Am o catelusa bichon maltese in varsta de 2 ani. Acum cateva momente era sa se sufoce. Statea langa mine si se lingea si deodata a inceput sa se sufoce. Am luat-o repede si am incercat sa-i deschid gura si abia am reusit, parca era inclestata. Mentionez ca e tunsa. Care ar putea fi motivul pentru care era sa se sufoce?

Dupa mine poate era in perioada de naparlire(chiar daca era tunsa parul tot cade).Dupa cum zici tu se lingea deci probabil a inghiti sau i sa-u oprit in gat cateva fire de par.
Cu parere de rau as putea sa-ti zic ca poate a avut o criza de epilepsie.Citeste urmatoarele randuri:
"Unul dintre cele mai infricosatoare semne de boala la care, dumneavoastra, ca proprietar de animale, puteti asista este criza de epilepsie. O data ce ati asistat la aceasta criza, nu o veti putea uita niciodata. Epilepsia este relativ comuna la caini, fiind mai frecventa la anumite rase. Din motive necunoscute, este foarte rar intalnita la pisica.

Pentru a intelege mai bine aceasta problema si ceea ce se intampla in timpul episoadelor epileptice, va vom explica anumiti termeni folositi in aceste cazuri:

- EPILEPSIA este o tulburare neurologica, caracterizata prin aparitia unor crize bruste, recurente (repetitive) cu dereglarea activitatii musculare, senzoriale, cu sau fara pierderea cunostintei.

- CRIZA (ATACUL) se refera la contractiile musculare involuntare ca rezultat al unei activitati bioelectrice anormale la nivelul creierului, determinata de existenta unor tumori, cheaguri de sange sau cicatrici precum si de dezechilibre biochimice (nivel scazut de glucoza in sange, medicamente ce stimuleaza sistemul nervos, etc). Exista,de asemenea, si boli infectioase, cum ar fi tetanosul, in care criza apare ca urmare a stimularii contractiei musculare de catre o toxina.O criza poate implica toata musculatura scheletica sau poate fi localizata la o anumita grupa musculara.

- CRIZA DE "GRAND MAL" (marea criza) se refera la contractii musculare (crampe) severe, ce cuprind intreaga musculatura scheletica. Muschii scheletici (denumiti muschi striati) sunt in general "atasati" oaselor, permitand astfel miscarea voluntara a corpului. Exista si un alt tip de muschi, muschii netezi, care nu sunt "atasati" de oase si care de obicei nu sunt afectati de criza. Muschiul cardiac (al inimii) este diferit atat de muschii scheletici, cat si de cei netezi. Marea criza de epilepsie, va ofera o imagine socanta.

- CRIZA DE "PETIT MAL" (mica criza) este o forma mai usoara de criza, in care pacientul are inca un control voluntar al miscarii, o oarecare coordonare, dar anumite grupe de muschi se contracta anarhic, activitatea electrica a creierului fiind afectata moderat.

- STATUS EPILEPTICUS se refera la o situatie foarte periculoasa in care crizele epileptice de grand mal, se succed rapid, nelasand animalului perioade de odihna sau de relaxare musculara intre episoadele epileptice. Status epilepticus necesita interventia medicala de urgenta.

GENERALITATI DESPRE EPILEPSIE

Adevaratele episoade epileptice (al caror mecanism de declansare nu este datorat substantelor toxice, nivelului scazut de glucoza in sange sau altor stimulenti chimici), isi au originea la nivelul tesutului nervos al encefalului. Desi cauzele epilepsiei primare sunt necunoscute, se crede ca exista un locus (o zona) la nivelul encefalului, unde tesutul nervos este anormal sau deteriorat. Aceasta micuta zona poate ramane inactiva majoritatea timpului, pana ce, sub influenta unor factori dietetici, chimici sau chiar fiziologici, declanseaza animite impulsuri nervoase. Impulsurile sunt transmise celulelor invecinate, avand loc o reactie in lant. Ca urmare apare o pierdere completa a coordonarii.

Nervii motori (care stimuleaza contractia musculara voluntara) transmit muschilor comanda de a reactiona, dar fara o supraveghere adecvata grupele musculare se contracta complet necoordonat. Plastic vorbind, epilepsia este asemanatoare unei orchestre fara dirijor. Fina coordonare a impulsurilor nervoase ce determina contractiile musculare voluntare, este complet pierduta. Ca urmare a tuturor acestor fenomene, apare criza de epilepsie. Prima dumneavoastra reactie, in aceasta situatie, este de a suna imediat medicul veterinar. Dar, din fericire pentru animal si din pacate pentru posibilitatea medicului de a surprinde animalul in criza, marea majoritate a crizelor epileptice au o durata scurta (cel mai frecvent intre 1 si 3 minute).Crizele cu durata intre 5 si 10 minute sunt mai rare dar mai serioase, iar daca durata acestora depaseste 15 minute, este necesara interventia medicala de urgenta.

