceva decât hristosii mincinosi despre care însusi Domnul Iisus Hristos ne-a avertizat cu 2000 de ani înainte de aparitia lor:

Sursa:http://sfaturiortodoxe.ro/......demoni.htm

Masonii sunt oameni cu putere, cu influenta, cu bani; cu ce crezi ca i-ai putea ajuta? Ei nu au nevoie de ajutor.
In ce priveste celalalt subiect, se pare ca tu te joci cu focul. Vrei oare sa ajungi o persoana demonizata? Crezi ca tu oare ca vrajmasul lui Dumnezeu si al oamenilor iti vrea binele de vrei sa treci de partea lui? El este mai puternic ca tine. Nu va mai exista cale de scapare din mainile lui daca vei intra in stapanirea lui de buna voie. N-ai de ales: daca vrei sa fii in viata, daca vrei sa fii si fericita, atunci trebuie ca sa alergi la Dumnezeu. El te iubeste si nu este aspru cum Il crezi tu. Daca ar fi fost aspru, de mult nu ar mai fi existat fiinte pe pamant...

Fereasca Dumnezeu sa te dai pe mana satanei, vei de capul tau...

O intrebare: De ce doresti sa aderezi la satanism?

Draguto, nu stii tu oare ce vrei? Adevaratii crestini, nu pot sa se schimbe decat in crestini falsi. Asta este dorinta lui Satan, ca cei mai multi oameni ajunsi intr-un intuneric spiritual, sa bajbaie, sa nu vada lumina adevarului, chiar daca este aproape de fiecare. Eu, iti sugerez sa studiezi biblia cu Martorii lui Iehova, si mintea si inima ta daca vor reactiona pozitiv, te ve-i putea depeacum bucura de adevarata viata, nu de amagiri, practici si invataturi gresite. Daca doresti mai vorbim.

Cel mai mare pacat in satanism este prostia, deci tu nu poti trece la aceasta religie

Chiar? Fiindca ti-a dat un copy-paste si ti-a dat si sursa?
Pot fi verificate acele experiente si credibilitatea lor?
Daca raspunsul e nu, nu ar trebui nici sa bagam in seama articolul.

Multe secte invită la studii biblice, DAR, studiile biblice" oferite de diferite grupări nu fac altceva decât să "orienteze" persoana spre acea grupare, situaţie în care se preferă sensul "atrăgător" dar "viciat", şi nu cel din contextul istoric. Şi iată că "plăcute" au putut ajunge să fie mii şi mii de variante de interpretare a Bibliei.

Dificultatea înţelegerii textului sacru este data de predominanţa foarte mare a LIMBAJULUI METAFORIC, simbolic, a folosirii VALORILOR POLISEMANTICE ale cuvintelor!

Ştii ce este aceea literatură, ştii cât de uşor poate fi interpretat un text într-un fel sau altul! La fel este şi cu Scriptura. De aceea există astăzi aproape 40000 de secte de origine creştină…

Un studiu oferit de o sectă nu este altceva decât un curs de FORMARE A MODULUI DE A PRIVI lucrurile, şi o dată ce modul de gândire este viciat, toate ideile vor fi forţat interpretate în acea direcţie. Sute de secte oferă pe la noi "Studiile biblice" şi tot atâtea moduri de interpretare diferite vor exista, pentru a se crea impresia că Sciptura susţine fix gruparea lor.

Cel care doreşte să treacă peste dificultăţile de înţelegerea le textului, poate uşor să ceară sfatul unui preot. Să citească Biblia (cartea sau on-line) iar ulterior să întreabe fie un preot, fie un profesor de religie, asupra versetelor care par a ridica ceva probleme de înţelegere…
Numai bine!

Mare parte din masoni sunt crestini.

Iluminatii nu mai exista, iar masonilor s-ar putea sa nu le placa satanismul. In masonerie nu intra oricine, ci doar persoane care dau dovada de caracter. Masonii pun baza pe moralitate, altruism si pe valorile familiale, de-aia nu prea le place satanismul.

Masonerie nu e religie. Masoneria, satnismul si illuminati sunt 3 chestii diferite. Proasta mai esti.

Ce mişto :X

Fetita, mi-e mila de tie. Nu ca mi-ar pasa de religia ta.

Ma ingrijoreaza modul penibil in care vrei sa atragi atentia. Auzi, religie masonica!

Tu habar n-ai ce inseamna o iota din ce ai spus, dar bag mana in foc ca ai auzit pe la prieteni cuvintele astea si ti se par "jmechere".

Iti sugerez sa te intorci la cartile tale de colorat, astea nu-s treburi de fete ca tine, cu logica la pamant.

Error cred ca lui UnOmNou alias exile voiai sa-i scrii nu mie deoarece eu chiar nimic nu am dat.

Crestini,deisti,panteisti, budhisti chiar si hidusi si politeisti, dar ateii nu sunt acceptati din cate m-am documentat.

Pentru ca ateismul contravine cerintelor masonice, credinta intr-un arhitect universal ce a proiectat lumea fiind principala.
Ce logica ar mai avea juramantul pe Biblie sau alta carte sfanta daca respectivul nu crede in asa ceva?
Cei ce transgreseaza regulamentul masonic nu sunt bineveniti in masonerie.

Poti sa crezi in ce vrei tu. Satanismul nu inseamna sa crezi in "S*tana*, ci sa crezi in tine insuti.

Nu, nu, tie:"In sfarsit un crestin cu picioarele pe pamant".

Totusi deisti sau panteisti nu tin cont de asa numitele "carti sfinte"

Dece ai vrea sa renunti la crestinitate?