Buna seara! Acum stiu ca o sa fie cei care judecă, dar asta e. Câți dintre voi ați avut depresie? Eu de peste 3 ani jumate sunt in depresie, imi doresc uneori sa nu mai fiu.Stiu ca o sa începeți ca am postari unde caut sex, masturbarea etc.Cu toate astea am o depresie urâtă din cauza procesului pe care îl am.Nu mai suport sa vb cu cineva,am zile cand nu am chef sa fac duș sau sa mănânc. Ma prefac ca sunt ok, asta pentru a nu vedea membrii familiei ca am probleme. Uneori am o stare de oboseala chiar daca dorm. Daca zic la cineva care pana mai acum cateva luni ca am probleme, incep sa râdă si sa barfeasca chiar de aia am eliminat toti asa zișii prieteni si prefer sa raman cu 1-2 persoane cu care mai vb.Noi romanii avem in sânge sa judecăm si sa râdem. Uneori ma simt la capătul puterilor...

Și eu trec prin asta

Poat din cauza ca nu am crescut in Romania sau poate din cauza ca stiu cu ce se mănanca, nu aș judeca o persoană cu depresie in viata mea.Îti recomand totusi sa vorbesti deschis cu o persoana, care iti este mai de incredere din viata ta, si spune-i ce te framanta.Degeaba te duci la un psiholog, eu cand am intrat in probleme am mintit 2 psihologi.Pana cand, o persoana m-a intrebat " de ce faci asta" si incercam sa raspund sincer la intrebare. Apoi mi-am dat seama ca nu se merita.Pentru un proces sa pierzi 3 ani din viata suparata? Iesi cu prietenii si distreaza-te insa nu uita, eu vorbesc sincer cu tine, cu cat iti ascunzi sentimentele, cu atat te mănanca ele pe tine.Stai de vorba cu tine si accepta-le, gaseste ce te face fericita si exact aia fă.

Și eu la fel ca tine sunt (doar că de 2 ani) doar că eu sunt mult mai grav și chiar nu mai fac absolut nimic:
- nu caut și nici nu fac sex și nici nu-mi frec jucăria (nu pot scrie aici altfel că nu mă lasă, nefiind la capitolul dragoste și sex)
- și mie îmi e lene să mă spăl dar am poftă de mâncare
- nu mai am prieteni deloc și locuiesc cu ai mei dar mă înțeleg și mă susțin deși nu am nicio activitate productivă
- bineînțeles că în afară de ai mei nu mai am cu cine vorbi nimic
- nu am chef de absolut nimic, sunt fără vlagă, fără energie, trist, simt că urăsc tot ce e în jurul meu și mi-e scârbă și silă de tot, de oameni, de lucruri, de mediu etc. așa la modul general
- mă simt obosit pe tot parcursul zilei și am un program de somn dezordonat (mă culc și pe la 3-4-5-6 și mă trezesc și pe la 13-14-15-16)
- mă gândesc la moarte des, dar n-am avut curajul să încerc să mă sinucid
- îmi pierd răbdarea foarte ușor cu ai mei, chiar din orice fleac
- îmi petrec timpul stând pe laptop (citesc știrile, mă joc un joc de strategie și mai stau pe Fb și Ig dar fără să vorbesc cu nimeni) și citind, iar de citit stau numai în pat, nu în fotoliu...practic mare parte din zi sunt culcat în pat
- am 23 de ani și mi-e lene să fac orice, de aceea sper să rămân cu ai mei, să fiu întreținut, sub aripa lor protectoare
- am reluat lucrul (on-line) cu psiholoaga mea, tocmai s-a întors din concediu maternal, însă nu am nicio așteptare și mă complac în starea asta și chiar îmi aștept moartea

Așa suntem noi,nu o sa ne mai schimbam/evoluam.
Eu cunosc foarte bine depresia,îți pot spune că medicamentele te pun in picioare! Ai un dezechilibru chimic,deficit mare de serotonina și dopamina. Sportul și alimentație de altfel te poate ajuta,și eu as face sport dar am anxietate strong!
Tu fa sport,daca ieși la alergat scapi de depresie in aer liber și consumi probiotice, fructe și legume, post intermitent și poți să o diminuezi foarte mult.
Eu o am de când eram adolescent aproape aproape că îi înțeleg mecanismele când apare și reapare! Trebuie sa fii mereu ocupata cu ceva sa nu te gândești deloc la chestii negative! Cum te gândești la ceva negativ cum și apare, trebuie sa îți reautoeduci tiparul de gândire, să gândești pozitiv chiar daca situația nu o cere!

Și eu trec prin asta. Sunt aici sau in mesaje dacă vrei.
Sper să te simți mai bine în curând!