Am cercetat sa zicem asa de mic copil din carti subiectul posibilitatii existentei vieții de după moarte dar încă nu am ajuns la o concluzie finala și poate nici nu voi ajunge însă vreau sa va intreb și pe voi:
Oare după e o lume/dimensiune mai buna? Ca am depresie, anhedonie, anxietate, TOC și moralul liniar fără varfuri/liniicrescande și constante ci doar foarte mici vârfur/liniii crescânde de moral si deloc constante.
Ma gândesc dacă după moarte ma așteaptă ceva mai bun decat în viata asta.O alta dimensiune mai buna, mai altfel, o lume mai buna, o alta viata, o stare mai de pace si fericire cum scrie în experientele NDE.
Și încă ceva foarte important:Oare de ce de mic copil m-a măcinat întrebarea asta dacă exista viata după moarte sau nu?
Totuși nu as vrea sa mor, încă mai am câteva motive, sperante, dorințe pentru care sa traiesc în continuare.
Ca pana la urma oricum nu scapă nimeni de moarte, de ce sa te grăbești sa te sinucizi sau chestii de genul.
Speranța moare ultima si in cazul meu.

Eu sunt convinsa ca exista o lume mai buna, Raiul Creatorului nostru și toți cei care ne dăruim sufletul și viata Lui și primim sacrificiul vieții Mantuitorului Hristos pentru toate greșelile fin viata noastră, El ne iartă, ne infiaza și ne va primi și dopa moarte în prezenta Lui.

E bun daca spui ca vrei sa traiesti, Ce este dupa viata, nu stie nimeni, dar sigur nu mai e nimic, s-a stins becu si ai terminat cu viata.
Nu mai exista nimic dupa.Te duci inapoi in ciclu asta universal, te faci atomi si te amesteci cu restul de atomi.
Cum ar veni, esti recilcat

Inteleg ce spui deoarece la fel mi-am pus intrebarea asta ani de zile si inca o fac uneori. Concluzia la care am ajuns e urmatoarea: ce conteaza? Oricat iti bati capul, raspunsul nu-l vei afla deoarece nimeni nu il stie.
Cateva teorii ar fi ca te reincarnezi sau ca retraiesti viata asta sau ca vei fi transpus/a intr-un alt Univers sau ca energia (deoarece corpul iti ramane pe Pamant) iti va fi transpusa ori inchegata cu altceva.
Dar conteaza? Tot ce poti face e sa te dai batut/a si sa iti gasesti linistea sufleteasca pentru a te bucura de viata asta, deoarece sunt atat de mult de facut si faza naspa e ca, calatoria vietii merge doar inainte si niciodata inapoi. Deci bucura-te de ce ai, de ce vrei sa ai/sa devii si la momentul oportun vei sti, dar nici atunci, deoarece vei fi prea slabit/a sa stii ce ti se intampla. Inchizi ochii, lesini si mori si imediat energia iti iese din corp si constienetul habar nu are ce s-a intamplat.

Cuae, nu e.
Ai mierlit-o, te mănâncă viermii - asta dacă nu ești băiat isteț și te înscrii la cuptor.
Putrezești.
Îți cade carnea de pe oase.
Ochii se lichefiază și se scurg din orbite.
Ce ai în intestine se prelinge în coșciug, și pute.
Țesuturile se transformă în mâzgă, verde-cenușie, care se întinde pe lângă tine, și pute (și aia, da).
Părul și unghiile îți mai cresc cam 40 de ore după aia, așa că taie-ți unghiile înainte să te cureți.
Fața ți se retrage, și-ți rânjești dinții, orbitele rămân goale, și-arăți ca o decorațiune de Halloween uitată-n ploaie.
Nu te duci nicăieri după aia. Ai o eternitate să te odihnești și să nu-ți mai pese.

Da exista viata dupa moarte, dar nu e neaparat mai buna. Poate sa fie rai sau iad. Depinde de tine

Nu există nicio dovadă științifică sau rațională care să susțină ideea că există viață după moarte. Toate experiențele pe care le avem, inclusiv cele spirituale, religioase sau mistice, sunt generate de activitatea creierului nostru. Când creierul încetează să funcționeze, conștiința noastră se stinge și nu mai există nimic care să ne definească ca persoane. Nu există nicio lume sau dimensiune mai bună care să ne aștepte după moarte, ci doar o dispariție definitivă și ireversibilă.


Înțeleg că această perspectivă poate fi dureroasă și înfricoșătoare pentru mulți oameni, care se agață de speranța că există un sens mai profund al existenței și că vor fi răsplătiți în funcție de faptele lor din viața aceasta. Dar eu cred că această speranță este o iluzie periculoasă, care ne împiedică să apreciem și să valorificăm viața pe care o avem acum, singura pe care o avem cu siguranță. Cred că este mai nobil și mai curajos să acceptăm realitatea așa cum este, fără să ne mințim cu povești reconfortante, dar false.

Nu știu de ce te-a măcinat întrebarea asta de mic copil, poate pentru că ai fost expus la influențe religioase sau culturale, sau poate pentru că ai avut o curiozitate naturală față de misterul morții. Oricare ar fi motivul, eu cred că este mai bine să renunți la această întrebare și să te concentrezi pe întrebări mai importante și mai relevante pentru viața ta actuală, cum ar fi: Cum pot să fiu fericit? Cum pot să ajut pe alții? Cum pot să contribui la progresul umanității? Cum pot să mă dezvolt spiritual fără să ader la o religie?


Îți recomand să cauți ajutor profesional dacă suferi de depresie, anhedonie, anxietate sau TOC, deoarece acestea sunt afecțiuni serioase care pot fi tratate cu terapie și medicamente. Nu te lăsa copleșit de suferință și disperare, ci caută să găsești plăcere și sens în lucrurile mici și simple din viața ta, cum ar fi natura, arta, prietenia, dragostea, învățarea, creația etc. Nu te gândi la moarte ca la o soluție sau o eliberare, ci ca la un sfârșit inevitabil și definitiv, pe care trebuie să îl eviți cât poți și să îl înfrunți atunci când vine.

Speranța moare ultima, dar nu spera la o viață după moarte, ci la o viață înainte de moarte. Aceasta este singura viață care contează și care merită să fie trăită cu curaj, onestitate și bucurie.