Bună ziua,aștept sfaturi sau păreri, va spun pe scurt ca sa înțelegeți anumite motive,o mama care s-a vaitat toată viata ei ca e obosita,obosita ca se duce pana la magazin,obosita ca gătește, obosita ca face patul sau spala vasele, un tata cu probleme psihice parerea mea, care asteapta sa fie ingrijit exact ca un copil mic doar pentru ca este singurul care aduce bani in casa. In prezent am 25 de ani, un copil de 4 ani, despartita chiar la 4 zile dupa nunta, sotul a fugit la amanta ca era gravida si desi si eu eram a zis ca nu ramane cu mine din cauza parintilor mei. Buun am avut joburi peste joburi, deoarece in timpul programului meu copilul statea cu parintii mei, iar la 2 luni 3 luni imi aduceau copilul la locul de munca ca ei nu mai stau cu el ca eu nu muncesc, eu imi traiesc viata si ei sunt batrani, ea e prea obosita el (tatal meu) urla ca nu are cine sa ii puna masa ca mama trebuie sa aiba mereu grija de baiatul meu. Bun de 6 luni am fost pusa in situatia in care fostul sot a bagat partajul, cheltuieli de judecata, comisionul avocatei, traducerea a niste acte care costau foarte mult, am decis ca pentru a nu ramane pe drumuri cu cel mic sa plec in afara, am plecat, lucrez, trimit bani acasa copilului, trimit haine la 2 luni, dulciuri, trimit bani pentru achitarea datoriilor ramase din nunta. In schimb am aceleasi probleme, tatal mereu urla ca am plecat dupa p.a ca eu nu aveam nevoie de bani de casa ca el are casa ca mie imi ramane ca sa ma duc sa am grija de ei, ca băiatul meu face numai prostii ca sa ma duc sa îl iau, mama la fel, obosita și ca ii da sa mănânce copilului meu, obosita ca il imbraca, obosita ca nu doarme copilul cât ea, obosita și ca respira! Mai sunt 5 luni și ma întorc înapoi în tara sa imi iau copilul de la ei, le-am spus ca vreau sa imi iau o casa pe langa oras ca sa nu mai am cheltuieli asa mari ca la apartament și ca nu e rentabil cu 25 de mii de euro iau o garsoniera de 20 de mp iar la banii aceștia găsesc casa, la care mama ca nu sunt sanatoasa ca e mai greu la casa, ca se face iarba, ca ce face copilul la țară, ca il duc la țară sa il sălbaticesc, tatal urla ca el are casa și eu ma duc sa cumpăr ca de nenorocita ce sunt nu stau cu ei in casa, in conditiile in care am stat, la 12-1 noaptea plecam din pat de langa copilul meu sa il frec pe el pe picioare ca nu poate sa doarma, dimineața la 7 eram deja cu curățenia prin casa, ca mama mea nici nu o găseam acasa, cum se lumina pleca la sora mea ca să iasă prin oraș cu ea și copiii iar cand ajungea acasa in timpul prânzului era prea obosita ca sa spuna și unde a fost.Voi ce părere aveți din toată povestea asta? De multe ori ma întreb ca ei sunt batrani ca probabil greșesc eu pe undeva

Buna.Trebuie sa te rupi de parintii tai cu orice pret. Felul asta extremist de a gandi, de a urla la tine ca nu e bun ca ai ales varianta a, ca trebuia sa alegi varianta b, apoi cand faci asa tot nu e bun, te va scoate din minti. Daca ai fost destul de puternica sa pleci si sa lasi copilul cu ei, esti destul de puternica sa treci si peste jignirile tatalui tau, mai ales cand tu stii ca nimic din ce spune nu e adevarat, si ca te-ai dus in strainatate pentru o munca cinstita.

In conditiile in care aveai job, nu vad cum iti traiai viata decat altfel muncind pentru voi toti. Trait viata inseamna sa calatoresti peste tot si sa cheltui banii pe orice fiindca nu-ti pasa ce se mai intampla, mai ales cand ii ai din belsug. Ce ai descris tu mai sus este departe de orice astfel de scenariu desprins din filme.

Mama ta nu suna deloc ca si cum ar fi mai buna decat tatal tau, amandoi par parinti care nu si-au indeplinit rolul cum trebuie.Este foarte frumos ca i-ai respectat si ajutat pana acum cum ai putut, insa ei nu te respecta pe tine acum, asa cum meriti, mai ales ca esti si tu adult la randul tau, cu un copil de care trebuie sa ai grija.

Exista o limita clara, iar parintii tai au intrecut-o de mult, asa ca e timpul ca tu sa iti vezi de viata ta si sa iei deciziile pe care le consideri cele mai bune la momentul respectiv, avand in vedere ca in ochii lor nicio decizie de a ta nu a fost sau nu va fi buna. Nu zic sa ii ignori si sa nu mai vorbesti vreodata cu ei, dar fa tot posibilul sa te muti de la ei si, daca iti permiti acest efort financiar, sa angajezi o bona, fiindca altfel copilul tau va avea probleme mari in dezvoltare cand mai creste, cu asa o familie disfunctionala si asa un mediu toxic in care sa creasca.

Unii parinti pur si simplu fac copiii doar pentru a avea cine sa ii ingrijeasca la batranete si asta mi se pare profund gresit. Apoi, una e sa apelezi la proprii copii pentru ajutor si alta e sa le faci viata un calvar si sa nu-i lasi sa traiasca in pace, sa ia propriile decizii, sa faca propriile greseli, sa se bucure de ce au realizat, etc.Decat sa astepti sa iti lase casa si sa te tortureze pana mor, mai bine te duci la casa ta, fie chirie sau orice iti permiti. Este mult mai sanatos pentru fiecare dintre noi sa nu mai depindem la un moment dat de parinti, sa plecam sa ne facem propriul drum, indiferent ce vor zice ei. Daca nu isi dau seama de asta, imi pare rau. Este perefct normal sa vrei sa pleci si nu trebuie sa asculti de tatal tau, nu esti deloc nenorocita sau orice alte insulte extrem de urate si nejustificate. Dupa ce pleci de la ei, vei fi mult mai impacata sufleteste, vei prinde incredere in tine, vei avea mintea libera sa iei decizii mai bune, fara nimeni care sa urle la tine, si te vei putea focusa pe cresterea copilului intr-un mediu mult mai sanatos.

Sper sa reusesti orice iti propui! Nu-i lasa pe parintii tai sa te traga in jos. Mentalitatea lor te va face sa imbatranesti mai repede decat crezi, sa iti pierzi rabdarea etc, iar tu ai nevoie de toata energia, iubirea si rabdarea din lume pentru copil. Si ai incredere in tine sa iei decizia pe care o consideri corecta pe moment.Chiar daca mai incolo iti dai seama ca poate nu a fost o decizie buna, nu e nicio tragedie.Ai timp o viata intreaga sa iei multe alte decizii bune si foarte bune.