Sunt intr-o problema care nu stiu daca are rezolvare,sper sa va faceti timp sa cititi povestea mea si sa ma sfatuiti intr-un mod placut! Acum un an jumate l-am cunoscut pe George,actualul meu iubit... el este de profesie ofiter pe marina si in ciuda lunilor in care e plecat,dragostea parca e tot mai mare,si cand vine acasa e ceva de nedescris de frumos. E un om care isi da si haina de pe el sa faca pe altul fericit,si asa face si cu mine,imi accepta religia catolica el fiind ortodox,nu ar avea vreo problema sa ne casatorim in biserica mea,si a lui nici atat, sunt niste oameni extraordinari! Eu am 18 ani,tin sa va anunt ca foarte multa lume imi zice ca nu conteaza cand te mariti,ci cu tine te mariti si eu merg pe acest considerent. Toata lumea imi spune ca sunt foarte matura pentru varsta mea si sunt una din putinele persoane care pot duce o viata de familie. Eu oricum sunt obisnuita cu asta pentru ca stau la curte,pe ai mei ii vad cu portia pentru ca lucreaza si de facut mancare,casa,haine puse la spalat eu ma ocup
! Acum urmeaza partea mai urata,iubitul meu, in 2 luni logodnic,vrea sa ne mutam impreuna in Oradea, eu stau la 100 km de acest oras,el a spus sa "pregatesc terenul" cu ai mei si sa le explic totul pentru ca el e dispus sa faca acest pas impreuna cu mine,si bineinteles si eu pentru ca daca nu as fi nu as pierde timpul sa imi expun off-ul. el e plecat acum, vine in iulie cand termin eu cu bacul si vrea sa stam toti 4 de vorba cu ai mei,si sa imi ceara mana. Noi o sa ajungem la despartire daca nu ne vom muta impreuna pentru ca in timpul cat el sta acasa eu daca plec in Timisoara la faculta ne vom vedea foarte rar,si echivalentul motorinei platite lunar dus intors doar sa ma vada cateva ore,e exact plata pentru o chirie la un apartament chiar foarte frumos. Nu stiu cum sa ii abordez pe ai mei. vreau sa impac si capra si varza, sunt convinsa ca nu o sa accepte asa usor pentru ei sunt inca cu ideile lor invechite desii amandoi parinti ai mei au 38 de ani. Cum sa procedez? Iubitul meu mi-a zis clar sa vorbesc cu ei acum,nu cand venim de la mare sa le aruncam bomba,si dupa o saptamana sa ne si mutam 
A spus ca daca nu incercam sa rezolvam problema acum o sa se ajunga sa ne despartim si bineinteles ne va parea rau. mai ales ca eu nu pot fi deschisa cu ai mei si sa ii infrunt si sa tin de ideile despre viitorul meu alaturi de el. Ajutati-ma cu un sfat, credeti-ma sunt intr-o stare foarte proasta...
Dar vei ramane cu parintii tai pana cand iti va creste barba? Tu il iubesti pe omul ala, iar casatoria este un pas important.Parintii si-au trait viata, s-au distrat, au facut copil si alte lucruri, in schimb tu, nu.Doar nu esti legata prin cordon ombilical, du-te dupa barbatul pe care il iubesti.Parintii mai traiesc 40 de ani, tu inca 60, cu omul pe care ti-l doresti, teoretic.Mereu mi s-a parut ciudat cum unii oameni, isi pun destinul in mana parintilor...este ok sa ii asculti pana la o anumita varsta, apoi sa faci ce simti si ce iti face tie bine.Nu cred ca daca ai ramane cu parintii tai, vei fi fericita cu adevarat.Asa ca uita vorba ''sa impac si capra si varza'', tu intai impaca-te pe tine, apoi pe altii.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
RăspundeBineinteles. si facultate si mai vreau inca un curs de cosmetica, cel de machiaj l-am facut deja si fac progrese mari pentru imi iubesc munca!
