Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Era o poveste...aaa...nici nu mai stiu cum ii zice, cu unii de faceau tot felul de tampenii in numele unui personaj caruia ii ziceau Dumnezeu. De ala vorbesti?
Minune este ca unii inca mai cred in minuni facute de personaje din povesti.
Eram intr-un WC public, stau ce stau pana ma uit la peretele din dreapta pe care vad scris cu negru : "Dumnezeu e calea."
Eu doar am auzit de el.
Era iarna, frig si cautam un adapost la o manastire.Eram sigur ca ceva nu e in regula in acea zi, drept dovada ma intalnisem cu primul meu om de zapada spanzurat.
La usa, o silueta slabuta si cu cearsaf negru ne imbie in incinta spunand "Dumnezeu e inauntru cu noi."Un caine in fata unei sobe, cu codita lui in mana se lauda cu grai omenesc: "am prins-o, e chiar in labutele mele, iti vine sa crezi, dupa atatia ani?!?"
Pe mese nu era nic, nic...da nic! cred ca greva foamei acolo era contra cost si daca iti ramanea, puteai lua la pachet.
El, nu s-a aratat, dar nu-i timpul pierdut. 
N-ai cum să cunoşti ceva ce nu există. E ca şi cum m-ai întreba cum l-am cunoscut pe Moş Crăciun. Care e diferenţa obiectivă? Dumnezeul tău e o contrucţie socială şi temporală. Dacă te-ai fi născut în alte părţi ai fi avut alt Dumnezeu. Dacă te-ai fi născut în Norvegia acum un mileniu ai fi crezut în Odin.
Ne bem cafeaua in fiecare dimineata, jucam o tabla, mai mancam un covrig. Trece ziua, se duce la culcare si o reluam.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
