Ma gandeam asa. 
- Prejudecarile sunt un mecanism de aparare.
- Acea aparare e pentru supravietuire.
- Sinuciderea e greseala, dovada de lasitate, bla bla bla.
- Renuntarea la prejudecare e un fel de sinucidere.
Deci, de ce se face atata tam-tam ca esti prost daca pui oamenii in diferite categorii, chiar fara sa-i cunosti, dar daca apelezi la a 2-a problema din discutie esti iar prost? Nu va trimit sa va sinucideti, nu ma sinucid, intreb doar care e logica, pentru ca de obicei, se dovedeste ca aveam dreptate cand am gandit ca o persoana e ca x numai vazand-o.
Ordonare:
După relevanţă
Ganduriile noastre sunt reflexia noastra, n-am ce sa spun, doar ca nu e ok sa gandesti negativ
Răspunde
Răspunde Incerc sa imi dau seama si eu, sunt in proces de cunoastere a ceea ce inseamna pozitiv si negativ, cred neutru e cel mai bine
No, si atunci de ce vii cu "doar ca nu e ok sa gandesti negativ", referindu-te clar la modul meu de gandire? 
E posibil la nervi sa spun lucruri fara logica, dar atunci nu pun intrebari, raspund la misto doar, adica intrebarea a fost gandita, e logica. E ciudat ca tu, ca ateu, agnostic, neteist, sau ce mai esti, nu sti ce e perceptia, macar ca idee; de ce creierul "percepe" ceva intr-un fel si nu altul.
De ce creierul percepe ceva ca fiind negativ sau pozitiv? educatia,mediul, sa nu uitam suntem finte emotionale,eu n-am spus ca nu putem se ne dam seama de ceea ce e negativ sau pozitiv, eu m-am referit ca nu mereu ceea ce pozitiv e bun sau rau, totul trebuie gandit prin ratiune, cred ca ratiunea e sensul vieti, gandirea, avem un 1 mld de neuroni e incredibil, faptul ca sunt agnostic sunt in stiinta, legat de zeii sunt ateu, nu stiu nimic sigur 100%, si existenta noastra poate fi o iluzie, asta nu am inventat eu si asta descopera stiinta moderna in prezent, efectul placebo unde mintea influenteaza organismul, tot ce percepe creierul este o parte a realitati atat doar
Prejudecata este o idee sau o conceptie de cele mai multe ori eronata(gresita) pe care si-o face cineva/o are, asupra/despre un lucru din nestiinta, ignoranta sau lipsa de educatie.Se pare ca si tu faci parte din categoria celor care nu cunosc adevaratul sens al unor cuvinte. Daca nu esti sigura te sfatuiesc sa incerci sau sa nu folosesti acel cuvant pentru a nu te face de ras.
Hai ca esti tare. De ce isi face acea idee?
În general, astfel de manifestări de "nelinişte", de "dezorientare" sunt stări foarte vulnerabile, şi indiferent de originea lor, trebuie să vezi în ele şi ocazia unei alte "aşezări" a "lucrurilor" esenţiale din viaţă, a priorităţilor, a valorilor, modul în care te raportezi la ceilalţi, modul în care te raportezi la Dumnezeu, aşteptările pe care le ai de la tine...
Trebuie să fugi de un astfel de „început" de gândire, ca de sinuciderea însăşi, pentru că fiecare „început" de gând este ca o „toartă" pentru stări de mai târziu.
Stările de depresie sunt inevitabile în viaţa oricărui om, dar ele se primesc cu maturitate, demnitate, curaj şi înţelepciune (fiecare astfel de stare vrea să ne avertizeze şi să ne repare lipsuri)!
Este vital să ceri şi sfatul unui duhovnic, al unui preot cu experienţă, de exemplu, dar într-un moment liniştit în care să aibă timp să-ţi asculte şi să-ţi înţeleagă bine dificultăţile afective.
Şi trebuie să te mulţumeşti cu paşii mici dar siguri şi definitivi, ai aflării răspunsurilor, la întrebări esenţiale ale vieţii... 
