Cum vi se pare planul lui YHWH de a arunca in gheena cu foc majoritatea oamenilor? Chiar Isus a spus ca putini sunt cei ce gasesc calea spre mantuire si ca multi se duc la pierzare. Si daca Isus nu a mintit inseamna clar ca majoritatea vor fi aruncati in Infern. Nu este acesta un esec colosal al lui Dumnezeu de a avea majoritatea oamenilor creati tot de el arzand intr-un foc vesnic?

Mie mi se pare un plan foarte bun dar unde ai gasit tu planul asta?

"Apoi va zice celor de la stanga Lui: "Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic care a fost pregatit diavolului si ingerilor lui!" (Matei.25:41)
Nu este scris "focul cel vesnic care a fost pregatit pentru oameni"; ci este scris ca "a fost pregatit diavolului si ingerilor lui". De ce vor ajunge si oameni acolo este pentru ca ei ales lucrul acesta si nu Dumnezeu.
Iar ca este foc vesnic nu inseamna ca va arde incontinuu; ci inseamna ca actiunea acestui foc este vesnica. Adica noi toti murim si vom fi inviati(si buni si rai); dar cei care vor avea parte de focul vesnic nu vor mai fi inviati niciodata. De fapt este si scrii ca iadul de foc este moartea doua:
"Iazul de foc este moartea a doua." (Apocalipsa.20:14)
"Dar, cat despre fricosi, necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatorii la idoli si toti mincinosii, partea lor este in iazul care arde cu foc si cu pucioasa, adica moartea a doua." (Apocalipsa.21:8) Moartea a doua este deci trecerea in nefiinta, in inexistenta pentru totdeauna.

Dragul meu prieten, sa stii ca toti oamenii care vor ajunge sa fie mantuiti vor trece prin lupta aceasta prin care treci tu. Este cat se poate de normal -din pricina pacatului- sa existe vrajmasie intre om si Dumnezeu. Si dupa cum o piatra nu poate sta singura in aer deoarece exista o lege a gravitatiei, tot asa din pricina pacatului (a legii pacatului) care exista in lume, este cu neputinta ca noi sa nu fim in vrajmasie, in razboi cu Dumnezeu. Da cu toate acestea, pamantul este mai greu decat orice piatra de pe el si este sustinut de nimeni si de nimic. Ce vreau sa spun este ca numai Dumnezeu ne poate schimba -pe mine, pe tine si pe toti oamenii ca sa traim in pace cu El. Noi nu putem decat sa strigam ca si vamesul din parabola: "Vamesul statea departe si nu indraznea nici ochii sa si-i ridice spre cer; ci se batea in piept si zicea: "Dumnezeule, ai mila de mine, pacatosul!" (Luca.18:13)
Crede-ma ca numai Dumnezeu poate scoate pe om din starea aceasta. Omul in veci nu se poate salva de unul singur. Da, exista speranta pentru toti oamenii, si pentru mine si pentru tine. Daca simti nevoia sa te certi cu Dumnezeu, fa lucrul acesta. El cunoaste tot ce este in adancul sufletului. Vei vedea ca iti va raspunde. Si nu iti spun ca vei ramane surprins si de raspuns si de modul cum o va face. Vei fi pe deplin constient si convins de raspuns. Vei cunoaste atunci pacea Lui. Primeste-o si pastreaz-o.

Dumnezeu nu pedepseşte pe nimeni!
Si atunci cum este oare posibil ca Dumnezeu să fie IUBIRE, dar in lume sa existe şi nefericire de durată?
Răul, de orice natura ar fi el, nu este consecinţa alegerii si iniţiativei lui Dumnezeu, ci a RESPECTĂRII LIBERTĂŢII omului şi consecinţa unei mari PĂRĂSIRI: A OMULUI care Îl părăseşte pe Dumnezeu, îl ignoră toată viaţa, îşi părăseşte Sursa Fericirii şi vieţii lui…

Situaţia aceasta riscă să se cronicizeze, devenind "de durată", tocmai pentru că omul este de la bun început o "investiţie veşnică", pentru veşnicie…

Este posibil ca omul să se încrânceneze pe o poziţie a răului? Omul, ar putea el păstra în mod continuu calea "îndepărtării"?

Dacă vedem exemplul "duhurilor răutăţii" care nu intenţionează să se întoarcă din calea lor rea… înţelegem că din păcate este posibilă şi omului această experienţă a "încleştării" în ură faţă de semeni, faţă de Creatorul său…
În primul rand, Dumnezeu respectă continuu libertatea omului.

