Caz de conştiinţă.
Eşti medic. Poţi salva viaţa a 1000 de pacienţi anulând programarea operaţiilor care ar fi salvat viaţa a 100 de pacienţi.
Cum procedezi? Care dintre variante este cea corectă din p.d.v. moral?
(Opţional: argumentaţi succint răspunsul.)

Ias salva paia care dau mai multi bani.True Story!

Cei 1000 cred. desi este destul de cutremurator cand te gandesti ca ceilalti 100 si-au pus toata speranta in tine.

Tipic mie, probabil le-as face pe amandoua deodata.Cei 1000, in afara de punerea unui diagnostic si stabilirea unui tratament, n-au nevoie de nimic altceva.Deci in timp ce operez, astia 1000 sa vina pe rand sa-mi spuna care-i problema.N-as avea probleme cu concentrarea, si macar as sti ca am incercat.
Oricum, in primul rand, ca sa fac ceea ce am scris mai sus, am nevoie sa stiu problema alora 1000. Poate se poate aplica acelasi tratament la toti... N-ai mai multe detalii, nu?

Scenariul tau este bine stabilit in intrebare.
Acum tu descrii dupa alte criterii.

Ce ma face sa cred ca intrebarea are un scop foarte simplu din PUNCTUL MEU DE VEDERE.
Logic este sa salvezi o partea mai mare de pacienti dar tu insiri ceva despre datorie si cuvant.
Deci raspunsul este stabilit de catre tine inainte de a pune intrebarea.
Chiar o "idee" foarte ciudata.
Orice raspuns ai primit, el nu a fost bun pentru ca tu erai sigur/a ca persoana care va raspunde o sa argumenteze diferit de tine.

De aici trag concluzia si o spun intr-un mod foarte frumos ca intrebarea a fost pusa doar sa "demonstrezi" ceva.

Nu. Mai pus sa fac o judecata morala ipotetica in functie de un calcul matematic. Eu trebuie sa aleg dar nu am doua optiuni ci o infinitate. Eu aleg sa nu aleg nimic.

Care infinitate de opțiuni, domnule?!
Ai 1000 de pacienți fără programare și 100 de pacienți cu programare. Fără ajutorul tău, toți pacienții ar muri. Gravitatea stării lor de sănătate este aceeași.
Pe cine alegi să salvezi?
Ai 2 alternative. Atât.

Ba pot sa salvez doar 50 din cei 1000 si sa mananc un kebab.

Am revenit la intrebare si am citit atent de data asta, da ai dreptate, medicul trebuie sa salveze pacientii cu care a avut intelegere, dar nu are legatura cu moralitatea pe care ai bagat-o pentru a balacii sensul.

În primul rând vreau să te felicit pentru întrebare. Acum câteva zile am răspuns şi eu. După ce am răspuns, m-am pus să dorm, şi pâna s-a întâmplat asta, m-am gândit la întrebarea ta şi mi-am schimbat opinia. Dacă ar fi să aleg i-aş alege pe cei 100 pentru că şi-au pus toată încrederea şi speranţa în mine şi aş fi un om îngrozitor dacă i-aş dezamăgi.

Deci alegi să îi salvezi pe cei o sută de oameni pentru a-ți onora cuvântul dat, un act just, dar egoist. Atunci când vei pune capul pe pernă, vei spune: am procedat corect, nu am de ce să am mustrări. Oare?

Cand vine vorba de viata, o lasi in lula mea de moralitate. In fond, nici macar nu exista o moralitate adevarata.
In general, nu-mi calc principiile. Dar, in situatiile limita nu mai exista asa ceva. Zicea bine cineva mai sus ca tu esti doar o teoreticiana, dar in practica...