"Doctor de suflete" , pentru cele oarbe sau ignorante. Era o simpla comparatie, pentru ca asa cum pana la proba contrarie toata lumea are prezumtia de nevinovatie, pentru mine toata lumea e vinovata. Adica, daca esti prieten bun cu un betiv, drogat, petrecaret, galagios, sunt sanse foarte mari sa fii ca el, deci te tratez ca atare, te ocolesc mai exact. Nu pierd nimic, si nu vreau sa risc sa imi pierd linistea. Intrebarea e, de ce genul asta de actiune e ceva rau, la fel ca sinuciderea, cand daca le analizezi, se bat cap in cap, deci logic ar fi sa fie opuse. Nu zic ca trebuie sa omori pe cineva, ci ca pana la proba contrarie, daca o sa aiba ocazia sa existe asa ceva, x-ulescu' e "vinovat" de vinovatia celor care imi par, sau ii par cuiva, asemanatori. Daca apararea vietii/linistii e ceva rau, sinuciderea ar trebui sa fie ceva bun, sau invers.
Niciodata crima nu are cum sa devina "ceva bun". 
Într-o astfel de situaţie de lipsire de sens sau de dificultati este esenţial să cauţi sprijin moral. Nu sta aşa. Nu trebuie să îngădui nici o şansă pentru vreun gând al sinuciderii, nici în fanteziile şi nici în glumele tale.
Trebuie să fugi de un astfel de „început" de gândire, ca de sinuciderea însăşi, pentru că fiecare „început" de gând este ca o „toartă" pentru stări de mai târziu.
Stările de depresie sunt inevitabile în viaţa oricărui om, dar ele se primesc cu maturitate, demnitate, curaj şi înţelepciune (fiecare astfel de stare vrea să ne avertizeze şi să ne repare lipsuri)!
du-te inchide-te pe la vreo manastire ca citesti ce vrei doar, plus ca dai copy-paste si uiti ca ai mai pus o data aceeasi chestie, la aceeasi intrebare.
Ziceam ca prejudecarile sunt un mecanism de aparare; daca nu te aperi e posibil sa mori, deci sinucidere => renuntarea la prejudecari = sinucidere.
Prejudecatile nu sunt un mecanism de aparare. Prejudecatile sunt niste opinii sau atitudini ale unui individ, bazate pe emotii si referitoare la alt individ. De obicei prejudecatile sunt pozitive atunci cand vine vorba de propria persoana si negative fata de ceilalti. De regula prejudecatile se formeaza inainte sa cunoastem personal individul care este tinta prejudecatilor. Prejudecatile, poti spune ca au un mecanism de formare asemanator cu cel al stereotipurilor si ca se formeaza de regula pentru a oferi individului o modalitate de a sorta si a categorisi informatiile cu care intram zilnic in contact. Insa nu este un mecanism de aparare. Problema cu prejudecatile este ca de cele mai multe ori sunt eronate (pentru ca de regula sunt invatate de la altii) si bazate pe emotii, deci nu au o baza reala. Prejudecatile nu au de regula o baza solida. De aceea cei care au o atutudine bazata pe prejudecati sunt considerati oameni prosti pentru ca au o mentalitate incuiata, deoarece prefera sa stea intr-un cocon format pe baza unor idei auzite, decat sa isi formeze niste conceptii pe baza propriei experiente.
Ai zis de vreo doua ori ca nu e aparare, deci, de ce isi fac oamenii idei despre ce nu cunosc?
Da, intr-adevar, pentru a-mi intari raspunsul. Este o tehnica argumentativa care se pare ca functioneaza, avand in vedere ca ceea ce am spus doar o singura data, nu ai observat. 
Prejudecatile "se formeaza de regula pentru a oferi individului o modalitate de a sorta si a categorisi informatiile cu care intram zilnic in contact." Deci este o modalitate a creierului uman de a se ajuta, pentru a se putea orienta in spatiu.
Am observat si restul, ma interesa mai mult sa aflu de ce crezi ca oamenii au prejudecati. La ce e folositoare acea orientare in spatiu?
Pentru ca altfel am fi confuzi. Creierul isi ia anumite repere pentru a se putea orienta si sorta multitudinea de informatii cu care intra zilnic in contact. Exista prejudecati nu numai referitoare la alte persoane, dar si la locuri, experiente, filme etc. Fara modalitatea creierului de a sorta informatiile pur si simplu s-ar scurcircuita. De asemenea nu am invata din experiente, nu am sti cum sa ne orientam in spatiu. Am fi fara experienta ca un nou nascut. Creierul categoriseste orice informatie care poate fi categorisita. Uneori pe baze solide (din experienta) alteori pe baze mai putin solide (bazate pe barfe sau comentariile altora). Este doar un mecanism de categorisire. Atat.
