Vi s-a intamplat sa fiti curtat de o persoana de acelasi sex? Daca da, cum ati reactionat?

Da,i-am explicat ca nu sunt homosexual si am ramas prieteni in continuare, cred ca prin ratiune rezolvi multe in viata, nu e asa?

Da, cel mai recent, anul trecut.
Stateam la bere ca baietii, nu ne cunosteam toti intre noi, si a aparut un tocilar. Eu sunt genul care baga in seama persoanele noi, iar ala, de pe la a doua bere, s-a mutat langa mine, teoretic ca sa ne auzim mai bine (vorbeam de marijuana, el e stabilit in Olanda). Au mai trecut cateva beri, iar el deja incerca sa explice ca se bucura ca m-a intalnit, ca ii pare rau ca n-am copilarit impreuna, ca a stat nu-stiu-unde, eu incepeam sa il ignor, mi-a oferit sa fumam din aceeasi tigara, a zis sa il mai anuntam daca mai vrem sa iesim, nu stiu daca nu cumva a formulat si ceva de genul "daca mai iesi tu".
Mi-e clar ca era cu filetul pe stanga, am vazut in el comportamentul fetelor care m-au placut (urmarea buzele, i se dilatau pupilele, se lumina la fata cand incepeam eu sa vorbesc, etc).
Am reactionat prin a-l ignora, cand m-am prins care e problema, vorbeam mai mult cu ceilalti, il lasam sa se chinuie sa-mi atraga atentia, ii raspundeam scurt.
Nu l-am mai vazut niciodata, nici nu m-as feri de el, dar nu l-as mai baga in seama.

Mi s-a întâmplat (într-un fel) în clasa a 5-a sau a 6-a.În şcoală, era o fată care tot venea în pauze pe la noi prin clasă şi cam de fiecare dată se punea lângă mine când stăteam în bancă să-mi mai scriu câte ceva.La început,nu mi s-a părut nimic ieşit din comun,dar după un timp,începuse să vorbească cu mine,să-mi arunce tot felul de replici ciudate,ba chiar să mă alerge prin clasă făcându-mi semne cu buzele(ca şi cum ar vrea să mă pupe).
Eu încă nu ştiam că e fată,crezusem în tot timpul ăla că era băiat.Şi aşa,m-a şocat comportamentul ei, ba chiar mă speria.Îţi cam dai seama ce şoc am avut când am aflat că de fapt era fată.
Eu pe atunci nu prea ştiam de alte orientări sexuale şi mi se părea ceva foarte neobişnuit.
Nu mai ştiu cum s-a rezolvat toată problema, dar ţin minte că, până la urmă, au aflat ai mei(am avut câteva zile când nu am mai vrut să merg la şcoală inventând tot felul de motive până când au aflat adevărul) care au vorbit cu dirigintele meu.

Normal. Pur și simplu am stat ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic

N-am eu norocul asta