Marea criza epileptica (grand mal) poate fi descrisa astfel: cainele este perfect normal cand, fara nici un avertisment, incepe sa mearga usor "impleticit" cautand sprijin, se aseaza in sezut, iar muschii faciali si pleopele vor incepe sa se contracte (fasciculatii). Foarte frecvent apar spasme pe muschii maxilari, iar cainele pare sa "clantane din dinti" si saliveaza. Respiratia devine fortata, iar daca maxilarele raman blocate in pozitie inchisa, respiratia fortata va determina transformarea salivei in spuma.

Alteori, maxilarele raman blocate in pozitie deschisa si pare ca animalul incearca sa tipe, fara insa a se auzi nici un zgomot. Aceasta, intr-adevar, poate fi o experienta neplacuta atat pentru dumneavoastra cat si pentru animalul dvs. In continuare, animalul cade pe o parte, se intinde cu picioarele si gatul in extensie, cu ochii peste cap, are spume la gura si intreg corpul este rigid. In acest moment animalul pare ca nu mai poate respira datorita intensitatii contractiilor musculare si posturii rigide.

Dupa cateva secunde, care cu siguranta vi se vor parea minute, cainele incepe sa se relaxeze, respiratia revine la normal, si miscarile voluntare devin evidente. Iata un fenomen interesant: daca respiratia este intrerupta o perioada lunga de timp, astfel incat cainele incepe sa-si piarda cunostinta, lipsa aportului de oxigen catre creier intrerupe transmiterea impulsurilor nervoase si astfel criza se termina. Asa ca, exact in momentul in care aveti impresia ca animalul dumneavoastra moare, criza ia sfarsit, cainele se ridica, se scutura si revine la activitatile lui normale, lasandu-va uluiti si cu o obsedanta intrebare pe buze: "oare ce s-o fi intamplat cu cainele meu?"

Durata intregului "eveniment" variaza intre 1 si 5 minute, timp insuficient pentru a-i telefona medicului veterinar. In mod obisnuit cainele ramane linistit pentru aproximativ o ora dupa criza, iar in timp ce dumneavoastra ii explicati la telefon medicului cum a decurs criza, el isi cauta osul la care "lucra" inainte sa fie intrerupt de criza.

Ceea ce trebuie sa faceti obligatoriu, este sa duceti cainele la medicul veterinar, pentru o atenta examinare.

CE AVETI DE FACUT IN TIMPUL UNEI CRIZE?

Daca se intampla sa fiti martorul unei crize de epilepsie, este bine sa stiti ca nu aveti prea multe de facut pentru animalul dumneavoastra. Incercati sa mutati din jurul cainelui obiectele contondente de care s-ar putea lovi si care i-ar putea provoca rani. Nu incercati sa-i deschideti gura pentru a-i tine limba afara deoarece sunt extrem de rare cazurile cand cainele isi poate "inghiti limba". In plus forta maxilarului contractat nu va va permite deschiderea gurii cainelui.

Nota: daca animalul dumneavoastra se sufoca intradevar si este constient in timp ce tuseste sec, saliveaza si are probleme cu respiratia, s-ar putea ca interventia dumneavoastra sa fie necesara. In primul rind, in acest caz, incercati sa deschideti gura animalului si sa cautati anumite obiecte ce ar putea obstrua caile respiratorii.

In timpul crizei puteti incerca sa vorbiti usor cu cainele, sa-l linistiti, sa-l rostogoliti usor pe o suprafata plana sau pe o patura moale. Nu incercati sa luati cainele in brate deoarece, datorita contractiilor puternice, il puteti scapa de la inaltime, accidentandu-l grav.

Incercati sa opriti muzica si alti stimuli cum ar fi: lumina puternica, tipetele copiilor etc.In orice caz, tot ceea ce puteti sa faceti, este sa asteptati!

Cel mai ingrozitor lucru la care veti asista, va surveni chiar inainte de sfarsitul crizei de grand mal: cainele se sufoca, si chiar in momentul in care credeti ca va muri, acesta se relaxeaza si incepe din nou sa respire.

De fapt, atata timp cat respiratia a fost intrerupta, dioxidul de carbon rezultat, deprima functia celulelor nervoase intrerupand haosul electric creat la nivelul creierului si oprind criza.

