| ImiPlacMexicaniiXD a întrebat:

Hei..Ma gândesc ca e vina mea ca nu am prieteni. De acolo supărare. Pentru ca cercul meu e restrâns. Nu simt acceptare.
De ce ceilalți au prieteni? Și eu nu. De ce fac comparație cu ceilalți? Între numărul prietenilor lor și al meu?
De ce toate persoanele cu care am vorbit nu mi-au mai scris? De ce am rupt legătura cu toți? De ce sunt asa retrasa și timida? Vreau și îmi doresc sa fac fata acestei singurătăți și sa leg prietenii noi. Sa ma simt in largul meu mereu. Sa fiu acceptata și băgată in seama. Sa exprim prietenie și sa primesc prietenie. Dar de ce sunt asa? Fac atacuri de panica din cauza asta și ma consum pentru ca vreau sa fiu și eu ca ceilalți.

Răspuns Apreciat de Editori
| kittylove56 a răspuns:

Toată lumea trece printr-o perioadă de genul... poate doar tu ai impresia că ești singură. Gândește-te altfel. De ce să ai prieteni mulți dar falși? Poate că prietenii pe care îi ai sunt persoane pe care te poți baza. Și să știi ca viața ta nu constă în prieteni. viața ta constă în experiențele pe care le ai. Poți să ai experiențe frumoase și cu puțini prieteni. Eu deși prefer să stau sub anonimat îți spun sincer că am 2 prietene de încredere și mai presus de ele o am pe mama, restul sunt doar de ocazie poate sa ies când nu am cu cine sau chestii de genul adică principiul pe care ar trebui sa mergi și tu la fel ca majoritatea oamenilor cu cap este: calitate nu cantitate. Dacă vrei sa vorbim mai multe poți sa imi scrii in privat și vorbim mai pe îndelete. Conspecteaza la adevăratele probleme și nu te mai pierde in amănunte!

3 răspunsuri:
| LPCTSTR a răspuns:

Faci riduri degeava, eu n-am avut "prieteni" si iete ca nu m-am aruncat de pe fereastra.

| Goddessss a răspuns:

Fix asa sunt eu. Parca m ai descris pe mine.
tu zici ca nu ai prieteni, gândește te ca eu am pierdut o relație doar din cauza mea... timiditatea si prostia din mine...
totul pornește de la noi, dar si de la mediul de prieteni.
Daca prietenii aia sunt genul care altceva in afara sa se dea mari cat de mult au băut si asa si cât de nu știu cum sunt ei, mai bine ramai asa singura.
si eu ma simt de multe ori data pe deoparte.
E nașpa.
Stai sa vezi ce nasol este când toți râd la orice, fac glume si se exteriorizează prin tot felul de moduri, si tu stai asa singura si tăcută.
E nasol. Uneori plâng si ma urăsc pentru treaba asta si ma gândesc de ce nu pot fi ca ceilalți. Acum am o stare proasta când scriu.
De ce nu pot fi ma mai dezghețata, mai sociabila, mai curajoasa?
Uneori am '' atacuri '' si imi bate inima cand ma compar cu alte fete si vad ca participa oriunde si eu stau asa singura cu câțiva prieteni care abia ii număr pe degete.
Nu știu ce sa zic...

| Mefistocle a răspuns:

Majoritatea persoanelor isi pierd interesul dupa ce au obtinut ceea ce au vrut, fie o stare mai pozitiva, fie o mana pe umar s-a.m.d. Trebuie doar sa nu-ti bati capul prea mult pentru ca cine te accepta atunci te accepta asa cum esti tu si nu o sa incerce sa te schimbe. Intr-un fel e si normal sa ai starile astea pentru ca majoritatea persoanelor au trecut prin asta, tot ce ai nevoie este doar putina incredere-n tine si sa fii sigura pe tine si-ti spun eu ca totul o sa fie bine. Alege persoanele de langa tine cu cap, nu cu inima si cel mai bun sfat pe care ti-l pot da, este sa n-ai asteptari de la nimeni. Peace.