Salutare TpU!
De ceva vreme, nu știu exact de când mă confrunt cu o problemă destul de "importantă " în viața mea aș putea spune. Am 17 ani și mă stresez din orice lucru,cat ar fi el de mic…am făcut un test de anxietate,rezultatul fiind anxietate ridicată și depresie foarte ușoară. Încep să mă agit,să tremur uneori și să fiu foarte panicat,gândindu-mă ca trebuie să fac unele lucruri… de exemplu, anul acesta trebuie să fac petrecerea de majorat în urma împlinirii celor 18 ani. Mai este ceva timp până la aceasta, dar eu deja sunt foarte stresat și îmi pun în minte doar gânduri negative și încep să tremur de frică gândindu-mă ca va veni ziua când îl voi face majoratul, chestia cu permisul ar mai fi și multe altele.Nu eram așa înainte, eram perfect normal, duceam o viață sănătoasă, practicam fotbal, eram fericit și foarte relaxat în tot ceea ce făceam. Cred ca răul a început să apară în momentul în care mi-am făcut prima relație, mai exact acum aproape 2 ani. Relația nu a fost una toxică, ne-am despărțit din vina mea pe motivul problemei pe care o am și a mers foarte bine,dar de atunci am intrat într-o stare de confort aș putea spune(de când am intrat în relație ), m-am lăsat de fotbal ca să fiu tot mai liber cu prietena mea,am început să ies mai puțin din casă decât de obicei și asta din vina mea. În prezent sunt singur,dar m-am schimbat complet,acumulând și ceva kilograme în plus și acum fiindu-mi frică să fac orice lucru,cat e de mărunt ca să nu greșesc și să nu fiu criticat. Mă stresez din orice,efectiv și uneori simt ca îmi e foarte greu să mai rezist, fiind mereu cu frica în spate. Niciodată nu pot să fiu relaxat. Sunt niște reacții necontrolate și mereu sunt stresat și panicat când vine vorba de ceva,chiar și când mă duc la fotbal cu prietenii sunt foarte panicat în joc. Nu mai sunt în stare să finalizez lucrurile pe care mi le doresc. Marți urmează să am o competiție sportivă la fotbal, deja sunt foarte agitat și simt ca îmi e greu să și dorm de emoțiile pe care le am. Nu înțeleg ce ar fi putut să mă schimbe să devin așa. Chestia asta mă încurcă atât în vorbitul cu ceilalți,cat și în alte lucruri. Aș vrea să mă reapuc de fotbal, dar chestia asta mă ține pe loc, toți mă îndeamnă să mă reapuc. Am nevoie de un psiholog? Aș dori câteva sfaturi și păreri, vreau să revin la normal cum eram înainte
Daca te streseaza majoratul nu il face 
, ce rost are sa organizezi un lucru care nu iti da o stare de bine, aduna-ti 2-3 prieteni buni pe care ii ai si porniti intr-o aventura prin oras de ziua pana noaptea, iti garantez iese genial
Anxietatea ti-o induci singur, nu zic ca e usor sa scapi de ea dar poti incepe sa o controlezi, nu iti mai imagina lucruri negative inainte ca ele sa se intample, pune stop cand vezi o ca iei la vale cu scenarii imaginate. Ai mai facut fotbal inainte, ti-a placut, de ce sa nu te intorci, constient si realist vorbind ce pericol vezi? Nu e nici unul, iti place sportul, mergi si fa sport, te ajuta si mental, mai iesi din casa, asa cum s-au pus acele kg in plus se pot da jos, viata e prea scurta sa nu faci ce iubesti, daca tie iti place fotbalul da-i bataie, lasa relatia, lasa ce a fost, vin altele mai bune, daca o amintire iti produce tristete ce beneficiu iti aduce? Nici unul, nu ne place sa stam tristi, e ca si cum stai cu mana deasupra focului si spui ca te arde, ia mana de acolo si nu te mai trage singur in jos, ai 17 ani, viata abia a inceput.