Răspunde
Atunci nu vad unde e problema. Daca nu e cazul ca tu sa renunti la viitorul tau, ci din contra, sa ai si un sprijin in plus, nu vad de ce ai tai ar fi impotriva.
Oricum, avand in vedere ca esti intr-o relatie serioasa nu cred ca ai tai nu s-au gandit ca poate te mariti.
Si pana la urma e decizia ta.
Eu nici nu i-am anuntat pe ai mei oficial ca ma mut cu logodnicul meu. M-am mutat pur si simplu. Si la o luna dupa le-am spus ca ma marit. Iti dai seama ca si pentru ei a fost un soc. Dar socurile au proprietatea de a trece repede. Si daca s-ar supara si ar face tam-tam, pana la urma e viata ta si ai dreptul sa o traiesti cum/cu cine/unde vrei tu.
Pai eu cred ca daca nu aveam aproape 19 ani, si aveam mai mult, poate nu era atata tam tam... dar sunt unele care se marita la 20 si au o viata super ok, si alta care la 25, si poate nici pe departe nu se compara cu una maritata mai tanara, cred ca aici trebuie sa ai si noroc si putina intuitie de a vedea putin daca totusi merita sacrificiul. dar toti cei care imi cunosc relatia imi spun ca el e pentru mine o binecuvantare...
dar tu cati ani ai?
nu renunt bineinteles la viitorul meu, sunt o fire foarte activa si nu imi place sa fiu o intretinuta...
Eu sunt ceva mai mare decat tine dar nu e important asta.
Esti majora, esti fata cu capul pe umeri si sunt sigura ca ai tai stiu asta.Vad ca nu vrei sa renunti la viitorul tau si asta trebuie sa ii asiguri si pe ei.
Explica-le ca este cel mai bun lucru pentru tine si ca asta nu te va impiedica cu nimic sa iti vezi de scoala.
De asemenea nu inseamna ca nu ii mai iubesti. Inseamna doar ca tu esti o norocoasa care si-a gasit iubirea devreme si nu e nevoie sa suferi pentru toti imbecilii pana sa ajungi sa fii fericita.
Eu locuiesc singura de la 22 de ani. Nici atunci nu le-am spus, m-am mutat pur si simplu dintr-o data. Le-am zis ca ma duc pentru cateva seri si acolo am ramas. Si nu te gandi ca am o relatie defectuoasa cu ai mei. Din contra. Suntem foarte uniti si mama mea e cea mai buna prietena a mea. Deci se poate. Cu vorba buna si intelegere si iubire se poate orice.
E normal ca vor reactiona in prima faza. Dar reactia lor nu este problema ta. Tu le expui problema, cum aleg ei sa interpreteze lucrurile e problema lor. Nu mai depinde de tine si nu ai cum sa influentezi chestia asta.
Deci nu ai ce sa faci decat sa le spui adevarul sincer, deschis si la amandoi odata.Ca sa nu aiba timp sa se influenteze prea mult.
Eu din contra! am o relatie de gheata cu mama! pentru ea orice as face nu i se pare suficient, si eu sunt genul care vrea sa multumeasca pe toata lumea chiar daca poate nu sunt fericita din tot ce realizez 
tata a murit cand mama era insarcinata cu mine, s-a recasatorit la 25 si am un frate din a doua casatorie, cu tata vitreg am o relatie ok, strictul necesar. cateodata ma simt putin marginalizata... si ma afecteaza chestia asta pentru ca am fost invatata sa nu trec peste cuvantu lorsi doar cand vreau sa le cer ceva mai aparte ma ia cu groaza sa ii intreb Dar de dragul lui voi face acest pas, pentru ca sunt ferm convinsa ca asta e omul pe care D-zeu mi l-a scos in cale multumesc frumos
Cu atat mai mult.Cand esti intr-o familie mai rece, risti sa iti distrugi viitorul doar de dragul de a le face lor pe plac. Nu face tampenia asta.