Când am vorbit de egoism, nu s-a pus niciodată problema banilor și ai înțeles asta perfect, nu înțeleg de ce distorsionezi contextul. Și da, e egoism, o faci pentru a fi TU cu conștiința împăcată că ai făcut ceea ce era corect, ceea ce ți-ai asumat. Dacă în schimb îi salvai pe cei o mie de oameni în detrimentul celor o sută (l.e.: și în detrimentul tău), ai fi fost generoasă. De ce? Pentru că, deși ai fi avut mereu asupra ta vina de a fi fost un om fără cuvânt, ai fi avut consolarea că acest sacrificiu a valorat o mie de vieți, o consolare destul de semnificativă, nu crezi? În schimb, tu faci ce e corect, o mie de oameni mor, dar moral ești asigurată.
Pui foarte mult accent pe corectitudine, ceea ce e foarte bine, dar când devii habotnică și vezi doar în alb și negru, nu prea mai este ok. Lumea reală nu ne permite să facem întotdeauna ceea ce este corect moral, uneori (trebuie) ești nevoit să faci ce trebuie și atât.
Ai spus că vrei să dezbați problema pe care ai expus-o, apoi îmi spui că nu ai chef să-ți pierzi timpul răspunzându-mi. Cam contradictoriu. Și totuși, să știi că nu trebuie să te justifici, poți să nu îmi mai răspunzi și gata.
I-ai reproșat Paullei că ceea ce a spus ea e egal cu zero dacă și-ar schimba răspunsul în situația în care printre cei o mie de oameni ar fi cineva drag ei. Sunt curioasă, dacă printre cei o mie s-ar afla cineva drag ție, ce ai face? Ceea ce e corect moral?

,,Lumea reală nu ne permite să facem întotdeauna ceea ce este corect moral, uneori trebuie să faci ce trebuie și atât.''
Trebuie să faci ce trebuie să faci? Tocmai. Eu eu consider că ceea ce TREBUIE să faci e ceea ce este CORECT din p.d.v. MORAL. Asta trebuie făcut. Nu altceva.
: )) Sunt egoistă pentru că fac ce mintea, simțirea și judecata mea imi spune că TREBUIE să fac, pentru că legea MORALĂ din mine mă obligă la aceasta? Sunt egoistă pentru că făcând ce consider eu că e moral și că deci trebuie făcut, am conștiința impăcată. Și prin asta, vezi Doamne, m-am gândit la propria mea bunăstare. Hai că-i bună.
E ridicol de absurd ce spui. Parol dacă nu.
Nu știu despre tine sau alții, dar eu fac ce conștiința imi spune că TREBUIE să fac, judecând după criterii MORALE. Ok? Dacă tu funcționezi altfel, n-ai decât, problema ta.
După cum bine observi, am pus două intrebări, care in mintea mea erau strâns corelate. Aparent, nu e chiar așa. Cum procedezi ȘI care e varianta corectă din p.d.v. moral având in vedere situația relatată? Răspunsul tău, pare-se, e după cum urmează: Ii voi salva pe cei 1000, deși ȘTIU că corect din p.d.v. moral ar fi să imi țin cuvântul dat, salvându-i pe cei 100. Dar nu fac ce este corect din p.d.v. moral, pentru că aș avea astfel conștiința impăcată și aș fi, deci, egoistă. Makes...perfect sense, n-am ce zice. Ține-o tot așa.
Logic și normal ar fi să te declari eventual adeptă a utilitarismului și să susții că ceea ce aduce cea mai mare fericire celui mai mare număr de oameni este MORAL. Aceasta este concepția morală teleologică, utilitară. Eu sunt adeptă a concepției morale deontologice. Kantiene, mai concret.
DAR tu susții că ai face, efectiv, ceea ce ȘTII că e imoral pentru că...așa trebuie. Which is rather bizzare to say the least. Chiar nu sesizezi nicio mică-mare problemă in asta? Ce TREBUIE să facem dacă nu ce e moral pe lumea asta? In funcție de ce criterii decizi tu ce TREBUIE să faci dacă moralitatea nu se numără printre ele?

Am adus banii in discuție tocmai pentru a evidenția faptul că afirmația ta conform căreia dacă i-aș salva pe cei 100 aș da dovadă de egoism e complet nefondată. Tot n-ai ințeles ideea. De ce?
Pentru că tu știi ce faci? Tu cântărești conștiința mea impăcată și conchizi că ea valorează 1000 de vieți. Și de aici ajungi la concluzia că eu sunt egoistă făcând ce este moral,, asigurându-mi'' o conștiință impăcată, deoarece,, sacrific'' in scopul acesta 1000 de vieți. Ceea ce e o MARE problemă. 'Cause you're missin' the whole freakin' point here. AICI e marea eroare.