Răspunde
Îți mulțumesc pentru răspuns! Relația încheiată nu a fost o problemă care să mă afecteze foarte tare, vreau doar să spun ca pe parcursul relației am devenit destul de închis cu restul lumii și am intrat într-o zonă de confort, am început să mănânc nesănătos și să nu mai fac unele "provocări ", doar să stau mai mult în casă și să nu fac un anume efort. Legat de fotbal, am jucat dintotdeauna, iar la nivel de club undeva la 4 ani, unde am avut rezultate bune și eram susținut și felicitat de restul din jur, deoarece aveam talent, încă joc destul de bine, dar simt ca nu mai pot să mă întorc din pricina emoțiilor…mă simt stresat înainte de ziua meciului și când e meciul în sine sunt copleșit de emotii, de ce va spune antrenorul și de scenariile pe care mi le fac în minte, cum ca am greșit o pasă sau am făcut un joc prost etc. Această anxietate mă face să mă închid în mine și să nu fac unele lucruri pe care le iubesc. Cel mai mare regret al meu a fost când am încetat să practic fotbalul la nivel de club 
Răspunde De asta zic sa ai grija la ce gandesti si cat gandesti, anxietatea o traduci prin frica pentru ca asta simti in acele momente, vezi ca sunt frici nejustificate, incerc sa te fac constient la nivel mental, nu doar sa citesti informatia ci sa o simti, nu mai joci fotbal de frica antrenorului, pai de aia e antrenor sa tipe la voi in caz de nevoie, am avut 2 ani de kickbox ce picioare imi luam in coaste daca nu stateam in pozitie de flotare cand ne punea si ce pumni in cap cand nu tineam garda, dar la sfarsitul zilei radeam toti. Cu cat amani mai mult cu atat iti pui mai multe piedici, cu prima ocazie mergi la club si baga-te inapoi, repet mintea e perversa setata pe negativ, nu o mai lasa sa preia controlul ca trec zilele si stai in casa cu privirea in gol visand la scenarii in loc sa fii la antrenament cu baietii si stii tu, to get sh! t done.
Îți mulțumesc pentru sfaturi. Azi am o competiție sportivă la fotbal,unde am avut foarte mari emoții și stres. Am reușit să câștigăm,iar în privința evoluției mele,am fost considerat de toți cei prezenți cel mai bun om din echipă, având o prestație excelentă. Toate peste astea, m-am eliberat de foarte multă energie negativă, iar acum mă simt foarte liber și fără niciun fel de stres, acum simt ca pot să fac orice și chestia asta îmi dă cu adevărat motivația să reîncep să practic fotbalul.
Ordonare:
După relevanţă
Hai sa-ti iau stresul de pe umeri!
Nu, nu trebuie sa faci nici o petrecere de majorat, dimpotriva, poti folosii banii aia pentru o distractie personala, plecand intr-o excursie ori tabara, ori cumparandu-ti ceva ce-ti doresti mult.
In occident nu exista aceasta forma de organizat mese si imbuibat prietenii pe banii tai, la majorate si petreceri aniversare, toti prietenii care sunt invitati pun bani si platesc mancarea, bautura si petrecrea, inclusiv a celui sarbatorit.
O alta varianta practicata enorm in occident, este ca sarbatoritul sa-si serbeze trecerea la viata adulta (majoratul) printr-o vacanta sau excusie, ori cumpararea unui cadou preferat.
De ce nu ai face si tu asa cum fac cei din America, Canada si Australia?
Mai ales ca nimeni din astia pe care trebuie sa-i inviti la ziua ta, nu le esti obligat si cu siguranta nu-ti vor fi prieteni in viitor.
Ti-as recomanda sa te focusezi pe scoala si BAC, sa inveti pe rupte si in timpul liber sa iesi afara si sa te relaxezi facand un sport, sau vizionand filme cu happy ending, usoare si fericite care iti ridica stare de spirit si iti muta mintea de la probleme si stres.
Răspunde-
anonim_4396 întreabă:
5 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