In cazul in care animalul dumneavoastra are o criza va stam la dispozitie 24 de ore pe zi la tel 211.25.64

In ce consta examinarea animalului epileptic?

Examenul fizic va urmari in special decelarea problemelor cardiace si examinare neurologice. Desi este posibil ca animalul dumneavoastra sa fie sanatos din punct de vedere clinic, va puteti astepta in orice moment la o noua criza epileptica. De aceea sunt necesare testele de laborator, pentru a exclude o eventuala problema metabolica.

Analiza sangelui este vitala pentru a stabili daca la originea episodului epileptic, se afla sau nu, un dezechilibru biochimic.

De exemplu, ficatul are o multime de functii foarte importante pentru organism si , daca una dintre ele nu este indeplinita corespunzator, efectele pot influenta negativ sistemul foto nervos, generand o criza epileptiforma. Analizor biochimie De asemenea, nivelul glucozei din sange trebuie mentinut in anumite limite, in caz contrar putand apare diverse manifestari neurologice. Si electrolitii, cum ar fi sodiul, potasiul, calciul si fosforul trebuie sa existe in sange in anumite concentratii bine stabilite.

In cazul in care medicul veterinar descopera o modificare a uneia din valorile biochimice, porneste pe aceasta cale cautand un posibil diagnostic care sa poata justifica aparitia crizei.

Analiza urinei poate diagnostica o eventuala infectie urinara, desi extrem de rar aceste infectii pot determina tulburari analizor neurologice. Detectarea glucozei in urina urina poate creea suspiciunea de diabet. Prezenta corpilor cetonici in urina este relevanta deoarece semnifica o utilizare excesiva a proteinelor, in locul glucidelor sau lipidelor, pentru producerea energiei. Proteinele si constituentii biliari pot fi gasiti in cantitati excesive. Orice rezultat anormal obtinut la analiza urinei, reprezinta un semn ca exista modificari in biochimia organismului si impune medicului veterinar necesitatea efectuarii altor teste.

Paradoxal insa, 90% din cainii ce manifesta crize de epilepsie, vor prezenta valori normale ale probelor de sange si urina. Va intrebati desigur: "daca toate aceste teste indica valori normale, atunci ce a generat criza de epilepsie?" Medicul veterinar are un diagnostic pentru aceste cazuri si anume "EPILEPSIE IDIOPATICA". "Ce inseamna aceasta?". "Inseamna ca nu se stie care este cauza care a generat criza de epilepsie".

Epilepsia idiopatica reprezinta acel tip de epilepsie a carei cauza, la momentul actual, nu este cunoscuta. Cercetatorii cred ca, daca am avea posibilitatea de a privi printr-un mic microscop in interiorul creierului, am putea gasi, eventual, o mica arie de celule nervoase care, din variate motive, nu sunt in totalitate normale, emitand semnale in absenta unor stimuli care sa justifice acest lucru. Acesti"nervi rebeli" pun pe jar alte celule din vecinatate iscandu-se o cascada de semnale nervoase care perturba intreg echilibrul electric al creierului. Ca urmare apare criza de epilepsie.

In clinicile VetHelp se pot efectua toate aceste investigatii si astfel putem stabili rapid si corect diagnosticul afectiunii de care sufera cainele dumneavoastra!

CARE ESTE PRINCIPALA CAUZA A EPILEPSIEI?

Ce duce la aparitia acestor zone de celule nervoase anormale? Una dintre teorii este ca traumatismele de la nivelul capului se soldeaza cu mici hemoragii cerebrale. Dupa resorbtia coagulului de sange, in locul sau ramane un tesut cicatriceal, care poate afecta integritatea celulelor nervoase.

Tumorile cerebrale mici, pot fi o sursa a activitatii nervoase anormale. De aceea, in anumite cazuri de epilepsie cu evolutie negativa, trebuie luata in calcul cauza tumorala, mai ales la cainii la care debutul crizelor de epilepsie a avut loc la o varsta medie sau inaintata. Anumite rase de caini au o predispozitie genetica pentru crizele de epilepsie. Mecanismul exact prin care determinantii genetici influenteaza celulele nervoase inca nu s-a descoperit. Stimulii psihologici pot de asemenea juca un rol important in declansarea crizei de epilepsie.O alta cauza posibila a crizelor de epilepsie poate fi alimentatia, in special cu mancaruri alergenice.