Și da, imi doresc să dezbat subiectele pe care le propun. Altfel nu le-aș mai propune. Nu? DAR nu imi place să le dezbat cu oricine. Dacă nu am menționat asta, nu am făcut-o pentru că mi s-a părut de la sine-nțeles. Am de regulă o afinitate pentru interlocutorul inteligent, incisiv, coerent, onest intelectual, deținător al unei doze sănătoase de bun-simț. Când nu regăsesc o cantitate decentă din aceste trăsături esențiale unui dialog realmente constructiv in persoana cu care conversez, prefer să inchei discuția. Fair-enough?
Sau let me guess. Iar sunt egoistă. Bine. Oi fi.

Mă plasezi pe mine in lumina reflectoarelor? Bine. Primesc.
Ce-aș face EU dacă printre cei 1000 s-ar afla cineva drag? Desigur, intrebarea nu era CE AM FACE, efectiv, ci CE AR FI CORECT din p.d.v. MORAL să facem. Pentru că acestea două pot fi antitetice. Iar tu ești exemplul perfect care dovedește asta. Dar lasă, treacă de la mine.
Deci. Știu clar că MORAL ar fi să imi respect cuvântul dat celor 100 care au programare. Mai știu și că e ușor să vorbești din confortul fotoliului când nu te afli in situație. Așadar, tot ce pot spune e că mă rog să primesc ințelepciunea și tăria de-a face ceea ce e CORECT din p.d.v. MORAL să fac, indiferent de preț. Da, chiar și dacă prețul ar consta in viața unei persoane dragi mie sau chiar propria-mi viață.
Pentru că TREBUIE să facem ce TREBUIE să facem. Și ce TREBUIE să facem? Ceea ce e CORECT din p.d.v. MORAL. Aia trebuie să facem.
Ăsta-i crezul meu.

Am ajuns să fiu acuzată de,, prea multă corectitudine''. Ce naiba o mai fi și aia? Pe ce lume trăim, fraților? Cineva are probleme aici. Poate sunt eu aia, nu zic,, nu''. Da' cineva are probleme, asta-i clar.
Da de ne-om lumina. Eu sau voi. Numai să aibă loc luminarea aia.

Eu am pus două intrebări, in caz că nu ai sesizat.,, Cum procedezi?'' ȘI,, Care e varianta corectă din p.d.v. moral?''
Inițial, mi-am inchipuit că răspunsul la aceste două intrebări ar trebui să coincidă. Dar se pare că pentru mulți nu e așa. Te poți lua de mânuță cu pyma.
,, O lași in lula ta de moralitate''. Deci ȘTII că o anumită faptă e imorală, dar o faci totuși pentru că...e vorba de,, viață''?! Deci nu moralitatea ar trebui să ne ghideze acțiunile, ci...greața știe ce altceva. SAU consideri că MORAL e să asiguri fericirea și bunăstarea celui mai MARE NUMĂR DE OAMENI, caz in care ce inșiri tu aici ar avea o oarecare logică și te-ai mântui de auto-contrazicerea asta aberantă.
Pentru că e absurd să susții că,,da, uite, știu că ASTA e MORAL și deci BINE, dar nu o fac pentru că...''.
Pe mine una mă depășește. Poate eu sunt cea limitată, poate.

Dacă,,in fond'' moralitatea nu există tu de ce ai,,principii'' morale? Care principii morale nu se respectă,,in general'', ci INTOTDEAUNA, ca să se poată numi,,principii''. Tocmai in aceasta constă autenticitatea principiilor, in IMUABILITATEA lor, prin definiție. Dacă ai principii,,in general'' inseamnă că, de fapt, nu ai deloc principii. Tocmai,,situațiile limită'' dovedesc,,principialitatea'', autenticitatea principilor pe care susții că le ai.
Și dacă,, In fond, nici măcar nu există o moralitate adevărată'', discuția asta nu-și mai are rostul.

Cât despre comentariul tău cu privire la calitatea mea de,, doar o teoreticiană, dar in practică...'', s-ar putea să ai dreptate. S-ar putea să fiu o ipocrită, să zic una și să fac alta. Ce nu reușesc eu să ințeleg eu e de unde ai putea tu să știi asta, pentru că imi cunoști doar,, teoria''; știi ceva despre,, practica'' mea? Mă indoiesc.
INSĂ noi vorbeam despre PRINCIPII. Iar eu chiar cred cu tărie afirmațiile pe care le fac. Știu că e ușor să vorbești când nu te afli in situație, efectiv. După cum ii ziceam și lui pyma, tot ce pot spune e că sper ca dacă principiile imi vor fi puse vreodată la incercare să le respect și să nu fiu,, doar o teoreticiană''.

