Salut, as dori cat mai multe pareri din partea voastra, DAR sincere. Deci eu de fel sunt mai mistocar, TOATA lumea inclusiv prietenii, rudele imi spun ca NU pot fi serios (adevarat) 
NU tratez nicio problema cu seriozitate, daca cineva oricat de drag mie, vine si se plange de o anumita problema, iar eu simt ca discutia devine inconfortabila pentru mine sau ceva de genul, imediat schimb subiectul, rad, fac misto si o fac si pe a cea persoana sa schiteze macar in zambet. Din acest motiv am pierdut si cateva persoane dragi mie, pe motiv de neseriozitate, bla bla.
Orice problema as avea, si la munca si acasa si peste tot pe mine ma vezi cu zambetul pe buze, facand caterinca etc. Nimic important pana aici, dar in ultimul an de liceu, intr-o cearta urata cu unul din profesorii mei (un om cult, singurul cu titlul de doctorat) aflu prin intermediul dirigintei ca m-a facut nebun, ca nu voi reusi nimic in viata, etc.
De atunci ma cam framanta treaba asta si au trecut 2 ani . Adica, probabil a zis-o la nervi, poate 80% a fost ceva pe moment, dar daca este si un sambure de adevar? Adica, incep sa cred si eu despre mine ca nu-s tocmai in regula, ca nu am un comportament "adecvat". Am 20 de ani.
Voi ce credeti?
Ordonare:
După relevanţă
Mie, personal, nu mi-au placut niciodata bufonii!
I-am considerat o clasa fara prea mult creier si lipsiti total de respect si seriozitate, ca atare, prefer sa nu am de'a face cu ei.
Imi pare rau sa-ti spun, dar tu ai o problema psihica dupa care te ascuzi, de aceea vrei tot timpul sa iesi in evidenta, nepasandu-ti de cat de mult rau poti spune sau face, sau jignind indirect oamenii dragi.
cand vei realiza ca pierzi prea mult in viata, probabil ca vei incerca sa te schimbi, daca nu, asa vei murii, singur, razandu-ti in barba de propria-ti prostie si mistocareala.
RăspundeEu zic ca e o diferenta (macar) intre mine si un "bufon lipsit de creier", dar am cerut pareri si am sa ti-o respect si pe a ta. Totusi, cam care ar fi problema psihica? De unde ar trebui sa plec? NU vreau sa ies in evidenta, tocmai de aceea ii "resping" si pe cei care vin si se plang la mine de diferite situatii. Chiar imi place sa fiu cel "din umbra" sa-i vad pe fiecare cum reactioneaza, dar in acelasi timp imi place optimismul si veselia. De acord; probabil am facut si rau. Am mai spus-o si mai sus, nu e mistocareala de prost gust, de cele mai multe ori chiar e autoironie, doar pentru a aduce un zambet pe fata unei persoane sau pentru a schimba subiectul cand simt ca discutia devinde "inconfortabila" pentru mine. Ce crezi ca e gresit acum?
Răspunde
Imi pare rau pentru tine, poate am fost prea dura sau acida, dar nu-mi plac ironiile si nici oamenii care se dau in spectacol.
Apreciez glumele de bun gust, chestiile rafinate si discrete sau cu talc, nu-mi plac oamenii care se dau in spectacol sau fac orice ca sa iasa in evidenta cu orice risc.
Am explicat, asta este o parere personala doar, altii, poate asta cauta, dar din punctul meu de vedere, nu mi-a placut niciodata ridicolul sau penibilul situatiei si nici pe cei care au tinut cu tot dinadinsul sa fie bufonii petrecerii.
Din experinta mea, se pare ca nu sunt singura care ocolesc oamenii care fac bascalie din orice... de-a lungul deceniilor, am observat ca ne-am si cernut intre noi, prietenii.
Surprinzator, 2 din ei, fiind cei cu bascalia si mistocareala, nu prea au mai fost invitati pe la petreceri, oamenii simtindu-se inconfortabili din cauza lor.
