Salut TPU! Îmi puteți raspunde la urmatoarele intrebari?:

☆Cum stiu ca am depresie sau alte stari emotionale de acest gen?

☆Cine da diagnosticul in privina starilor emotionale triste? (Cum ar fi depresia, angoasele, fricile etc)

☆Cum se vindeca bolile sufletesti?

P.S: Mereu m-am întrebat de chestiunea aceasta cu bolile sufletesti pentru ca de multe ori ne lovim de situații dificile in viata, care ne aduc intr-un impas si implicit ajungem sa suferim, cadem in depresie etc si daca nu avem si un diagnostic corect, scris exact ca la orice medic nu vom putea niciodata sa depasim acel moment dificil. Bolile de suflet știu ca sunt mai greu de vindecat, însă as vrea răspunsuri serioase in privinta aceasta. Mulțumesc!

Buna! Trebuie sa mergi la psiholog ca sa ai un diagnostic si sa te ajute cu problemele pe care le ai. Uneori pot fi si prescrise medicamente pentru asta, pe langa sedinte.

Un psiholog sau medic psihiatru
Un medic
Cu tratament medicamentos si terapie

1. Dacă nu mergi la medic. nu ai cum să știi.
2.Medicul.
3. Se vindecă cu medicamente, psihoterapie și schimbarea mediului de viață și a comportamentului.

Clar bolile sufletești există și clar ele se vindecă greu, iar depresia din ce știu la psiho, nu prea sau chiar deloc.

Adică vreau să spun că o dată ce s-a instalat, ea stă acolo, pe viață cu tine, idem și cu anxietatea. Există pare-se niște praguri ale lor. Adică tu acum dacă ai pierdut ceva prețios ție, ea se poate instala, în psihologie această instalare se numea parcă triger, se instalează, pe moment poate nici nu realizezi că o ai, poate ți se pare că o dată ce ai acceptat noua situație ea nu te mai atacă, stă în umbră, dar în fond ea e tot acolo, la următorul eveniment nefericit, ea revine în forță, atunci poate te atacă și mai crunt și realizezi astfel că ceva totuși se întâmplă, dacă însă nici la acest semn al exclamării/întrebării nu realizezi că e ceva, pragul ei va crește și astfel depresia/anxietatea va crește. Dacă nu o tratezi atunci, va fi mai greu mai târziu. Cu cât o depistezi mai devreme și o tratezu mai devreme, e mai bine, pentru că-i vei scade pragul și va fi aproape ca și când nu o mai ai, dar de la un prag maxim de depresie, va fi foarte greu să o scazi la aproape de normalitate, de aici realizăm că e foarte ok să o tratezi din timp. Ba psihologii susțin chiar și ideea, ca și în bolile fiziologice/biologice, că dacă ai una poți apoi să o mai dezvolți și pe alta, cum e tensiunea sau diabetul așa și la astea psihice, dar mai ales la depresie/anxietate, dacă nu le tratezi și le lași să le crească pragurile alea, ele fiind crescute mult poți să dezvolți o patologie mai largă pe parte psihică. Și ar fi păcat. Mai ales că acum psihiatria nu mai e o rușine ca în trecut.

Cât de simptome exacte ale ei ar fi :
-lipsa motivației complete;

-viața inactivă, fuga de ea, băgarea ta într-un balon de plastic și refuzul ieșirii de acolo;

-nesociabilitatea la fel extremă, nu că ești tu introvert deși cred că aici afli mai greu dacă ai depresie sau nu, cum ție nu-ți place să vorbești de fel, dar cred că cel mai bine află extroverții pentru că ei din oameni guralivi și chiar vivaci pot ajunge niște legume;

-lipsa energiei clar;

-poate chiar gânduri de suicid și negre, că tu nu mai contezi nici pentru tine chiar și că totul e în zadar; pesimism aș spune;

-aș mai adăuga eu una personală când e exact ceea ce se spune mereu în popor "dacă lenea ar durea" nouă la psiho chiar ne-a spus o psihiatră că se face distincția clară între leneșii ași și depresivii, dar eu una aș adăuga că dacă ai o stare de aia de moleșală de te apasă, deci lenea aia de te doare, eu pot spune că ai ceva, măcar un început de depresie.
Ba chiar aș corela oarecum lenea și stilul sedentar și fără nimic de făcut în viață cu o oarecare dare în depresie, până și psihologia chiar susține teoria asta, că totuși nefăcând nimic, nu mai secreți endorfina și atunci clar vei fi mai predispus la depresie.

Deci clar primele remedii ale depresiei sunt psihiatrul și o viață activă.
Am spus mai sus de ce recomand a se trata din timp boala.

Aaa cred că am uitat să răspund la a doua întrebare.
Clar psihiatrul, pentru tot ce se consideră boli psihice/astfel și sufletești medicul.

Mai poate fi preotul ca și duhovnic și îndrumător, dar el nu pune diagnostice sau și dacă pune din alea biblice, el nu dă pastile.

Diagnostic + pastile dă doar medicul psihiatru. El e medic.

Psihologul nu e medic. Nu a studiat facultatea de medicină deci nu dă clar nici pastile. El doar tratează ca și preotul aceste stări/bolie sufletești cum bine, le numești tu, dar doar prin vorbe și conectare spirituală.

Sfat personal, nu merge la un psiholog față de care nu simți conectarea spirituală, deoarece un psiholog mult mai prost ca și competență, dar empatic și conectat cu tine poate face mult mai multe decât unul tobă de carte. Idem și cu preotul/duhovnicul, deoarece în final la acești guru nu te duci ca să ți se citeze Biblia sau Psihologia, ci ca să simți că tu contezi pentru cineva și că tu ești înțeles, văzut, ascultat, privit, tu contezi, nu teoria. Clar nu susțin că orice farsor poate face asta doar că e empatic, clar nu susțin că acum preoții și psihologii mai puțin pregătiți sunt mai buni sau că teoria pe care ei o studiază nu e importantă, dar ceea ce susțin este că sunt mai ok oamenii care nu sunt fanatici în meseria lor, legiști cu legea lor (biblică/psihologică) și clar pentru tine ca necunoscător poate în toată teoria lor, ar trebui să primeze conectarea pe care o simți cu omul ăla guru. Pe aici vreau să mă învârt cu ideea.

Pot spune doar ca Dumnezeu vindeca orice, ajuta orice problema
Bolile sufletești se vindeca doar cu Dumnezeu, cu rugăciune, citirea bibliei, etc
Ajuta foarte mult si nimic nu este prea mare pentru Dumnezeu