Mda, te-am supraestimat, my bad.

Am sa te rog sa nu care cumva sa te faci politista, avocata sau procuroare (ca avem destui ca tine ce profeseaza in meseriile astea). Tocmai d-aia si scartaie in halu asta toate institutiile statului.

L.E: Fa-te taximestrista

Eu te-am estimat corect.
Păcat. Speram totuși să mă impresionezi.

,, DAR tu susții că ai face, efectiv, ceea ce ȘTII că e imoral pentru că...așa trebuie. Which is rather bizzare to say the least. Chiar nu sesizezi nicio mică-mare problemă in asta? Ce TREBUIE să facem dacă nu ce e moral pe lumea asta? In funcție de ce criterii decizi tu ce TREBUIE să faci dacă moralitatea nu se numără printre ele?''
ASTA va rămâne o intrebare stringentă la care nu mi-ai răspuns (sau nu ȚI-ai răspuns, chiar). ORI ți-am spus, dacă deciziile tale se bazează pe ALTCEVA in afară de moralitate, problema ta. Și dacă tu consider că eu,, sacrific'' 1000 de vieți pentru conștiința mea impăcata (am trăit să o aud și pe asta) și consieri că in asta constă egoismul deciziei mele... Eu o să mă...retrag, ok?

O zi bună & a nice life.

Bine, dragule, bine.
Splendidă argumentare, trebuie să admit. Complimentele mele.
Ține-o tot așa, de oameni ca tine are lumea asta nevoie.

O zi bună.

O spui de parcă am susținut că ceea ce e moral nu are nicio importanță și nu reprezintă nimic pentru mine. Îmi bagi cuvinte în gură ca să-ți susții argumentele. Cam imoral, nu crezi? Am spus și îți repet, în situația expusă de tine, prefer să îmi încalc cuvântul dat și să salvez o mie de oameni, nu o sută. Nu am spus că o fac cu zâmbetul pe buze, nu am spus că o fac fără remușcări, nu am spus că o fac cu ușurință. Dar tu ai dedus ce ți-a convenit. Drăguț.
Să-ți răspund și la întrebare, dacă tot insiști. Pe ce mă bazez când iau decizii? Pe judecată mea. Nu am să mă apuc acum să expun pe aici cât sunt de morală, dreaptă și plină de principii, așa cum ai făcut tu. Știu cine sunt, nu simt nevoia să o strig în gura mare.
Încă două observații:
''Logic și normal ar fi să te declari eventual adeptă a utilitarismului și să susții că ceea ce aduce cea mai mare fericire celui mai mare număr de oameni este MORAL.
…
Răspunsul tău, pare-se, e după cum urmează: Ii voi salva pe cei 1000, deși ȘTIU că corect din p.d.v. moral ar fi să imi țin cuvântul dat, salvându-i pe cei 100. Dar nu fac ce este corect din p.d.v. moral, pentru că…''
Observi contradicția?

''După cum bine observi, am pus două intrebări, care in mintea mea erau strâns corelate. Aparent, nu e chiar așa. Cum procedezi ȘI care e varianta corectă din p.d.v. moral având in vedere situația relatată?
…
Mă plasezi pe mine in lumina reflectoarelor? Bine. Primesc.
Ce-aș face EU dacă printre cei 1000 s-ar afla cineva drag? Desigur, intrebarea nu era CE AM FACE, efectiv, ci CE AR FI CORECT din p.d.v. MORAL să facem. Pentru că acestea două pot fi antitetice.''
Deci, ori sunt două întrebări, ori doar una?

Te afli la o distanță foarte mică de țața Floarea de la piață, care mereu are impresia că dacă vorbește cel mai tare și cel mai mult, are și dreptate.

Pura curiozitate
Cati ani ai?
Pentru ca daca ai sub 20 de ani, asta ar explica multe...