Ai grija, ca este extrem de usor sa aluneci spre "patetic sau jalnic" cand oamenii incep sa te ocoleasca, sau sa le fie rusine cu tine, opreste-te si invata sa fii mai discret, arata-le ca esti inteligent, ca stilul "bufonul prostanac" merge odata, dar daca se repeta figura, lumea nu mai apreciaza gluma.
Incearca sa fii versatil! Arata-le si fata ta serioasa... macar din cand in cand!
E bine că ai ajuns în punctul vieții în care să-ți dai seama că nu e ok să fii un „măscărici". E în regulă să glumești, să privești lucrurile dintr-o perspectivă optimistă, doar să păstrezi un echilibru, să cântărești lucrurile și să îți dai seama când trebuie să fii serios și când nu. Nu trebuie să te schimbi la modul radical, încât să nu mai fii tu, ci să încerci să evoluezi, să fii o versiune a ta mai bună. Sper că are sens ce am zis 
Been there, done that.
=). Sunt serios doar cand lucrurile devin foarte grave si nici atunci pentru prea mult timp. Decat sa aud vaicareli, plansete mai bine ma retrag.
Ar trebui sa ti schimbi un pic perspectiva asupra vietii si sa tratezi unele lucruri si situatii cu mai multa seriozitate. Astfel risti sa indepartezi persoanele dragi din viata ta si sa fii catalogat ca un om pe care nu te poti baza si care nu i pasa de sentimentele celorlalti. E nevoie de un pic de vointa si motivatie.Ai 20 de ani acum si trebuie sa dai dovada de maturitate.
Dar nu vreau sa ma schimb, nu caut schimbari. Pot fi serios si chiar de incredere doar CAND vreau eu si pe perioade scurte (ma plictisesc repede). Nu-i regret pe cei plecati - "nu poti forta o persoana sa te placa, nu esti bine venit- Pleaca" -reale versuri . Poti gasi cateva detalii "mai importante despre felul meu in replay-ul celuilalt user, pe scurt voiam doar sa aflu daca asa mi-e felul sau sunt dus cu pluta. Tu ce crezi?
Hey,as purtea sa te ajut eu cu un sfat :* Ramai exact cum esti! Tu te cunosti:* arata ca poti mai mult fara sa te schimbi.Ce crezi? Avem cu totii probleme..trebuie doar sa treci peste ele cu zambetul pe buze exact cum poti tu mai bine. :* Nu te intereseaza vorbele altora. Am pus eu la suflet prea multe si am ajuns sa ma intreb daca sunt buna de ceva in viata Gura lumii vorbeste mult! Esti o persoana importanta daca te vorbesc :p Iti spun in privat o poveste care pur si simplu m-a demoralizat pe moment.dar am invatat sa trec peste ea foarte usor. Iti spun sincer.ia si nu te mai stresa.Este normal, crede-ma! Ai timp in viata sa te maturizezi. Ai doar 20 de ani.ce crezi? Eu am 18 si nimeni nu are incredere ca eu pot face ceva ok in viata )Stai chill. Eu te sustin!
E bine ca esti constient de lucrul acesta. Probabil ca pana la varsta asta nu ai avut "probleme" din care sa inveti cum sa fii sensibil, uman, serios... astea sunt lucruri de care vei avea nevoie in viata, si e foarte bine ca iti pui un semn de intrebare referitor la subiectul asta, inseamna ca nu vrei sa ajungi cum a spus domnul profesor. Se pare ca iti pasa de ce a spus. Demonstreaza-i contrariul.
Maturizeaza-te.
Bafta!
Am avut 1 singura "problema" reala, una in familie care m-a facut praf, pulbere, m-a distrus pe jumatate.
Am simtit zeci de cutite in inima, o problema care m-a facut sa ma trezesc noaptea din somn plangand, sa ies afara, pe strada sa ma calmez, dar cu toate astea pe timpul zilei incercam sa nu arat asta, sa nu-mi arat suferinta, ma jucam cu nepotelul meu, imi facem familia sa treaca mai usor peste suparare in stilul meu caracteristic (caterinca). 
