Hei TPU am o problema.
De cand eram mica, mama si tata s-au tot certat:fie pentru bani, fie pentru lucruri banale.Cand eu aveam 3 ani, tata a inselat-o pentru prima oara pe mama, iar dupa asta au inceput certurile care uneori duceau si la batai.Toata copilaria mea am asistat la crizele lor istericale,spernad ca intr-un final se vor opri. Dupa asta,tatal meu a mai inselat-o de doua ori pe mama, si au avut si o tenta de a divorta, dar pana la urma nu s-a ajuns niciunde.Am avut si o sora care acum 2 ani a murit asfixiata. Tata a inceput sa devina alcoolic.De ultima oara cand a inselat-o pe mama au inceput adevaratele scandaluri. Ţipa si se bat rau, incat aud si vecinii, de care mi-e rusine sa ma mai arat pe strada.Incerc tot timpul sa ma bag intre ei,dar de cele mai multe ori nu rezolv nimic (ba mai primesc si eu cate un pumn in cap). Tatal meu o bate foarte rau pe mama, care este o persoanamai slaba, trecuta de 35 de ani, si uneori mi-e chiar frica.Si ea riposteaza,si oricum e rea de gura, de obicei de la ea cam pornesc bataiile, chiar daca uneori doar il cicaleste ca orice sotie.Problema e ca ea nu stie cand sa se opreasca.Si de acolo se enerveaza tata si va dati seama unde se ajunge.De ultima oara,(de sfantul Ion) a batat-o atat de rau incat abia s-a mai putut misca.Niciuna dintre noi nu l-a mai bagat in seama sau doar putin.De fiecare data cand porneau o discutie se ajungea iar la cearta.Si de atunci, de fiecare data cand aud ca se cearta tremur si mi-e frica sa nu se intample ce s-a intamplat in seara aia.Nu a fost si nu este usor pentru mine, si cu siguranta voi ramane cu trauma asta de-a lungul vietii.NU am ce sa mai fac, parintii mei continua sa se certe si uneori tata mai sare la mama dar apoi mama fuge in camera si se mai linistesc.Dar stiu foarte bine ca nu pot trai asa, si nu stiu cat timp o sa mai rezist.Degeaba incerc sa le explic,nu inteleg.I-am spus lui mama sa divorteze odata, si, dupa mult batai la cap aproape am convins-o.Doar ca daca divorteaaz o sa fim date afara din casa deoarece stam pe rata si nu vom avea destui bani sa ne intretinem.Toata viata mea a fost un dezastru, chiar daca am incercat sa evit sa ma gandesc la asta.Acum,la 13 ani,simt ca nu mai rezit, si nu stiu ce sa ma mai fac. Poate nu o sa ma ajutati exact, dar orice vorba buna m-ar face acum macar sa ma linistesc din plans.Va rog frumos nu fiti rai, stiu ca sunt mica dar e greu si pentru mine.
Toate cele bune, Miriam.

Te sfatuiesc sa apelezi la Protectia copilului din judetul tau. De asemenea poti folosi Telefonul copilului - 116111.

Imi pare rau ca treci prin asta si ca ai de suferit din cauza lor, cred ca singura solutie pentru a avea liniste e divortul

Imi pare nespus de rau pentru familia care o ai si pentru traumele talea ca copil, ce te vor urmari toata viata.Ideia este ca parintii tai nu stiu a comunica si a rezolva problemele care apar in orice familie, cu rabdare si incredere se trece peste toate obstacole grele, dar nu si in cazu tau, din pacate viata voastra de familie de mult s-a destramat nici nu stiu daca o pot numi familie pentru ca nu asta inseamna o familie, sa asiste copilu la batai si injuraturi.Rezolvare nu cred ca se poate dupa cite ai zis si tu ca ai incercat sai impaci sa faci cumva bine nu merge, ar fi cel mai bine pentru tine sa mergi la bunicii tai cu mama ta sau chiar singura sa le spui situatia, cu siguranta nu te vor da afara.Incearca in felu acesta e cel mai bun rezultat ai grija de tine si fii tare te pup

Cel mai bine e sa divorteze si sa il reclame pe tatal tau. Parintii tai sunt casatoriti de mai mult de 5 ani, drept urmare toate bunurile se impart in mod egal. Tu esti minora, deci tatal tau trebuie sa iti plateasca pensie alimentara. Solutii sunt, e nevoie doar de vointa. Iar tu incearca sa vorbesti cu un psiholog, sigur gasesti unul la scoala. Bafta si curaj!

Buna, Miriam,

Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine. Hai sa discutam.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Asteptam sa te ajutam!

O rezolvare? O rezolvare a fi aceea sa inveti, sa ajungi la liceu, la facultate si sa ii lasi. E greu de crezut... am citit tot, si acum m-ai intristat si pe mine. Nu o sa reusesti niciodata sa ii impaci/desparti. Cheama politia, cheama un psiholog. Fa ceva, dar fa ceva care nu include sa pleci de acasa. Tatal tau, este un om foarte... nu vreau sa jignesc. Cred ca ai inceput sa il urasti, si este si normal. Vorbeste cu mama ta, spune-i ca nu mai vrei sa traiesti asa. Inca o data iti mai zic "FA CEVA!".

Miriam spune-mi te rog din ce oras esti

Asculta bine nu cred ca ei nu s-ar schimba pentru tine.Eu zic sa le zici ca ai avut o copilarie groaznica din cauza lor a sti ca si eu am patit la fel.Pleaca de aca vreo 3 -4 ore si s-ar putea sa nu se mai certe.Si incearca sa ii faci sa comunice.Si daca o sa continue tot asa ar insemna ca nu prea le pasa de tine. Fara suparare

Multumesc foarte mult pentru toate raspunsurile voastre si urarile de bine.Pana la urma mi-am facut curaj si am vorbit cu parintii mei.Am decis ca cel mai bine (cum ati spus si voi) este sa divorteze.Eu si mama vom sta probabil intr-un apartament in chirie sau in cel mai rau caz ma voi muta din oras la bunici. Tata ma va putea vizita.Desi pare ciudat,mi-e greu sa ma impac cu ideea ca parintii mei se vor desparti,ca voi mai pierde inca o persoana din viata mea si ca,cu siguranta nu voi mai avea teortic o familie, dar sper ca totul sa fie mai bine si, cum a spus si Helious, o sa imi vad de scoala. Poate voi suna la asociatia aceea, si ma va ajuta sa trec peste perioada asta grea.In fine, va pup dulce si inca odata multumesc! :*
Miriam.

Imi pare rau pentru tine... zile parintilor tai sa nu se mai certe ca nu e bine si tatal tau sa nu o mai bata ca nu e bine ce facc