Ești de o aroganță inimaginabilă, dând verdicte despre cine gândește bine sau prost, într-o problemă atât de sensibilă. Îi mai și feliciți pe unii sau pe alții care-s pe aceeași lungime de undă cu tine. N-am de gând să încep dezbateri, deci îți spun din start că n-are rost să-mi dai o replică kilometrică. Nici măcar n-o să spun în ce parte înclin. Poate-s de acord cu tine, poate nu, dar infatuarea ta pe o problemă atât de manipulabilă e dezgustătoare.

Cazurile tale "de constiinta" frizeaza ridicolul.
Se pare ca n-ai aflat ca nu mai suntem in Evul Mediu, deci, probleme de genul asta se pot rezolva usor, fara a omori pe nimeni.
Cred ca ar fi cazul sa mai vizitezi si alte site-uri. Ti le recomand cu caldura pe cele cu intrebari imposibile, ca tot le descopera toti plictisitii de pe TPU si le posteaza ca si cand le-ar apartine.

Ce-aveti,ma,cu saraca God Is Now Here? Pe bune,sunt interesate conversatiile cu ea,da' trebuie sa apas gentil pe taste,ca altfel, mi se tocesc de tot de la atatea tirade, si d-o parte, si d-alta.You go, girl!

Sau God Is Nowhere (see the pun there?).
Mersi pentru susținere. Nu știu dacă ești ironic sau nu, dar...presupunând că ești sincer (că tot vorbeam de...presupuneri).
Poate au dreptate...probabil uneori mă,, aprind'' prea tare. Mea culpa. Dar altfel nu pot, când citesc unele aberații debitate și inconsecvențele crase in gândire.
Cre' că-mi dau demisia.

Numai bine.

,,O spui de parcă am susținut că ceea ce e moral nu are nicio importanță și nu reprezintă nimic pentru mine. Îmi bagi cuvinte în gură ca să-ți susții argumentele.'' + restul primului paragraf.
Nu are absolut nicio relevanță ce SIMȚI când iei decizia. Nici măcar nu am abordat latura afectivă a problemei. Te-am intrebat: cum ai procedat ȘI care crezi că e varianta corectă din p.d.v. moral. Da? Și chiar dacă,, ce e moral'' contează pentru tine, se pare că nu contează suficient de mult incât să acționezi in conformitate cu acel ceva care e moral. Nu te-am acuzat de,, sânge rece'', nu știu de unde-ți veni ideea. Ți-am imputat doar nonsensul care constă in a susține că deși știi că ceva anume e imoral (a-ți incălca cuvântul dat), ai face acel ceva oricum.
Acest fapt m-a determinat să te intreb apoi pe ce te bazezi tu când iei decizii, dacă,, ce e moral'' nu se numără printre ele. Mi-ai spus acum că acel criteriu e,, judecata ta''. Evident că e judecata ta, draga mea. Toată lumea se bazează pe... judecata lui. Intrebarea mea viza criteriile IN FUNCȚIE DE CARE judeci tu, dacă moralitatea nu se regăsește printre ele.

...
'' ''Logic și normal ar fi să te declari eventual adeptă a utilitarismului și să susții că ceea ce aduce cea mai mare fericire celui mai mare număr de oameni este MORAL.
…
Răspunsul tău, pare-se, e după cum urmează: Ii voi salva pe cei 1000, deși ȘTIU că corect din p.d.v. moral ar fi să imi țin cuvântul dat, salvându-i pe cei 100. Dar nu fac ce este corect din p.d.v. moral, pentru că…''
Observi contradicția? ''
: )) Haide să incercăm să le descâlcim, shall we? Dar iți spune de pe-acum că e pentru ultima oară. Alți nervi nu mai am de mâncat. Și nici timp de pierdut.
Care contradicție, scumpa și draga mea? In ce zic EU?! Permite-mi să iți demonstrez că nu e așa.
1. Utilitarismul susține că MORAL este ceea ce asigură cel mai inalt nivel de fericire celui mai mare număr de oameni. Bun? Asta e MORAL din perspectiva utilitaristă.
2. TU, pe de altă parte, susții că DEȘI știi că ar fi IMORAL să ii salvezi pe cei 1000 și deci să asiguri cel mai inalt nivel de fericire celui mai mare număr de oameni, ai face-o oricum. Nu ai face-o PENTRU CĂ e MORAL, cum susțin adepții utilitarismului, ci...IN POFIDA FAPTULUI că știi că e IMORAL. De ce? Asta numai tu o știi. Da, nu ai face-o cu zâmbetul pe buze, am ințeles. Dar ai face-o, deși știi că e imoral.
Diferența dintre tine și utilitariști este MOTIVAȚIA. Ei ii salvează pe cei 1000 pentru că consideră că așa e moral, tu o faci in ciuda faptului că știi că e imoral.
Tu susții că MORAL este să iți ții cuvântul, NU să ii salvezi pe cei 1000. Și incerci să te mântuiești de contradicția asta spunând că te bazezi pe...,, judecata ta''.