Si mi-a Reusit, NIMENI nu stie nici azi ce-a fost in sufletul meu atunci. Deci, se pune? Am sentimente? Nu vreau sa ma maturizez, vreau sa fiu eu, daca vreau pot avea grija de un copil si sa-l protejez, poate mai bine decat propiul tata (am dat acest exemplu pentru ca am un nepotel si am cam vazut pe propia piele ce inseamna). Nu vreau sa compatimesc cu oamenii caci nici eu la randul meu NU ma plang nimanui, aceasta este doar o exceptie, o intrebare sa aflu daca mai sunt persoane ca mine sau daca sunt in regula sau nu, cine stie? Imi place sa-mi iau/rezolv totul pe cont propiu, eu nu vad "problemele" ca pe niste "probleme" (suna ciudat si lipsit de sens, asa-i?), ti-am dat exemplul mai sus, aia a fost singura data cand mi-am zis "bai, e groasa" si am suferit extrem de mult, dar tot am zambit, glumit. Nimeni -prieteni (aia care au mai ramas), familie, vecini, NIMENI n-are habar prin ce- am trecut atunci. Voiam doar sa aflu daca nenorocitul ala de profesor avea dreptate nu-s tocmai intreg sau asta-i felul meu. Lucrez, sunt angajat, am un cont "de viitor" in care am strans deja 3mii de euro (nu e o lauda, doar ca vreau un viitor bun NU sa lucrez toata viata pentru alti). O parere sincera de la o persoana de 30 de ani?
Buna!
Este foarte sanatoase abodarea ta asupra problemelor. Chiar este indicat sa nu ne incarcam cu povestile celorlalti, deoarece, la nivel energetic, putem lua energiile negative ale acelei persoane. Bun. Aste e una, dar trebuie sa intelegi ca nu intotdeauna "caterinca" isi are locul in anumite situatii, dimpotriva, poti jigni persoane respectiva prin atitudinea asta. DAR poti trata o problema cu seriozitate aducand si partea umorului in discutie, doar ca trebuie sa stii cand si care este limita. Cat despre partea cu "nu vei reusi nimic in viata" nu stiu, dar nu cred ca se referea neaparat la bani, conteaza si motivul pentru care v-ati certat. Un proverb romanesc "A fi mare, nu-i mirare. A fi om, e lucru mare."
Am dat acel exemplu (daca te referi strict la el si nu la intreaga expresie rostita de profesor) ca sa nu creada omul ca sta de vorba cu vreun dezaxat sau un inapt/neadaptat al societatii. Lucrez, sunt un tip normal, doar ca seara cand ma pun la culcare reflectez (de obicei la ceea ce am realizat in ziua respectiva), dar in seara dinaintea zilei in care am pus intrebarea mi-a venit in gand aceasta intamplare si cuvintele lui (nu sunt omul pe care "vai, cuvintele il ranesc", dar parca faptul ca tocmai de la el, un om cult si foarte inteligent - n-am ce sa zic, sa vina acesta vorba "elevul dvs e nebun" hm. m-a secat, adica de unde pana unde, gen?). Cum am spus mai sus altui user am avut o singura "problema" pe care am catalogat-o ca fiind o "problema", o problema care mi-a rupt sufletu in interior, o problema care n-am cuvinte, m-a distrus si nu m-am dus nici la cel mai bun prieten/a, nici la mama, nici la tata, la NIMENI, din contra ziua imi faceam parintii sa schiteze macar un zambet, ma jucam cu nepotelul de parca nimic nu s-ar fi intamplat (mi-am ascuns toata suferinta), iar noaptea ieseam pe strazi sa ma calmez. Nu am acceptat consolare, nu mi-am aratat suferinta in fata nimanui (si chiar am reusit, nici in ziua de astazi NIMENI nu-si poate inchipui ca, copilu' ala pus pe sotii toata ziua ar fi putut trece prin drama aia). De asta nu "accept" sa aud povesti triste sau oameni care se plang, de la faptul ca e greu la munca, greu cu trezitu, nu functioneaza Facebook, m-a parasit iubita, m-am certat cu nu stiu cine si alte tampenii din astea, frate, tine-le pentru tine, n-am nevoie, eu vreau optimism, veselie, oameni care stiu sa se ridice a 110a oara si NU doar prin statusuri puse pe