PREVENIREA REAPARITIEI CRIZELOR

In cazul in care cainele dumneavoastra a avut un singur episod epileptic, examenul fizic nu indica nici o problema, analizele de laborator sunt normale, iar diagnosticul este de epilepsie idiopatiaca, in prima faza nu se impune nici un tratament medicamentos. In cazul in care cainele incepe sa aiba crize ce se repeta, sa zicem la 3-4 saptamani, trebuie declansat un tratament cu doze mici de medicamente, cu rol de a inhiba aparitia altor crize.

Este foarte important sa tineti legatura permanent cu medicul veterinar deoarece dozele de medicament trebuie ajustate permanent in functie de evolutia bolii si starea pacientului.

Este obligatoriu sa aveti o evidenta stricta (sa notati) a urmatoarelor aspecte:
- data, ora si durata crizei
- descrierea factorilor de mediu care au declansat criza
- descrierea crizei si severitatea acesteia
Nu putem spune cu precizie la ce intervale se repeta crizele de epilepsie, asa ca tratamentul medicamentos trebuie aplicat conform principiului "totul sau nimic". Daca am sti cu exactitate ca sambata la ora cinci cainele va avea o criza, am putea incepe medicatia cu 12 ore inainte, pentru a preveni aparitia episodului neplacut, si ne-am opri cu tratamentul pana saptamana urmatoare. Din pacate, crizele de epilepsie nu se supun unui scenariu prestabilit. Medicamentele trebuie administrate zilnic pentru o anumita perioada de timp, sau nu vor fi adminstrate de loc. La unii pacienti, dupa cateva luni sau chiar ani de tratament, se poate renunta treptat la acesta, si este posibil ca acestia sa nu mai traiasca niciodata experienta neplacuta a unei crize de epilepsie.

TRATAMENTUL EPILEPSIEI

Din fericire, marea majoritate a cazurilor de epilepsie poate fi controlata. Din nefericire, la momentul actual cand mecanismul de producere si declansare nu este pe deplin cunoscut, epilepsia nu poate fi pe deplin vindecata.

In cazul in care crizele de epilepsie sunt provocate de tumori cerebrale, tratamentul medicamentos nu va fi incununat de succes.

In marea majoritate a cazurilor de epilepsie, medicul veterinar va va indica o schema de tratament adaptabila fiecarui caine in parte, schema ce poate fi modificata in functie de evolutia bolii. Din fericire, multi caini tratati de epilepsie, dupa o anumita perioada, pot renunta treptat la medicamente. Nu intrerupeti terapia antiepileptica niciodate brusc deoarece, de cele mai multe ori, in aceasta situatie, se vor produce crize lungi si violente.

Iata medicamentele antiepileptiforme recomandate la caini:

1. Fenobarbitalul este medicamentul cel mai folosit in tratamentul epilepsiei la caine. Administrat in doze mici, are un bun efect antiepileptic, cu efecte secundare reduse. Multi caini epileptici aflati in tratament cu fenobarbital, duc o viata normala. De multe ori am medicamente intalnit proprietari care sunt impotriva administrarii unui medicament pentru o perioada lunga de timp si traiesc cu impresia ca vor avea un caine drogat, ceea ce nu este adevarat

2. Fenitoinul a fost folosit pentru o lunga perioada de timp dar, in prezent, este folosit mai putin, fiind a doua alegere, dupa fenobarbital

3. Valimul (diazepamul) poate fi utilizat in general cand un poate fi folosit fenobarbitalul, sau cand diazepamul este indicat in combinatie cu alte medicamente.

4. Bromura de potasiu este folosita la cainii la care medicatia traditionala nu a dat rezultate. Acest medicament a fost folosit la oameni, in tratamentul epilepsiei, timp de peste 100 de ani. Bromura de potasiu poate fi considerata un anticonvulsivant de preferat in cazul cainilor cu afectiuni hepatice. La pacientii care nu raspund corespunzator la tratamentul cu fenobarbital, se poate asocia acestuia si bromura de potasiu.

In tratamentul epilepsiei este foarte important sa ajustam dozele de medicamente, in asa fel incat sa evitam reaparitia crizelor, dar sa nu avem un caine cu simturile"permanent amortite".

Asa cum fiecare animal este un individ unic, fiecare caz trebuie tratat intr-un mod unic. Majoritatea cainilor nu vor avea niciodata o criza, unii pot avea o singura criza in tot cursul vietii, unii pot avea crize la anumite intervale de timp, iar unii pot suferi de o forma incurabila de epilepsie, cu crize repetabile si epuizante. Nici un caz nu este identic cu altul."
Sper ca ai aflat de ce!Te salut!:*