Am 16 ani. După mai multe încercări eşuate de a comunica cu prietenii, profesorii, apelez la voi. Exceptând părinții. Ai mei sunt despărțiți.
Am o problemă destul de gravă. Imi pasă foarte mult de ce spun alții, mă doare tare şi pun la suflet. Sunt conştientă că nu e okay, că ar trebui să fiu indiferentă. Dar, dar nu pot. Ştiu că totul ține de puterea ta de convingere. Am incercat să-mi spun că pot, să-mi repet in permanență, dar nu simt acea libertate in interior pe care ar trebui s-o simta o persoana increzatoare. Nu mai stiu ce e cu mine, stiu doar ca vreau sa scap de asta. Am suferit enorm dupa ce parintii mei s-au despartit. Mi-am gasit refugiul in dans si in telefon. Parintii mei sunt recasatoriti. Stau cu tata si sotia lui. E o femeie super, nu-i pot reprosa ceva. M-a ajutat enorm, mai ales in perioada asta.
Nu am mai fost la scoala de vreo 5 saptamani. Imi e frica de profesori. De tipetele lor, de reprosurile lor. Imi e frica! Am unii colegi prea imaturi. Jignesc fara niciun fel de remuscare. Am de gand ca maine sa merg la scoala, sa infrunt asta, dar tot nu simt nimic venit din interior, ci doar gandul ca 'trebuie'. Asadar, eu am cerut temele si unele lectii pe grup. Multi colegi m-au jignit si mi-au reprosat ca nu merit sa trec clasa, ca vin doar cand am chef la scoala. Vorbele astea m-au durut si am plans. Pe ei ii pot infrunta, dar pe profesori. Doamne, ma umilesc! Am vorbit cu diriginta mea, mi-a spus sa vin la scoala, dar eu i-am spus sa vorbeasca cu profesorii sa le explice ca am trecut printr-o perioada depresiva. Intrebarea mea e. Cum pot sa scap de asta?! De pesimismul asta avansat? De frica de a ma face de ras in fata celorlalti? De frica de profesori? De Faptul ca mi-am pierdut motivatia. La naiba! Sufar si ma doare. Am citit multe carti cu privire la asta, multe articole. Nu prea au fost de folos. In vara, planuiesc sa merg la un psiholog, momentan nu pot. Macar pana termin scoala. Sa termin cu un gand pozitiv, m-am saturat de toate gandurile astea negative.
Ajutor!
Va multumesc!

Salutare
O sa incerc sa ma rezum la "problema" ta prima data. Ai reusit sa treci printr-un moment foarte greu, e de recunoscut. Ai reusit sa iti vizualizezi problema si sa vrei cu adevarat o schimbare. Asta este o gandire buna si matura.

Daca o luam cu inceputul, legat de parerea altora, da... oricat de mult ar spune unii ca nu le intereseaza de altii pe unii tot ii ating parerile celorlalti. Cred ca e normal.
Trebuie sa mergi la scoala, fara sa te gandesti la colegi si la tipetele lor, pentru ca asta nu conteaza, conteaza ce o sa faci dupa.

O sa deviez putin de la intrebarea ta si o sa zic despre poveste.
Ar fi atatea de zis despre ce ai intrebat tu, dar putine lucruri practice de facut care te ar putea ajuta. O depresie trece cu diferite lucruri, depinde de nevoile fiecaruia( o persoana apropiata, un sfat, anumite obiecte etc.).
E normal sa suferi si sa te doara. Imi place sa numesc asta, persoane speciale. Doar in anumite momente de durere si suferinta omul isi da seama de schimbare si il ajuta sa devina altfel.
In primul rand ar trebui sa iti gasesti linistea, linistea din capul tau, acea voce care vorbeste mereu si creaza probleme. Gandeste te ca fiecare persoana are o asemenea voce in capul lor. La fel ca cei care tipa la tine. Ei nu realizeaza ce fac si nici nu o sa o faca, asa ca nu are rost sa te superi le ei pentru ceva ce oricum nu i-ar afecta. Doar tu te-ai supara.
Da... parintii tau s-au despartit, este groaznic sa aud asta. Dar nu e un capat de lume. Cand o floare ramane fara nimic in jurul ei, are sansa sa creasca mai mare si mai frumoasa.

Gandeste-te doar la clipa de acum. Fixeaza-ti un scop. Vrei sa ajung la facultate, vrei sa devi mai inteleapta si mai fericita, dupa mai departe, urmat de alte vise si aspiratii. ( speranta nu e cea mai buna in viata, dar incepe cu lucrurile mici). Lasa fixate aceste scopuri sa stii unde vrei sa te indrepti si nu te mai gandii la ele.
Gandeste-te ca ce va fi maine va fi oricum, nu conteaza pentru ce e acum. Acum tu vrei sa te simti bine si linistita si asa va fi. Vrei sa mergi la scoala asa ca o sa mergi si nu te gandesti de dinainte la asta. Daca o sa zbiere careva pe acolo, asta e. Poti sa asculti doar linistea nu si zgomotele perturbatoare de pe fundal.
Nu trebuie sa te intristeze acele persoane. Ele se leaga doar de conceptia despre tine. Nu de sinele tau. Sufletul tau ramane neatins. Nimeni nu il poate atinge. Tu trebuie doar sa intelegi de ce se leaga acele persoane, de ce fac asta (inconstienti) si ca nu ii poti schimba. Asa ca lasa i acolo ca degeaba te intristezi pe ei, si treci peste. Nu e greu, e foarte greu. O sa vina momente in care iar o sa fi suparata si o sa fi la pamant si o sa treaca. Doar lasa le asa. Gandeste te la ce e acum. Acum e liniste si e bine. Atunci o sa fie cum o sa fie atunci si o sa treaca si alea.
Doar continua scoala, treci peste aceasta perioada, pentru ca in final nimic nu o sa mai conteze. O sa fi batrana, profesorii o sa moara, si nu vrei sa ai regrete ca nu ai facut ce ai vrut din cauza lor. Nu o sa isi mai aduca nimeni aminte de cele intamplate in copilarie decat tu.

Legat de carti, poti gasi un refugiu in acele carti, numai sa citesti ceea ce e bun si potrivit. Sunt multe carti inspirationale si nu sunt bune de nimic.
Chiar te rog sa imi spui diferite titluri de carti citite daca vrei.
Eu la randul meu, am avut unele momente grele, dar am gasit (si mereu gasesc) linistea in carti carr m-au ajutat enorm.

Nu stiu daca te-am ajutat. Poate ca nu. Pana la urma putine persoane de aici pot sa o faca. Nici psihologul nu stiu daca poate. Doar sa nu deviezi de la calea ta.
Orice va fi... iti doresc sa reusestj in ceea ce o sa faci.

- momentele grele te ajuta, si o sa te intareasca. Asa se nasc persoanele cele mai puternice din lume