| NonZarek a întrebat:

De vreo 2 ani, am simțit totul foarte negativ, nu am mai fost fericit, rar se întâmpla când mai ma trecea un sentiment de fericire, dar în rest, sunt trist sau nu simt nimic. Iar acum, mai am un an de liceu, dar simt ca devine tot mai greu sa continui, mi se pare tot mai dificil sa termin liceul și din diverse motive: ma simt foarte stresat, am colegi in clasa care cu toată lumea are treaba (nu doar cu mine) adresează injurii pe la spate, fac mistouri iar pe mine ma deranjează, am încercat sa rezolv amiabil dar degeaba, singura metoda e violenta și nu vreau sa apelez la ea, când ma gândesc ca trebuie sa merg următoarea zi, ma stresează maxim.
De mic am fost un caracter mai sensibil, dar pe parcurs am reușit sa ma schimb, dar sentimentul de tristețe și stresul au început sa se accentueze. Nu mai ma simt la locul meu, overthinkez mult, ma gândesc dacă voi mai simții fericirea vreodată, dacă totul se va schimba în viitor sau fericirea a fost doar cat timp am fost copil, când nu avea nicio grija? Ma gândesc dacă toată viata va fi asa, stresanta, trista și ocazional cu momente de fericire?
Când se apropie vara, retrăiesc (flashbackuri) momentele puțin traumatizante din trecut (când am fost îndrăgostit pentru prima data de o fata și am fost respins), am trecut peste, dar tot apare sentimentul de atunci, îl pot simții de parca m-am întors în timp. Ma simt neliniștit și nu știu ce sa mai fac. Ce as putea face? E depresie? Un psiholog mi-ar fi de folos?
Va rog, fără răspunsuri la mișto, dacă credeți ca nu va puteți abține, nu răspundeți.

5 răspunsuri:
sadrian46
| sadrian46 a răspuns:

Ce as putea face? Poți face multe.
E depresie? Nu.
Un psiholog mi-ar fi de folos? Poate, dar d-ta singur poți rezolva mai multe.

| NonZarek explică (pentru sadrian46):

Și cum as putea rezolva singur mai multe când nici nu știu care e sursa problemelor?

| sadrian46 a răspuns (pentru NonZarek):

Sursa problemelor ai menționat-o d-ta mai sus. Sunt tehnici pentru asta.

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Ma gândesc dacă toată viata va fi asa, stresanta, trista și ocazional cu momente de fericire?

Pai asa e viata pentru multi oameni, nu cred ca e nimeni fericit tot timpul decat daca e foarte prost.

| RoxanaGabriela99 a răspuns:

Îți recomand sa vorbești cu un preot, căruia sa i te destăinuiești, sa-i spui toate trăirile și simțirile tale. Prin rugăciune, vei vedea ca treptat vei fi mai împăcat. Trec prin aceleași stări in urma unei relații de 7 ani care s-a terminat și la care am ținut foarte mult. Roagă-te și vorbește cu Dumnezeu! Spovedește-te. Te vei simti ca la psiholog, nu-ți fie rusine! Curaj.