Tu ai momente cand ai o anumita stare cum ar fi de exemplu invidie si avand acea stare sa te simti altcineva care are des acea stare? De exemplu, eu de multe ori cand devin nervos parca intru automat in pielea altui personaj care e des nervos, ma simt posedat pe moment de caracterul lui, apoi in caz ca nu-mi place persoana ori ma intristez crezand ca seman cu ea, ori devin vesel crezand ca seman cu ea.Am observat totodata ca omul mai ales in momentele dificile nu e el insusi, adopta alt caracter si se ascunde de adevaratul el, parca se simte mai in siguranta asa, tu faci asta?

Nu, in orice situatie sunt doar eu si constiinta mea.

Uite niste idei de baza despre creatura numita om : Omul e dual, deci are 2 personalitati, asta citesti peste tot, dar nu e complet real. Pe parcursul vietii omul isi dezvolta intre 3 si 12 personalitati, mai exact "fete". Pornind de la ideea simpla, omul are 3 fete, una cu familia si cei apropiati, una in societate si una pe care nu si-o arata niciodata. De ce sunt oamenii capabili nu stiu nici macar ei insusi. Ideea este ca ne proiectam in anumite entitati/personaje/persoane in momentul in care persoana respective isi lasa o amprenta psihologica in sub-constientul nostru. In momentele dificile este imposibil ca un om sa ramana la fel, nu isi adopta alt caracter, isi formeaza o alta personalitate. O sa exemplific. Sa presupunem ca esti un tip normal, lucrezi de la 7 la 3, ai o familie, o sotie frumoasa pe care o iubesti si 2 copii minunati. Intr-o zi esti sunat la munca si ti se spune ca sotia ta a fost ucisa iar copii sunt disparuti. Incerci sa mergi la autoritati dar toti iti spun aceeasi poveste rasuflata si nimanui nu-I pasa. Ar fi posibil sa continui sa traiesti viata normal ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat? Nu, si apoi apar personalitatiile in plus, poti deveni depresiv, si sa te auto-distrugi sau poti deveni un demon si sa faci singur legea, nu e un alt caracter, nici nu te ascunzi de tine insuti, pur si simplu iti creezi alte personalitati. Un alt exemplu ar fi creearea ului alter-ego. Eu eram un pusti retras, marginalizat, care incerca sa faca absolut orice doar pentru putina atentie din partea celorlalti, asta era "Stefan", eram depresiv si nu odata am incercat sa ma sinucid din cauza multiplelor lovituri primite de la viata asta. Apoi la un moment de rascruce l-am inventat pe "Seven", alter-ego-ul meu care avea un set de principii stabile, nu dadea 2 bani pe lume, nu ii pasa de societate si de restul chestiilor. Am reusit sa "imi revin" si in timp ce alter-ego-ul meu crestea, am crescut si eu, in timp mi-am format un set de principii si practic l-am "reinventat" pe Stefan, sau l-am dus unde era de fapt. Fiecare personalitate creata de noi este efectul advers al unei intamplari mai mult sau mai putin nefaste, de aici apar si comparatiile "parca nu mai esti tu", e gresit, sunt tot eu, dar un alt eu.

Eu devin geloasa uneori si stiu ca eu nu sunt deloc asa.Ma simt o alta persoana.