Respectati-va viata ce v-a fost data! Cam atat as avea de spus. Motivatia voastra poate fi lupta ca sa realizati cat mai multe in viata. Parerea mea e ca fara un partener de viata normal, nu suntem capabili sa facem nimic decat daca suntem dereglati si nu simtim. Si haideti sa nu ne traim viata in dezordine!
Răspunde
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Sa ma realizez implinit cu o locuinta personala si sa imi continui meseria de sofer, nu vreau copii nici nevasta
RăspundeNu are rost sa sufere cel mic din cauza ca masa isi inseala barbatul daca as avea mai multi bani infiam unul si o bona de incredere ii dadeam ce vroia sufletul lui si mai incolo poate il vedeam si pe el sofer pe un tir sau autobuz
Vreau să spun că te apreciez extrem de mult pentru modul în care îți iubești meseria. Ești într-adevăr un șofer care merită respect.
Hm. Pentru a învăța la Medicină mă motivează dorința aia a ști cât mai multe și cea de a ajuta oamenii. Ca să lucrez pentru Arte nu mă motivează nimic, o fac pentru suflețelu' meu. Cu alte cuvinte, mă motivează ideea de a face bine - atât mie, cât și celorlalți.
Atingerea unui tel este motivatia tuturor in viata.Cand ai un tel esti dispus la orice. Daca vrei sa intri la facultate(telul ce trebuie atins) inveti ore in sir(motivatia).
Daca vrei sa fi cu o fata faci orice ca sa te ridici la standardele ei de asemenea:mergi la sala, iti schimbi comportamentul, vestimentatia faci orice e necesar, desi daca si ea te iubeste foarte mult nu este nevoie de nimic, doar sa fi langa ea tot timpul
.
Un alt factor pentru motivatia in viata este existenta unui rival.Cand te gandesti ca ar putea lua nota mai mare in bac ca tine iti vine sa iti dai palme si te motivezi conditionat.
Acestea asemeni principiului actiunii si reactiunii(am vrut si eu sa par interesant desi nu stiu bine daca am folosit cum trebuie)actioneaza una asupra alteia.
"Daca vrei sa fi cu o fata faci orice ca sa te ridici la standardele ei de asemenea:mergi la sala, iti schimbi comportamentul, vestimentatia faci orice e necesar, desi daca si ea te iubeste foarte mult nu este nevoie de nimic, doar sa fi langa ea tot timpul"
Mă tem că filosofia mea constă în faptul că dragostea înseamnă să accepți persoana de lângă tine așa cum e. Eu merg pe un principiu. Cine mă place, mă place pentru ceea ce sunt. Nu este nevoie să te schimbi pentru nimeni. Te schimbi când vrei să evoluezi dintr-un anumit punct de vedere.
Da,dar in acelasi timp ar fi si o mare demonstratie de iubire incercarea de a te schimba pentru ea
Da, într-adevăr ar fi o demonstrație de iubire dar sunt mai multe aspecte aici. Acum cum mă îmbrac, este strict stilul meu și cum arăt nu cred că ar reprezenta o problemă. Încă îmi amintesc acum 4 ani când am întâlnit-o prima oară...Ea a venit la mine. Probabil i-am inspirat mai multă încredere și probabil i-a plăcut și cum arătam. Oricum a zis de curând ceva care e de subânțeles că arăt acceptabil. Oricum să reintrăm în poveste. Încă îmi amintesc cu multă nostalgie primele momente. Pe acel drum spre școală, stând cu ea. Practic ea a fost prima persoană cu care am vorbit din clasă înafară de un tip cu care am fost și în generală. Când am ajuns la școală m-am mutat cu ea în bancă. Pe atunci nu îmi plăcea mai deloc. Era o fată plăcută, dar nu pot zice că îmi plăcea. După prima zi m-am mutat cu acel tip din generală în bancă. Nu trebuia să fac asta, probabil. După un timp a dat de înțeles că nu îi plăcea caracterul meu. E ok, am înțeles-o. Faza e că din fata plăcută care mi se părea atunci, prin caracterul ei a început să îmi fie din ce în ce mai indiferentă și chiar a ajuns să îmi displacă destul de mult. Asta până acum câteva luni. Ce-i drept atunci a început iar să mi se pară cât de cât ok. Nu e și nu a fost cea mai frumoasă fată, are un corp ok, dar zic așa per ansamblu. Acum o văd atât de frumoasă, admir totul la ea, dar să ne întoarcem iar în timp. Deci acum câteva luni am avut un vis cu ea. E inutil să intru în detalii. Visul ăla m-a făcut să mă uit mai per ansamblu la ceea ce este ea. Are extrem de multe calități, deși ca orice om are și defecte. Dar...E o artistă. Are și nebunia aia specifică. Are mai multe lucruri care mi-au plăcut. Și în interiorul ei cred că are și o sensibilitate aparte, doar cred. Și eu am simțit că a început să aibă o oarecare simpatie după o perioadă în care știam că îi displac extrem de mult. După iar am simțit că s-a dus în zona aia. Nu a avut o atitudine constantă față de mine, oricum. Acum îi sunt indiferent. Se vede. Faza e că comportamentul se poate schimba, dar nu foarte mult. Ăsta sunt eu și chiar nu pot să mă schimb radical. Acum ar fi o idee dacă aș putea. Îți dai seama? Dacă aș putea alege între a fi cu ea și să nu mai fiu eu sau să fiu eu dar să nu o am alături. E o dilemă pentru mine într-adevăr. Aș putea fi fericit fără să mai fiu eu? Aș renunța în a fi eu pentru ea, dar poate găsi pe altcineva așa cum își dorește deci ar fi inutil dacă nu aș putea fi fericit fără să fiu eu.