O veste bună (şi de ce n-ar fi aşa) este aceea că noi suntem arhitecţii propriului nostru destin, ai propriei noastre fericiri sau, nefericiri…

Dacă Dumnezeu este văzut ca "Sursă" a existenţei noastre, "Dăruitorul" vieţii, iar viaţa noastră ca "dar" ar fi văzută doar ca o temporară "lumânare" aprinsă, există tentaţia pentru unii oameni să se folosească de libertate pentru a fi total "independenţi", pentru a se separa de Creator, de un "Părinte ceresc"...

Ori, dacă Dumnezeu nu este acceptat a fi prea "impunător" şi "justiţiar", nu este acceptat ca El să penalizeze folosirea greşită a libertăţii de către om, de ce ar pretinde cineva că El ar trebui obligat să "aducă înapoi" în zona de siguranţă şi de fericire (apropierea de "Sursă") pe cel care singur a optat, arogant şi sigur pe el, pentru "debranşare", pentru îndepărtare, şi pentru ignoranţă faţă de El?

Incearca sa dai si versetele din Biblie in care sa putem vedea ca ceea ce tu ne spui nu este inventia ta!

Scopul lui Dumnezeu cu privire la om nu a fost ca sa-l creieze si sa-l distruga, ci ca omul fiind capodopera creatiei lui Dumnezeu, sa traiasca vesnic pe pamant, sa fie supus lui Dumnezeu, sa procreieze, sa extinda Gradina Edenului ca intregul pamant sa fie un Eden sau Paradis. In scopul lui Dumnezeu nu a fost inclusa moartea. Insa cel care a cauzat moartea omului a fost ingerul inpotrivitoral lui Dumnezeu si calomniatorul cel numit Diavolul si Satan care l-a indus pe om in eroare l-a mintit, si cu viclenie l-a scos de sub autoritatea lui Dumnezeu, si l-a impiedicat ca sa traiasca, astfel prin neascultarea unui singur om a intrat pacatul in lume si prin pacat moartea care a cazut peste toti oamenii fiindca toti pacatuiesc. Insa scopul lui Dumnezeu a fost incetinit dar nu impiedicat. Dumnezeu nu a renuntat la scopul sau cu privire la om si la pamant. Astfel daca citesti in Ioan 3:16 si Ioan 17:3, gasim ceea ce doreste Dumnezeu. Nu a lasat ca omul sa sufere vesnic pentru pacatul adamic, astfel a pregatit un rascumparator si-a trimis Fiul intai nascut pe pamant numindu-l Isus sau Mesia cel care prin jertfa sa a platit valoarea vietii umane pierduta de Adam, si dand posibilitate omenirii ascultatoare sa se impace cu Dumnezeu. Cu siguranta infaptuirea vointei lui Dumnezeu pe pamant va fi posibila dupa ce raul va fi eliminat (Psalmul 37:9-11)Atunci, atat ingeri cat si oameni vrasmasi ai lui Dumnezeu vor fi inlaturati, se va curata pamantul de tot ceea ce nu corespunde vointei celui ce l-a creat perfect si va fi transformat in Paradis. Dumnezeu nu minte. Oameni din orice neam de orce fel care vor sa faca vointa lui Dumnezeu pot sa fie salvati dintr-o zi in care Dumnezeu va aduce un mare necaz peste pamant in care tot ceea ce este rau si impotriva lui va fi inlaturat. Matei 24:21; Apocalipsa 21:3, 4.

Ia uita-te ce a spus iisus? PUTINI SANT CEI CE GASESC...si multi se DUC SPRE PIERZARE.Nu crezi ca toti acestia au ales singuri? pai bai alesule? daca ti s-a spus sa nu mergi pe calea cea larga, fiindca vei muri, tu de ce mergi pe acolo fiindca te iei dupa majoritatea idiotilor? mergi ma pe unde se duce cate un destept doi din an in paste, sa vezi ce cale libera e si cu finish placut.Esec colosal? al lui dumnezeu? bleg mai esti.jertfa mantuitorului nu e inutila cum crezi tu, si tot el a spus, oricine va avea credinta cat un bob de mustar va fi mantuit.la fel ca talharul rastignit impreuna cu el.Dar de; daca nu e, nu e.Mergi in vf. unui munte si striga tare; nu le am si nu le am!

Pai asta depinde de om, ca Dumnezeu nu e ca tine, sa ii faca placere sa pedepseasca. Dar daca tu nu esti capabil sa intri pe picioarele tale in Rai, oricum ti-l imaginezi ca ar fi, si daca esti mai bucuros sa te duci inspre infern, iar e vina Lui? Normal, ce nu poate sa faca omul, e vina lui Dumnezeu. La modul cel mai real, putini gasesc drumul spre mantuire, pentru ca nu ii duce capul.