Creierul creaza realitatea in functie de nevoi, astfel daca cineva cu o mare alunita deasupra unei sprancene ti-a facut mult rau, cand o sa vezi o alta persoana cu o alunita identica agresorului tau, creierul o sa "deseneze" acea persoana in asa fel incat tu s-o ocolesti. Mirosul de exemplu, e iar perceptie, de asta tie iti provoaca sila şitul cuiva si cainele il mananca, bacteriile de pe "mancarica" pot fi daunatoare pentru tine, dar nu si pentru caine, de asta il percepi respingator si el atragator. Astea sunt reperele lui, iar prejudecarile sunt un mecanism de aparare, de asta creaza "foldere" pentru fiecare tipologie.
Da ceea ce spui este uneori adevarat, dar creierul nu foloseste astfel de mecanisme numai in scopul de a se apara, ci doar pentru a-si usura munca. Iar ceea ce spui tu se refera la experienta personala. Prejudecatile se formeaza din comentariile altora.
Toata lumea are prejudecati doar ca unii sunt mai ipocriti si incearca sa para Fecioara Maria. E o moda mai nou sa fii flower-power, sa fii impotriva discriminarii, sa fii pro toate anomaliile naturii s.a.m.d. De la a nu judeca pe nimeni urmatorul pas va fi sa nu mai judecam deloc si sa luam tot ce se intampla in jurul nostru de bun. O sa fii aratata cu degetul daca iti vei pune intrebari si acuzata de gandire rationala.
Teza formulata de tine poate fi valabila pentru unii oameni,pentru altii nu.
E adevarat ca unii oameni eticheteaza pentru ca sunt frustrati,slabi si usor de ranit.
Dar unii fac asta din plictiseala, dorinta de a parea mai interesanti, lene de a gandi, sa rada si nu ca sa se apere.
Legat de prima afirmatie, cele mai multe prejudecati sunt cretinatati.Ele au dus la toate masacrele din istorie.Inclusiv la Holocaust.Major it area care vin cu prejudecati sunt prosti.Dar nu si cei care au urcat in varf datorita lor.
Si prejudecatile nu sunt nici pe departe atat de importante incat sa spui ca daca ai renunta la ele e ca si cum te-ai sinucide.Sunt multi oameni care nu vin cu prejudecati si sunt foarte fericiti.Nu au capul la pamant.
Prejudecarea isi are intelesul concluzionat din diferitele interpretari ale oamenilor. A prejudeca, in acest caz, nu se refera la a cataloga oamenii din jur sau a le impune anumite caracteristici intuite.Prejudecarea poate fi modul prin care oamenii isi folosesc intuitia si imaginatia pentru a analiza o anumita persoana, presupunand ca anumite idei ale lor sunt corecte.Este doar o modalitate prin care persoana se pregateste in cazul in care intra in contact cu persoana analizata.Nu este un mod de a critica oamenii.Imediat ce intelegem adevarul si ne schimbam perspectiva,sau, dimpotriva, observam ca intuitia noastra a avut dreptate, realizam ca prejudecarea nu a fost decat un mijloc de aparare, lucru pe care l-ai mentionat si tu mai sus.Este bine sa fi precaut, insa nu iti impartasii gandurile decat cu persoane apropiate, altfel ai putea fi vazut ca fiind ingamfat criticand oamenii fara sa ai argumente valide cu care sa iti sustii parerea.
Inca nu. 
Am un amic care nu imi inspira incredere, cam ca toata lumea, de altfel, si cand parca incepuse sa urce pe scara prieteniei, am observat ca e cum credeam inainte, deci bine ca n-am inceput sa am incredere in el, deeeci, prejucatile sunt utile, dar vad atatea campanii si citate despre cat de prosti sunt cei care judeca inainte sa cunoasca. Prost esti cand nu te aperi, pentru ca singurul tau scop e supravietuirea, reproducerea fiind o forma de supravietuire. Si apropo, mi-am amintit stirea cu fata batuta in Germania. Nu i s-o fi parut dubioasa moaca si corpul sotului/iubitului prietenei ei? 
N-as fi iesit cu ala nici pana la magazinul din colt.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