Observi contradicția la tine?
Ințelegi acum de ce ți-am spus că LOGIC ar fi să te declari adeptă a utilitarismului? Tocmai pentru a scăpa de această discordanță.

''După cum bine observi, am pus două intrebări, care in mintea mea erau strâns corelate. Aparent, nu e chiar așa.''
IN MINTEA mea, pentru mine ar trebui să fie strâns corelate, insă se pare că sunt unii, ca tine de pildă, care dau răspunsuri diferite celor 2 intrebări. Adică ar proceda cumva, deși știu că moral ar fi să procedeze altfel.

,,,, Mă plasezi pe mine in lumina reflectoarelor? Bine. Primesc.
Ce-aș face EU dacă printre cei 1000 s-ar afla cineva drag? Desigur, intrebarea nu era CE AM FACE, efectiv, ci CE AR FI CORECT din p.d.v. MORAL să facem. Pentru că acestea două pot fi antitetice.''
Deci, ori sunt două întrebări, ori doar una? ''
Aici ai dreptate, m-am contrazis. Una dintre intrebări era, intr-adevăr și,, ce am face, efectiv'', adică,, cum am proceda''. Eram focalizată pe cea de-a doua, referitoare la ce credem c-ar fi moral să facem. Mea culpa, I admit.

Dacă nici acum nu ne ințelegem, propun să incheiem dialogul, să nu divagheze in direcții...neplăcute și nedorite. Faptul că discuția e in contradictoriu in sine nu e o problemă. Insă dacă nu e constructivă, chiar nu-și are rostul.
O seară plăcută.

''Dar altfel nu pot, când citesc unele aberații debitate și inconsecvențele crase in gândire.''

Esti un om al impulsului de moment, dar asta nu inseamna ca ai si dreptate. Crede-ma ca, gandirea ta este total deplasata.
Cand unu iti zice ca esti beata, il ignori. Cand doi iti zic ca esti beata, te faci ca n-auzi. Dar cand trei iti zic ca esti beata, te duci si te culci.

,,Crede-ma ca, gandirea ta este total deplasata.''
Vrei să te cred pe cuvânt, sau cum? : )) Imi pare rău, dar nu te numeri printre persoanele in a căror judecată să mă pot increde intr-o astfel de măsură.
De la ultimul răspuns in care te-am contrazis, mi-ai zis de trei ori, mai mult sau mai puțin direct, același lucru. Unde sunt argumentele care să-ți susțină afirmația, totuși?
Nu te aștepta să te iau in serios altfel. Adu contraargumente penultimei postări pe care ți-am adresat-o. Și pe urmă vedem dacă...mă ia somnu' sau nu.

Esti o persoana impulsiva, neexperimentata si care are impresia ca totul se invarte in jurul sau si a mentalitatii sale. Ii judeci pe altii prin prisma educatiei tale, care nu este neaparat etalon de corectitudine (habar n-am cine ti-a bagat in cap ca, ce debitezi tu are automat si legatura cu realitatea)
In primul rand, numai faptul ca ii judeci pe altii deja te plaseaza pe o treapta destul de joasa. De acord, poate toti mai judecam, poate si eu te judec pe tine acum, dar la tine deja a devenit o obisnuinta. Am zis sa te faci taximetrista pentru ca, din cate am observat, numai taximetristii si floraresele mai au acelasi debit verbal ca tine, vorbind mult prost si fara rost.
Poti sa ma contrazici? Nu.
Mult vorbesti, prost vorbesti si categoric fara rost vorbesti. Sau ai impresia ca o sa schimbi lumea daca iti expui ideeile pe TPU?
Breaking news : toti avem o experienta de viata (mai mica sau mai mare), toti am trecut prin diferite incercari si FIECARE si-a format propriile idei si concepte pe care TU nu ai cum sa le schimbi. Este dreptul fiecaruia sa cearna, si sa aleaga daca ceea ce zici tu ii poate fi de folos sau este o tampenie. Dupa reactia majoritatii, ar fi trebuit sa tragi si tu niste concluzii.
Bine, nu le trage, ramai in lumea ta cu inorogi fermecati. In fond imi racesc gura degeaba, chiar nu-mi pasa ce faci tu in viata iar discutia asta este sterila (pentru ca te incapatanezi sa vezi si punctul de vedere a altora, nu neaparat al meu)