Facebook ci prin fapte, am vazut oameni cu dizabilitati care reuseau sa zambeasca. Imi recunosc si "vina", caterinca, fac haz de necaz din aproape orice (as fi zis ORICE daca nu treceam prin "ce am trecut"), dar am o limita in sensul ca nu jignesc, am avut o iubita care si-a pierdut bunicul (omul care a crescut-o si a avut grija de ea, parintii fiind plecati in strainatate), iar dupa moartea bunicului ei intalnirile noastre erau mai mult o "ceremonie de inmormantare" sau habar n-am, imi plangea extrem de mult si-mi vorbea de el, ca ii este greu fara el, ii este greu sa accepte ca s-a dus si chestii. I'am spus sa inceteze ca nu are rost, daca continua tot asa se autodistruge, sa revina la viata ca nimeni si nimic nu-l va aduce inapoi, iar atunci a dat-o in texte ca sunt un robot, n-am sentimente, nu stiu sa apreciez sau sa consolez o persoana care are nevoie si atunci i-am spus la revedere. Sunt un nenorocit, nu? Chiar as vrea o parere sincera din partea ta la "chestia" asta. Ce-i drept nu-s persoana pe umarul careia iti poti varsa lacrimile si amarul. Sunt fix persoana aia care "Nu ia viata-n piept o ia in *** sa o auda cum geme", da, asta e versul care-mi descrie perfect personalitatea. Nu stiu care- treaba cu energiile astea negative, dar daca sunt reale Imi cer scuze fiindca tocmai te-am incarcat cu ceva negativism. Cearta?: era sfarsit de an si aveam un proiect la specialitatile lui "fix asa se cheama si materiile) si omul avea foarte mari pretentii (pe care i le-am respectat) in schimb era parsiv, aceste pretentii le punea pentru a ingreuna munca elevului si cum multi nu se pricepeau intervenea chiar el, om binevoitor "baiatu, cunosc un baiat care se pricepe (aici era in functie de habar n-am, ochi, zambet, nume, nu stiu ) la altul cerea 50 de lei, la altul 150 etc. Eu cum sunt un luptator, nu am acceptat sa-i dau bani (stiam ca "baiatul" de care vorbeste este chiar el in persoana) si mi l-am facut singur acasa. Cand l-am adus la verificat, din 20 de pagini (asta era una din pretentiile lui) mi-a gasit vreo 4 virgule puse cu spatiu dupa cuvant, gen: (mama, tata si nu: mama, tata cum ar fi normal) si la un momendat 2 paragrafe scrise cu Bold cred, dar pe la sfarsitul proiectului. Eh, astea fiind spuse omul se pregatea sa-mi anuleze lucrarea ca fiind "inapta" standardelor lui, fix in ultima zi, ziua in care trebuia sa-l prezint. Si bineinteles ca am explodat, bai nene tu esti serios? E o munca de minim 8 ore in spatele hartiilor astora, mi-o arunci la gunoi pentru 4 virgule si 2 paragrafe?;
-el: ce, asta e proiect? Eu imi pun numele la "coordonator", doctor inginer Xulescu, eu nu-mi patez imaginea pe porcaria asta. Si atunci am explodat de tot, bai prietene zi ca vrei sa faci rost de bani si nu stii cum, ce ai zice daca am merge la director si chiar politie fiindca tu faci proiecte pe bani, ceri bani elevilor? In momentul acela mi-a semnat proiectul si a plecat din clasa. La afisarea rezultatelor TOT Liceul avea calificativul "experimentat" parca, DOAR eu eram cu "Bine". Am vrut sa-l caut sa-i dau o lectie, dar tot eu mi-am zis ca n-are rost si mi-as complica si mai tare soarta.
" Chiar este indicat sa nu ne incarcam cu povestile celorlalti, deoarece, la nivel energetic, putem lua energiile negative ale acelei persoane."
Eu sunt de parere ca ne putem incarca cu "energii negative", fara limita!
Apoi, plini de Energie Universala, daca dispunem: folosim energia creatoare.
1. Energia nu poate fi pozitiva sau negaiba!
2. Scopul pe care ni-l dorim poate fi constructiv, sau distructiv!
3. Traducerile eronate din "filozofiile" orientale deruteaza/tlbura/turbeaza persoanele lipsite de suficienta cultura si educatie!
