Ma simt ca o proasta.de ce? pentru ca sunt. Am dat teza si in loc sa scriu o chestie, am scris chiar opusul ei de proasta ce sunt. Profesorul de matematica mi-a zis ca nu crede ca voi trece examenul de a 8a si ca nu o sa stiu niciodata matematica. ( nu mi-a zis-o in fata, a zis-o cu ocolisuri). Profesorul de engleza mi-a zis ca sunt nesimtita pentru ca mi s-a parut ceva din ce a scris gresit si am intrebat. Si am la matematica numai 6 si 7... iar toti ceilalti rad de mine ca nu stiu sa fac exercitii bine... si iau 6 cu 3 puncte din oficiu. M-am saturat si stiu ca suna foarte nebunesc, dar m-am gandit ca daca nu trec la liceu sa ma sinucid. Nu ma sperie deloc ideea, sincer. Ce rost ar mai avea? Lucrez, incerc, sper si esuez. Gandire pozitiva=0 in orice situatie. chiar nu abordeaza in niciun fel viitorul. El va fi indiferent de modul de a gandi, iar daca gandesc pozitiv sunt mai sigura pe mine si atunci fac si mai rau ( Nu ma intrebati de ce. ). Am fost batjocorita din coplilarie, am avut o copilarie urata in proportie de 80%, dar nu imi dau seama decat acum de cum a fost. Ma uit la fetele placute de toata lumea, dragute, destepte si ma intreb cum am ajuns eu aici, ma uit la altii cate premii au si cat de mari sunt notele lor si ei nici nu se straduiesc, ba chiar n-au nicio treaba. Am copii in clasa care fac exercitii de 9-10 ca si cum s-ar juca cu jucariile si nu lucreaza acasa. Eu de ce nu pot fi asa? Am lucrat, m-am straduit si tot n-am reusit, mereu ma fac de ras si prefer sa stau in banca decat sa rada ceilalti sau sa vada profesorul ca stiu si mai putine decat credea. Desi am doar 6 si 7, sunt date pe mila si alea. Nu vreau sfaturi gen clisee sau morala, vreau sa incerc sa ma simt mai bine. Multumesc daca ati citit.

Nu ai lucrat destul. Ai lucrat destul atunci când eşti în punctul în care ai resuşit. Am o prietenă care are cei mai naşpa profi din şcoală. În a V-a avea numai 5 şi 6, în a VI-a doar de 7 şi 8. Din clasa a VII-a şi până acum (în prezent e a XII-a) a avut doar 9 şi 10. Media ei generală pe tot liceul e 10.
Şi ea tot ce ştie a învăţat singură, acasă, cu un pix şi-o foaie. La matematică e a 4-a pe ţară la Haimovici, iar profesoara ei nu-i explică mai nimic la oră.
Ideea e să lucrezi până reuşeşti. Fata ai se trezeşte dimineaţa, mănâncă şi apoi pune mâna pe culegerea de mate. Asta înseamnă să lucrezi. Şi ea e plăcută de toţi, drăguţă şi deşteaptă, dar a muncit enorm ca să ajungă aşa.
Dacă te sinucizi ce rezolvi? Aşa o să pari o laşă care nu a fost în stare să înfrunte viaţa. "Învingătorul e mereu singur", cum ar zice P. Coelho. Dacă vrei să te placă lumea, nu ajungi nicăieri. Ţie trebuie să îţi placă de tine, nu altora. Dacă vrei, poţi face orice.

Bună.
Știu cum e, și eu sunt în aceeași situație. La matematică poate nu înțelegi datorită profesorului, spune-le părinților să te dea la meditații, asta dacă au posibilitatea. Mai este o lună până la examen și nu trebuie să te stresezi atât de mult, nu e chiar atât de greu cum îți imaginezi, în general e mai ușor decât la simulare. E o prostie să te sinucizi pentru că nu iei examenul; sau să spunem că iei o notă mică la mate, dar iei o notă mare la română, pentru că e foarte ușor ( eu nu am învățat și am luat 8 ), trebuie doar să fii atentă și să nu ai emoții ( ușor de spus, nu? ). Cum spuneam, tot iei o notă de trecere și mergi la un liceu mai puțin bun, iar în primul semestru poți învăța ca să ai o medie mare și te transferi după la ce liceu vrei . Poți încerca să discuți cu psihologul școlii, sau o prietenă, te va face să te simți mai bine.
Succes :*.

Da am citit.dar nu-ti face grij cu media iti va iesi bine vei trece, si sa nu te gandesti la moarte nu e singura varianta daca coleci tai rad de tine atunci riposteaza,, incearca sai calmezi nu tot au note bune nici eu nu am...bafta