Da,este extrem de dificil sa supravietuiesti zecilor de ore in fata calculatorului!
Dupa ce creste o sa mai uite de pc si o sa se apuce de treaba asa am fost si eu cand eram mic
Dar mai sunt si cazuri in care nu s-au mai lasat de pc
E grav, cazurile alea se considera sclerozenie informatica 
Daca am facut ceva aiurea, am deprinderea sa ma bat singur pe mine si apoi paritntii ma intreaba de sunt vanat pe tot corpul si ei cred ca ma bat cu toti copiii, insa asta ma motiveaza ca daca nu mi se primeste ceva si incerc sa ma dau batut ma plesnesc, stiu, straniu mod de a te motiva.
Știi, Gandhi a spus odată că orice faci în viață este nesemnificativ. Dar este foarte important ca tu să faci asta. Tind să fiu de acord cu prima parte. Pentru mine viața și-a pierdut sensul demult, nu vreau să induc pe nimeni să fie de acord cu mine, dar, dacă stau și mă gândesc la chestiile pe care le fac zi de zi, ele nu mai au nici-o menire.
Tot ce vine, totul pleacă.
La urmă cu toții vom muri și vom uita ceea ce-am făcut.
Vom uita ce-am trăit și ce-am simțit, vom uita ce mâncare am mâncat și cu cine am prietenit.
Sunt o fire pesimistă și de asta am o așa părere.
Văd aici o persoană care a răspuns că motivația ei în viață constă-n supraviețuire, ce e complet trist, fiindcă, fiindcă, o Doamne, eu simt diferența dintre a supraviețui și a trăi și faptul că persoana respectivă a dat un așa răspuns trist, mă face să mă gândesc la faptul că într-adevăr viața constă-n supraviețuire.
Înveți, muncești, faci lucruri pe care le urăști, uneori ajungi să te înjosești, să te cobori la nivelul altor persoane mai puțin bune, doar pentru a supraviețui, viața este incorectă și complicată.
M-am aprins răspunzându-ți.
Sper că m-ai înțeles, fiindcă asta contează pentru mine.
Ia tot ceea ce a spus Gandhi și dezvoltă puțin și o să observi că are un sens. Nu lucrurile negative din viață ne duc spre îndeplinirea scopului ci cele pozitive. Fără să existe rău, nu există nici bine...Și cu ceea ce este bine și important în viață, îți poți îndeplini scopul, atingerea fericirii în diferitele ei forme.
Te rog, opreste-te! Si fii optimista!
Îţi dau dreptate.Dar de fapt, chiar ai dreptate.
E adevărat că tot ce vine şi pleacă.Dar nu ar fi mai plăcut dacă ai trăi viaţa după placul sufletului tău?
Nu ştiu care sunt lucrurile pe care le adori în viaţă asta dar trebuie să-ţi placă ceva chiar dacă e incorectă şi grea. Avem doar o viaţă până la urmă ori o trăim la MAXIM ori o trăim pe degeaba.
Nu m-am putut abţine să nu îţi dau un REPLAY.
O noapte frumoasă.
În general, când dai un reply la întrebările mele, ar fi frumos să te dichisești să dai și un răspuns, zic și eu.
in a-mi indeplini dorintele si a deveni asa cum imi doresc, in general la propria persoana deci
hm, probabil ar mai fi si o alta persoana, cred
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
