Deci, dacă simt niște valuri pe jos după conversațiile cu un tip sau după ce interacționez ori privesc un tip, ce poate semnifica asta?
Oare să mi chiar placă masculii și chiar să fiu normală și hetero sau măcar bi?
Dar ceea ce simt este destul de intens, de partea mea cel puțin, căci de partea celalaltă o persoană nu știe ce simt sau de fapt nici eu nu știu... sau să fie doar un efect al pastilelor pentru serotonină și doar ceva hormonal accentuat acum?
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Răspunde 
Nu pot sa-mi imagine cat a trebuit sa stai pe retele de socializare gen tiktok si Instagram daca ai ajuns sa ai simptome fizice de atractie fata de persoane de sex opus si inca sa te indoiesti ca ai fi hetero.
Comunitatea lgbt te-a mintit, nu trebui sa fii unul din ei ca sa fii speciala si demna de atentie! Daca in mod evident te atrag barbatii, nu te mai lua dupa MODA asta cu "questioning your sexuality".
Lol!
"LGBT se cred speciali?" 
)
Oare chiar așa să fie?! ) Nu uita că LGbT chair și azi sunt precum erau vrăjitoarele în inchiziție. Deci nu știu ce speciali se cred ei. Ci doar trăiesc ca animalele subterane și de obicei cei mai vocali și mândri de se*ualitatea lor ajung în cele din urmă pe pastile și cu anxietăți și depresii după urma ostracizării publice. Deci nu știu ce să cred cu asta. 
Și ca idee doar, eu nu mai am Instagram de ceva ani buni și TikTok am doar un cont făcut pentru a găsi pe cineva care căutam, dar în rest nu stau pe TikTok și sincer nici nu prea știu cum funcționează. ) Cât de alte rețele sociale, unicele pe care mai stau sunt acest mirobolant TPU și niște grupuri de Facebook pe care mai nou dau sfaturi și acolo oamenilor cu probleme, ca și aici. 
deși în ultimul timp nici sfaturi nu am prea mai dat.
Dar da, am avut recent niște experiențe cu bărbații, care m-au făcut să simt exact cum am spus în întrebare, niște valuri pe jos și niciodată nu am simțit acele valuri pe-acolo vreau să zic văzând, dar mai ales interacționând cu un bărbat. Poate doar când vedeam scene hetero în filme și cam atât. Dar de obicei când interacționam cu bărbați, era ceva gen "vreau să fug de acolo, nu mă simt confortabil."
Deci eu ce să cred?! Am urât bărbații 28 de ani și credeam că o să îi urăsc până în ultima zi a vieții mele. De fapt sper să îi urăsc până atunci. Nu îi voi accepta prea ușor în viața asta. Dar uite și tu ce a făcut iertarea pentru tata. Cred că totul de acolo mi se trage 
Orice o fi psihologia transgenerațională, Anca Maftei avea dreptate în podcasturile ei, până nu-ți integrezi familia și părinții în arborele tău genealogic nu poți trece mai departe la nivelurile mai high. ) Și uite și tu ce a făcut să-l iert și vorbesc din nou cu tata. Cunosc bărbați noi, vorbesc cu străini în tren ) primesc umbrele pe stradă random și chiar fug să cer ajutorul unor tipi să mă scape de câini și chiar văd și bărbații ca fiind ceva mai ok?!
Zi-mi că nu am spus asta. Nu voi accepta niciodată bărbații în viața mea.
Deși da, legat de heterose*ualitate ai dreptate, nu cred că dacă musai urăști bărbații, tu ca femeie ești automat și bise*uală sau lesbi. Ci faptul e doar că urăști sau nu placi bărbații, dar în rest tu rămâi tot heterse*uală.
Deci e ok că măcar am rezolvat un mister. În final a făcut și tata ceva bun.
Deci ascultați sincer de Anca Maftei. C-o fi șarlatancă, c-o fi, că n-o fi psiholog acreditat, nu știu să vă spun, dar ceva, ceva femeia aia știe.
Sper că nu...
Nu m-am îndrăgostit niciodată, mai ales așa. Așa că, nu am chef de drame amoroase acum. Dar e ok, cum a venit va și pleca, cred...
Dar mersi de avertisment în orice caz. ) Trebuie să fiu vigilentă la aceste emoții, să nu mă termine, mai ales acum când chiar vreau să-mi reiau viața, workul, dieta, hobbyurile. 
Ar fi trist să pic iar în cădere.
Nu cred ca e important bi-tri, sau nu stiu ce hetero. Relatia ta va fi relatia ta. Ce e interesant e Reactia la conversatie/interactiune. Furnicaturile/valurile sunt o urmare a emotiilor puternice eliberate. Cu siguranta sunt intense. Un rol in asta e posibil sa-l fi jucat si pastilele Serotonina(antidepresive?), o Resetare. In acest caz, vei experimenta cu totul Altfel dialogul/interactiunea cu ceilalti, decat o facei in trecut. Incerca ca mentii acest 'trend-dialog' cu cei din jurul tau. Iti va folosi / te vei obisnui in acest nou fel de a fi. Pe ReginaMaria, un articol ' serotonina-si-rolul-ei-depresie' spune mai multe.
Păi am tot citit despre serotonină și pastilele pentru. Și da, cred că de la alea se întâmplă. Adică o conversație normală, se transformă după ceva luni de luat serotonină într-o fantezie, asta mai ales fiind hetero. Acum abia aflând și eu. Deci nu mai pot spune că sunt lesbi, deși cred că la work când o să mă reîntorc o să mint cred chiar cu minciuna asta. Așa scap de colegii care cum intri în cancelarie nu te întreabă ce studii ai ci dacă ești căsătorit sau ai prieten/prietenă, mai ales pe noi începătorii și tinerii. Și așa elimin și potențialele temeri, căci mna, lucru cu părinți. Dacă-s lesbi, pot fi liberă.
Deși mă gândesc totuși, nu știu cum vor fi văzute profesoarele lesbience în România, unde mai ales elevii unei profesoare provin din familii patriarhate. Poate voi face ce mi-a zis amica mea, iau un inel dăla stil verighetă și mă dau căsătorită. Așa va fi și mai mare liniște cred.
Dar e ok să-ți descoperi într-un final se*ualitatea. E un pas mare către tine și redescoperirea ta. Trebuie să-i dau vestea terapeutei mele.
Ok, ma bucur ca te-am ajutat(sper). Poti pune si un inel frumusel casual. Nu e important. Acceptate sau nu, de tine nu vei scapa niciodata, asa ca e bine sa intelegi Ce si De ce simti. Colegii, te intreaba pentru ca, posibil esti frumusica si sunt Interesati de tine. Dar, daca, corpul - atractia spune altceva, tu stii cel mai bine Ce Vrei. Deocamdata nu le da un 'Breaking News' pentru ca feedback-ul pe subiect in Romania nu e ceea ce iti doresti. Mai ales cand vine vorba de scoli/parinti(job). Cine nu e in pielea ta n-are voie si nici nu Stie ce Trancaneste.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