Daca va iubiti si aveti planuri frumoase nu renunta la ele.
Repet, singura ta obligatie morala este sa le spui. Cum aleg ei sa reactioneze este problema lor nu a ta. Nu esti responsabila pentru reactiile celorlalti.
Hai, curaj gaina ca te tai.
Si inca ceva. spune-le si lor ca au 38 de ani, nu 70. Taicamiu are 48 si merg cu el la film, iar lumea imi spune ca e fratemiu si mor de ras cu el..totusi..spune-le ca s-a mai schimbat lumea...
Tin sa va multumesc pentru raspunsurile pozitive! Simteam ca am nevoie de un imbold de la persoane straine, fara sa cer sfat de la rude care bineinteles ori ma pupincuresc, ori ma fac in toate felurile! Multumesc enorm
Sa iti asculti inima! Sa nu regreti ceva, eu am aceiasi varsta ca tine, fara cateva luni si am facut ce am dorit, indiferent de consecinte, iar acum chiar sunt foarte multumita ca am facut ce am vrut eu si nu altii.Mult succes..si..ce sa-ti zic, sa ai o casnicie fericita daca asta iti doresti 
Vorbesti foarte matur,presupun ca decizile tale nu le-ai luat numa asa de capul tau, ci doar in beneficiul tau! Mie mi-este foarte frica de ai mei pentru ca m-au invatat sa nu trec peste cuvantul lor... poate de aia asa teama de a le zice... dar crede-ma, cine ma cunoaste si vede ce om am langa mine, spune ca sunt binecuvantata si asa barbat ca el nu gasesc la fiecare colt de strada Inclusiv bunica mea vitrega mi-a zis asta, si ea e o severa si posesiva!
Eu am fost mereu mai independenta, iar baiatul cu care sunt mereu mi-a dat incredere in mine.Tocmai de asta eu ma detasez mai repede de anumite lucruri,dar tu fiind invatata altfel,logic ca asta ti-a intrat in cap.Dar chiar daca parintii tai cred ca este ceva bine pentru tine,poate fi rau,pentru ca te-ai desparte de iubitul tau,corect? Deci, ce poate fi bun pentru altii, poate fi rau pentru tine, asa ca alege ce este bun pentru tine, nu pentru altii.Persoanele sunt trecatoare in viata noastra si poate nu vei mai intalni vreun baiat ca el,asa ca, lasa frica, in viata vor fi altele si altele, daca stai cu frica, pierzi pe mana ta.
Bineinteles ca imi va fi foarte greu sa stiu ca nu mai exista el in viata mea, crede-ma, multi spun ca la 18 ani imi flutura mintea, dar gandesc cat se poate de logic si rational, chiar nu e asa Dar nici nu as vrea sa ma trezesc ca ma pun ai mei sa aleg intre mine si el fara sa existe o cale de mijloc... mi-e foarte greu, acum in pragul bacului, vin toate peste mine. Bacu o sa il iau pentru ca pe asta ma bazez din a9a,mai ramane partea cu ai mei de rezolvat, si asa as avea si eu o vara linistita 
nu stiu ce sa fac. mi-e frica de reactia lor. poate ma trezesc ca imi si plesneste mama una.
Klary_23 e id. Nu pot sa iti scriu mesaj pe TPU pentru ca sunt membru junior
Eu ti-am dat un mesaj privat, imi poti lasa id-ul tau si vorbim mai multe.Iti povestesc si eu mai multe si vei avea alte pareri.
Aaa,ok,atunci te bag eu in lista 
Te sfatuiesc sa iti faci curaj si sa discuti cu parintii tai planurile voastre de casatorie, pentru ca ei trebuie sa inteleaga ca la un moment dat tot vei pleca din casa parinteasca. E bine sa le spui cat mai repede, sa aiba timp sa se pregateasca psihic; atunci cand se intoarce iubitul tau, sa nu aveti parte de divergente.
Iti doresc numai bine!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