Succes!
Deci ar trebui să fiu eu în continuare? Nu inteleg de ce vor toți "oh, seriozitate", frate de ce sa ma prefac ca-mi pasa ce-mi spune x-ulescu, de ce sa ma prefac ca, compatimesc cu Y, când pe mine ma doare fix in **** de sentimentele/probleme lor. Toți avem probleme, hai sa cautam soluții sa le rezolvăm singuri nu sa ne plângem unii la alții. Păreri?
ASTA DA: o atitudine si o gandire de m intreg la cap!
Esti serios sau sarcastic?
Foarte serios! mai putina implicare afectiva te auta sa treci mult mai usor peste opstacole
Ai avut un moment de slabiciune in fata unei nedreptati (asta daca te-ai lasat prada furiei). De ce ai lasa sa te macine vorbele unui om care nici macar nu te cunoaste? Daca o persoana este inteligenta si culta asta nu inseamna neaparat ca este si omenoasa. Conteaza cu adevarat parerea persoanelor care te fac sa fii un om mai bun, care te inspira si motiveaza!
Asa este, trebuie sa fim optimisti in orice situatie, dar nu toti am invatat sa facem asta. Ca sa putem consola pe cineva trebuie sa simtim durerea acelei persoane si asta vine natural daca tii cu adevarat la persoana respectiva, conteaza ce spui si cum spui. Nu suntem perfecti, dar trebuie sa invatam din greselile noastre.
Esti sigur ca nu poti trata nimic cu seriozitate? Consider ca tocmai faci asta.
Vorbele lui nu m-au măcinat (cred), habar n-am, dupa 2 ani mi-au venit in cap, plus faptul ca-mi zic si apropiatii "maturizeaza-te". Pot sa fiu serios, am spus-o, dar doar când vreau (consider ca as putea fi atât de serios încât sa-mi iau atribuțiile de tata si sa cresc un copil de la 0, cu toate ca am 20 de ani). Aici fiecare raspuns l-am luat in serios fiindca am cerut parerile oamenilor. "Ca sa putem consola pe cineva trebuie sa simtim durerea acelei persoane" - EH asta e ideea, NU vreau sa consolez pe nimeni ca nu-s psiholog. Eu nu vreau "apropieri sentimentale" ale oamenilor, "apropieri sentimentale" daca vrei doar pana la glume sau orice altceva cat sa destindem atmosfera si atat, vreau doar sa ma distrez, să treaca timpul, în schimb fiecare vine posomorat, bosumflat cu probleme de acasă. Cred ca nu am pus întrebarea tocmai corect si nici replay-urile date vouă. Nu vreau sa aud povești triste, problemele personale ale fiecăruia (consider că e ceva intim si chiar jenant sa ma duc sa ma plâng lui X de ceea ce mi s-a întâmplat mie). Ai probleme, rezolva-le. Consider o "slăbiciune, o smiorcăială" acest lucru, pe ideea "baietii mari NU plâng". Cum am spus, mi se pare jenant sa vina cineva sa-mi povestească mie problemele lui de acasă (frate, esti la servici, deconecteaza-te de acasă, habar n-am), dar vad printre colegii mei, oamenii in general, "smiorcăiala/ hai sa ne spunem oful tuturor", aceast lucru prinde, dar as putea paria ca in marea majoritate e falsă. Cred ca (din ce am văzut eu pana acum, oamenilor le place sa fie "ascultati"). Cam asta e problema mea (daca intr-adevar este o problema): nu-mi place sa ma plâng si nici sa fiu înconjurat de oameni care se plâng, vad asta ca pe un punct slab, ca pe un om/psihic slab, cum am spus si mai sus "băieții mari nu plâng". În rest îmi place să văd zâmbete in jurul meu, o caterinca, un banc, o gluma, altfel trece timpul. Vreau sa-ti multumesc pentru timpul pe care-l pierzi cu mine si prostiile mele pe aici si sa-ti urez Sărbători Fericite. A, da, (ce fac eu acum NU e o smiorcăială, doar culeg parerile voastre ).
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
