O să las o intrebare aici. Nu o sa ma victimizez pentru ca stiu ca sunt vinovata, vreau doar sa stiu ce am si ce pot face.
Prostia din mine a facut la finalul clasei a 12-a sa o comit. Mi-a plăcut de un băiat 1 an de zile si am tacut. Acel băiat nu stiu de ce, dar m-a tras de mana si a vrut să stăm de vorbă. Am chiulit de la acele ore. Ma simteam super bine. Am vorbit cu el, însă am stat cu el inchisa într-o cabina. El a vrut doar sa se sarute cu mine ca sa aflu ca avea relatie si am fost pur si simplu spulberată. Pe lângă ca eram spulberată de veste si nu stiam de ce naiba s-a dat la mine, aflu ca tot liceul postase pe internet despre mine si se vorbea din colt in colt ca i-am luat-o in gura. Am zis ca imi cade pământul de sub picioare. Eu nu am facut absolut nimic cu el. Pe lângă asta am avut o problemă cu drogurile. In ziua aceea după incident am intrat cu verisorul meu si ne comportam mai asa deși nu stia nimeni ca e varul meu. Dar nu ne pupam sau ceva. Il luam in brate, il tratam ca cel mai bun prieten al meu. M-am supărat o săptămână și am stat retrasă in liceu fără să mă duc la ore pentru ca ma aducea mama cu masina si nu puteam chiuli decât în liceu. Am stat în baie si am tras liniute. Recunosc ca am gresit tot ce am facut. Imi pare rau, nici nu trebuia sa accept sa ma pupe, acum am terminat a 12 a si lumea tot vorbește prost de mine ca i-am facut eu ăluia oral si zvonește lumea si in postliceala ca eram fata care întreținea servicii orale si se droga. Eu nu am facut asa ceva cu acel băiat și eu daca am consumat ce am consumat a fost din cauza depresiei pentru ca nu găseam o iesire. Ideea e ca mi se intampla ceva si nu stiu ce.
De o luna incoace tot aud voci in capul meu cum lumea ma cearta si ma judeca si incep sa urlu la ei sa ma inrosesc si sa arunc cu obiecte prin casa. Adorm 2-3 ore maxim si dupa iar ma trezesc cu același gand in cap si sunt toata transpirata. Imi bate inima si imi vine sa leșin cand merg pe strada si am impresia ca vrea cineva sa ma atace pe strada. Cand pun mana pe un cuțit sa tai pâinea imi vine o imagine in cap cum ii omor pe toți cu acel cuțit și până tai pâinea stau si ma uit la cuțit 5 minute. Vorbesc non stop singura. M-am lăsat de droguri si de alcool ca ar fi fost mai rau. Doar fumez. Vorbesc cu voce tare si plang. In fiecare minut. Cer voie la baie la postliceala ca sa pot sa ma închid in baie sa incep sa vorbesc si incep sa imi dau palme.
Ce pot sa am? Nu eram asa acum ceva timp. Recunosc ca am gresit ce am facut si nu o sa mai fac lucruri de genul pe viitor, vreau sa ma schimb in bine.
Simt ca mor!
Funda!

1. Nu mai saliva dupa badboy, altfel o sa patesti mereu asa. Daca alegeai un om cu caracter, un om de bun simt, te asigur ca nu s-ar fi intamplat. Ti-a trebuit "baiat rau", poftim, l-ai primit. Ia-o ca pe o lectie de viata. Doar panaramele umbla cu badbou, iar eu cred ca nu vrei sa fii asa.
2. Nu poti sa vorbesti cu parintii? Pana la urma, ai spus ca sunt doar calomnii, ca tu n-ai facut nimic. Deci de ce sa nu le spui situatia? Ei sunt cei mai in masura sa te ajute.

Tine minte ca, orice ti s-ar intampla, e o lectie, NU o sentinta pe viata. Sa nu cumva sa te gandesti la prostii, ca viata merge mereu inainte, nicio intamplare, oricat de rea ar fi, nu iti distruge complet viata. Invata ce e de invatat, si continui.
Daca tu crezi ca orasul ala te va barfi, nu e nicio problema, planeta e suficient de mare. Mergi altundeva si incepi o noua viata, nu e nicio problema, daca tu crezi ca nu te mai simti confortabil aici.

Termina cu datul de palme si neroziile astea. Nu te mai condamna chiar asa. Evident, n-ai facut ceva laudabil, dar macar ti-ai dat seama ca ai gresit, ai facut un pas important cand te-ai lasat de droguri si alcool, ceea ce e un lucru mare.
Mai fetito, baga bine la cap, nu s-a intamplat nimic grav, ok? Absolut orice problema are rezolvare, mereu exista solutii, doar moartea nu mai are intoarcere. Cat timp esti vie, mereu mai poti face ceva.
Uite, te mai las sa-ti dai doua palme, sa-ti revii, dar atat, nu mai multe. Realizeaza ca e doar un moment, o etapa, nu te-ai condamnat la nimic etern. Revino-ti, vezi ce poti face pe moment si, cum am spus mai sus, mereu exista si butonul de "restart". Posibilitati sunt nelimitate.

Spune-le parintilor prin ce treci, iar acestia ar trebui sa te duca la un psiholog. Psihologul NU e pentru nebuni. Ai doar o problema emotionala si de gandire, dar vei iesi din asta, crede-ma.

Familia te iubeste, Dumnezeu te iubeste, esti o fiinta frumoasa, ai dreptul si posibilitatea sa fii fericita, nu s-a intamplat nimic iremediabil. Sa fii mereu optimista cand te gandesti la ziua de maine, iar din trecut sa luam doar invataturile.
Ai un lucru foarte important: dorinta de a te schimba in bine. E mult mai mult decat crezi.
Cauta ajutor in parinti, in Dumnezeu si in tine. Desi, repet, nu s-a intamplat nimic grav! Sunt doar niste oameni care vorbesc. Mereu vor exista. Dar inteleg de ce tie ti se pare grav, crede-ma ca inteleg pe bune ce simti si prin ce treci, dar te asigur ca exista rezolvare si e doar ceva efemer. Ai o viata intreaga sa traiesti viata pe care o vrei, in afara de moarte nimic nu te poate opri. Fii... barbata!