as vrea mult o parere de la voi.Ei bine, anul asta am fost tradat de 2 dintre cei mai buni prieteni ai mei la care tineam foarte mult si am fost tradat foarte tare ceea mi-a provocat o perioada de depresie si o trauma chiar.Am reusit sa imi gasesc prieteni noi care par a fi mult mai buni de cat ce care m-au tradat, dar de atunci nu am incredere in nimeni.Practic ma indoiesc in fiecare persoana, am mereu frica ca o sa fiu tradat sau ca as putea spune un cuvant sau face ceva cum nu trebuie si prietenii mei sa renunte din nou la mine.Mereu stau cu frica asta.Am impresia ca ceea ce s-a intimplat mai de mult s-ar putea intampla iar.Nu pot avea incredere in nimeni si odata ce am fost mintit de cineva in fata, nu mai pot avea incredere in el si gata si mai mereu ma indoiesc in acea persoana.Eu incerc sa tin des legatura cu prietenii,ma stradui sa vorbesc des cu ei, dar atunci cand sun un prieten am mereu impresia ca el nu e bucuros sa vorbeasca cu mine(am mai patit asa cazuri cu vechii prieteni cand aflam ca ei nu erau de loc bucurosi sa vorbeasca cu mine) desi acesti prieteni singuri ma suna sa ma intrebe ce mai fac, dar eu pur si simplu am impresia ca ei se vor gandi ca-i sufoc sau ca prea des comunic cu ei si nu stiu cand sa sun sau cand sa vorbesc cu eu sau chiar cand sa le mai scriu.Cand ei imi vorbesc despre probleme lor eu manifest interes si incerc sa le fiu alaturi, desi nu vad niciodata acelasi lucru de la ei si acest lucru adesea ma ingrijoreaza.Voi ati patit asa ceva?

Prietenii adevarati, ei bine, daca ii întâlnești, meritati toti cate un premiu, pentru ca 99% e cert ca nu exista asa ceva. Mereu cand vorbești cu un 'prieten', ai grija ce ii spui, adica nu ii spui ceva ce ar putea sa iti faca rău, daca s-ar afla, adica tot ce ii zici o faci cu bagare de seamă, ca nu cumva sa poata folosi vreodată impotriva ta. Asta e regulade aur. Lor nu le pasa de tine. Parintilor tai le pasa de tine, daca ai noroc sa ai parinti care tin la copiii lor si îl ai pe Dumnezeu care te iubeste si iti poarta grija. In rest esti singur in lumea asta si nu poti conta pe oamenisau asa zisi "prieteni" sa iti 'pazeasca spatele', sa fie acolo cand ai nevoie de ei. Unii sunt alaturi cat de cat, stiind ca au totusi aceasta obligatie fata de un prieten, dar nu o fac 100% cu interes si grijă.
Acum ca am lamurit acest adevăr cu care sigur te vei obisnui, ca toti ceilalți, trecem la partea a 2-a: tu de ce ii cauti? Ziceai ca te temi sa nu ii agasezi. Vrei doar sa stii cum le-a fost ziua? Mai bine iesiti in oras undeva sau va jucati un joc impreuna, adica interactiuni fizice, nu virtuale.

In viata pot aparea si astfel de dezamagiri, dar trebuie sa inveti din ele si sa vezi partea plina a paharului, in modul acesta poti sa ii cunosti pe oameni mai bine.
Nu trebuie sa ai zeci de prieteni, unul si bun e de ajuns, important e sa dai fiecarui om pe care il intalnesti o sansa.

Daca era prieten bun, atunci nu te trada. Un prieten bun nu te tradeaza niciodata. Problema este la tine. Pui prea mult suflet pentru persoane care nu merita. Daca te intelegi bine cu o anumita persoana, asta nu inseamna ca iti este si prieten bun. Invata sa iti alegi prietenii si indeparteaza-te de prietenii toxici. La fel eram si eu. Ma atasam repede de anumite persoane si daca ma intelegeam bine cu el/ea ii consideram zei. Dar m-am ars odata, de doua ori pana am invatat sa imi aleg prietenii.
Si daca nu ai observat, ei cand ai nevoie de tine le esti alaturi moral sau financiar. Tu cand ai nevoie de un sfat sau de ajutor, ei ( prietenii "buni") iti sunt alaturi la nevoie? Prieveste in cercul tau de prieteni si da-ti singur seama cine ti-e prieten cu adevarat si cine nu.

Eu zic ca este bine sa ii cauti, la telefon sau pe Facebook nu se supara nimeni, fiecare vorbeste cat vrea apoi se retrage, o problema apare cand incepi sa ii vizitezi acasa des, atunci apar problemele.Deci cauta-i tu daca ei nu au initiativa ca sa nu te izolezi, viata de unul singur este f grea, toti avem nevoie de oameni de la care sa ne informam, si cu care sa mai iesim din cand in cand undeva.