Ai spus... exact același lucru. Over and over again. Atât doar că ai elaborat insulta, imbogățind vocabularul, adoptând o exprimare diversificată. : ))
This is my personal favourite:
,, Mult vorbesti, prost vorbesti si categoric fara rost vorbesti.''
Mult? Accept, am tendința de a mă intinde uneori cu vorba. Fără rost? Așa se pare, că nu se prinde nimic de voi. Prost? Pentru ASTA am nevoie de ARGUMENTE.

Singurul...argument, dacă il pot numi așa, care să iți SUSȚINĂ afirmația conform căreia judecata mea e deplasată e:,, Dupa reactia majoritatii, ar fi trebuit sa tragi si tu niste concluzii.'' Da, intr-adevăr. Dacă MAJORITATEA consideră că am probleme ar trebui cel puțin să mă pună pe gânduri. Fair-enough. Singura hibă ar fi că majoritatea vin, ca tine, fără argumente când aruncă, pur și simplu, afirmația cum că aș avea probleme. Insă oricum...sunt majoritari. Să știți că m-ați pus totuși pe gânduri. Poate la trec pe la psiholog zilele astea. : ))

,, Este dreptul fiecaruia sa cearna, si sa aleaga daca ceea ce zici tu ii poate fi de folos sau este o tampenie.''
Corect. Nu am contestat nimănui dreptul la libertate in gândire. Tot ce mi-aș dori este să-mi spună și mie DE CE și să argumenteze motivul pentru care consideră că ce am spus eu e o,,tâmpenie'', nu să mi-o arunce in față, pur și simplu. Dacă dețin ei adevărul, să mă lumineze și pe mine, să mă indrume, să-mi arate calea, să-mi indice greșeala. Voi tot ce spuneți e,,greșești'' și aveți pretenția să vă cred pe cuvânt și să merg la culcare. : ))

Hai că te-ajut, că văd că nu ne-nțelegem. Contraargumentează, de pildă, ASTA:
,, Dacă,,in fond'' moralitatea nu există tu de ce ai,,principii'' morale? ''

(Opțional:,,Care principii morale nu se respectă,,in general'', ci INTOTDEAUNA, ca să se poată numi,,principii''. Tocmai in aceasta constă autenticitatea principiilor, in IMUABILITATEA lor, prin definiție. Dacă ai principii,, in general'' inseamnă că, de fapt, nu ai deloc principii. Tocmai,, situațiile limită'' dovedesc,, principialitatea'', autenticitatea principilor pe care susții că le ai. '')

Frumos, logic, coerent.,, Ai judecat greșit asta, aia și cealaltă, și uite DE CE.'' Asta mi-aș dori să aud. Bine?

''Poate la trec pe la psiholog zilele astea. : ))''

Arunci cu banii degeaba

Legat de principiile morale, cred ca e moral sa faci ce e bine, nu ce ar trebui sa fie bine. In cazul intrebarii tale, e vorba de un simplu calcul matematic. Normal ca e mai bine sa salvezi 1000 de oameni decat 100. E chiar aritmetica. Nimeni, dar niciodata nimeni nu-ti va reprosa ceva Poate doar cei ingusti la minte.
Ai vazut macar un episod din Dr House? Pentru ca pe el il am in minte cand citesc intrebarea ta...
A face bine inseamna a lua decizia buna, nu neaparat cea morala. Asta nu inseamna ca nu ai principii morale.
Si, nici macar nu cred ca este moral sa salvezi 100 de oameni (desi le-ai promis) lasand sa moara 1000. Eu unu, n-as putea sa mai dorm noaptea. Tu? Te-ai culca cu constiinta impacata?