| jdavy209 a întrebat:

Salutare! Ma puteti ajuta cu o problema mai serioasa?
Am niste prieteni care ma tot jignesc si ma fac sa ma simt prost, fac glume proaste, ce as putea face?

5 răspunsuri:
| Adry05 a răspuns:

Să le spui, poate ei nu fac cu intenție rea și nu-și dau seama că te deranjează. dacă continuă, nu mai ieși cu ei și gata

| Nirvanaaa a răspuns:

Mă întâi discuta cu ei, explica-le ca te deranjează.
Dacă își revin la normal și nu te mai jignesc, atunci toate bune. Însă dacă continua e cazul sa rupi asemenea prietenii fără sens.

| Leatherface4ever a răspuns:

Sa te detașezi de ei, nu ai ce învăța de la ei nimic, faptul ca fac Bullying de tine denota ca nu îți sunt prieteni adevărați, prietenii adevărați trebuie sa te facă sa te simți bine atunci când ești indispus nu sa își bata joc de tine văzând ca ești mai vulnerabil.

O alta opțiune e sa ii ignori, sa nu le acorzi atenție sau sa intri în jocul lor și sa razi și tu, sa folosești autoironia, dacă nu încetează spune-le sa înceteze cu glumele, sa se maturizeze sa vorbească ceva serios, ca nu mai sunt la grădiniță.

| rosessunflowersandlillies a răspuns:

Ii schimbi. Incearca sa le spui ca te deranjeaza, iar daca nu inteleg iti cauti alti prieteni mai buni.

| Totenkampf a răspuns:

Cunosc fenomenul. Cel mai probabil ei nu se identifică cu tine din prezent, ci din trecut. Ce vreau să spun prin asta e faptul că o dată ce persoanele cresc împreună, au obiceiul și de a stagna într-o anumită perioadă din această creștere. Care este cea mai vulnerabilă și sensibilă perioadă din viață? Adolescența? ÎN NICI UN CAZ, ci COPILĂRIA. A greșit Freud când a debitat anumite chestii, dar pentru asta merită un premiu Nobel. În copilărie ești imatur și nu înțelegi totul, dar percepi totul. În copilărie ți se insuflă și impregnează anumite pattern-uri culturale pe care le îmbrățișezi toată viața, te adaptezi, totodată maladaptându-te. Așa că dacă, presupunând că ești în perioada adolescenței, o perioadă de tranziție, și de schimbare, fizică și emoțională, iar prietenii tăi sunt în continuare foarte glumeți, reprezintă un refuz de a îți recunoaște etapizarea. Prin etapizare mă refer la tranziția copil - adolescent. Practic, e un egoism colectiv care se întâmplă și la case mai mari, și e și un proces de autorealizare, când dacă unul se comportă la fel cu toți, cât timp are figura unui lider spiritual (un individ influent și carismatic din grup) ceilalți în consecință, vor începe să înglobeze în comportamentul lor, acest tip de acțiune. Cum poate astfel de comportament să fie eliminat? Fie printr-o experiență colectivă maturizantă, care are în componența ei o consecință serioasă (o dramă colectivă, o chestiune pe viață și pe moarte, o colaborare ce ar fi putut aduce un eșec inexpugnabil, etc.), dar acest lucru nu poate sta în mâinile tale, ci mai degrabă în mâinile sorții, gheața asta pe cât este de subțire, pe atât este de impenetrabilă. În rest ce ai putea face? Nu știu, pot doar să opinează cu privire la asta, bazându-mă pe empirismul meu, trebuie să conștientizezi cele pe care ți le-am zis mai sus, și ori să accepți faptul că asta riscă să se întâmple de multe ori, ori să părăsești grupul în cauză, cu condiția să ai altă alternativă, iar alternativele se găsesc. Doar că dacă iei a 2 a decizie, trebuie să știi că, conform peripatetismului, omul este un animal social, și va trebuie să ai un as în mânecă, și să fii pregătit să îți găsești alte animale pentru a socializa. Multă baftă în a lua o decizie!