Hei TPU dau funda:* dati-mi va rog un inceput de compunere, pentru o compunere cu titlul "IMPRESII DINTR-O CALATORIE"...va rog mult nu trebuie mull doar cateva randuri ce inceput restul contini eu.:d mersi dau funda si voturi :*

pai scrie impresiile

Pai ai putea sa-ncepi asa. Era o zo frumoasa de vara (sau orice alt anotimp), asteptam cu nerabdare calatoria... Funda? :*:*:* :X

Iti dau un site: http://www.hutuli.com/impresii.html sper ca te-am ajutat!

Eu cand am fost in calatorie am vazut o gramada de lucruri frumoase fantane, monumente, etc.(ce ai mai vazut)

O lumina calda si jucausa imi mangaie pleoapele incarcate de somn, primul semn ca o noua zi a inceput. Astazi ne asteapta o zi ce sfideaza rutina. Vom merge intr-un sat locuit de hutuli, la 4 kilometrii de granita cu Ucraina, un catun aflat la marginea Uniunii Europene.

Acelasi soare placut ne insoteste si in gara din Radauti, asteptand trenul spre Nisipitu. Un suierat prelung se aude. Ne luam ghiozdanele in spate iar in momentul in care trenul a oprit in dreptul nostru, ne-am urcat alegandu-ne locurile de la geam. Soarele continua sa ne urmareasca in timp ce caldura lui inglobeaza lacom racoarea diminetii care treptat dispare.

Traversam mai multe gari. Noi coboram la Nisipitu, in cea mai indepartata si ascunsa gara din Bucovina. Este o gara mica, ce se inscrie in aceeasi atmosfera misterioasa ce se ascunde si in natura din acele locuri. Urmam un drum, prafuit de colb si timp, un drum ce pare parasit. Rareori se aude din departare motorul unei masini, care ajunge din ce in ce mai aproape de noi, pana ce ne lasa in urma invaluite intr-un nor de praf.

Dupa o jumatate de ora de mers continuu ajungem in Paltin, unul din satele din comuna Brodina. De aici ne vom continua calatoria prin padure. Mai intai insa oboseala ne determina sa ne asezam pe o cioata mare, care strajuia intrarea. Ne ridicam privirile si intalnim cerul care se acoperise cu un zabranic sur. In departare linistea este taiata de proemineta unui tunet. Sunetul ne indeamna sa ne grabim. Drumul din padure pare a complota cu lumea misterioasa a hutulilor, parand a fi obisnuit si resemnat cu picaturile grele a ploii. Stropii tacerii se contopesc cu cei ai atingerii divine pe care o simtim pasind pe cararea serpuita ce se pierde printre trunchiurile copacilor sculptati de trecerea ireversibila a timpului.In departare observam un calaret care se apropie de noi, ne da buna ziua si se pierde pe acelasi drum pe care am urcat noi. Ramanem profund uimite de faptul ca, acel calaret era o femeie. Mirarea a fost cu atat mai mare cu cat maiestria si priceperea cu care comunica cu acel animal erau atat de firesti.>>>>poti sa te inspiri de aici. sper ca tziam fost de folos FUNDA?

Si eu am tot tema asta si nu stiu sa o fac.