Hei TPU, am o problema si ma gandeam ca ma puteti ajuta:eu am 14 ani iar parintii mei sunt divortati de multi ani din cauza cauza ca el(tatal) a plecat cand s-a nascut sora mea si a lasat-o pe mama singura.Bineinteles,anii au trecut eu si sora mea am crescut dar nu prea vrem sa avem treaba cu el(tatal),iar el se simte foarte jignit,de parca nu am avea nici un motiv sa fim suparati.
De fiecare data cand el suna si noi nu raspundem el e convins ca mama e de vina,dar nu e; si mereu cand vine in vizita(foarte rar) sau vorbeste cu mine la telefon aud numai:"de ce nu-mi raspunzi la telefon?" sau "nu rezi ca ar trebui sa mai vii in vizita si pe la mine?"
Eu m-am saturat,cum credeti ca as putea sa-l fac sa inteleaga ca nu vreau sa am treaba cu el,dar intr-un mod mai "indirect",pentru ca nu vreau sa-i spun:"nu ma mai suna, pentru ca nu vreau sa am treaba cu tine!"
Astept parerile voastre.
Multumesc!

Si eu am aceiasi problema ca si tine. parinti divortati, tatal meu a gresit mult... si acu incercam sa il iertam. iarta-l pana la urma e tatal tau

Gresit.este interesat de tine probabil si de sora ta, care s-ar putea sa fie a lui ori nu, daca a plecat atunci cand s-a nascut.am intalnit cazuri.dar este tatal tau si nu-i esti indiferent, vrea sa faca un pas spre tine, tu faci doi inapoi? nu e drept.nu-ti vrea capul, ca daca voia te omora la nastere.sant oameni care nu au nici un interes pentru copii lor niciodata.dar daca te cauta insamna ca e responsabil si spera ca maturizandu-te sa judeci singur daca e vinivat de ceva ori nu ca nu ati fost impreuna.adevarul iese la iveala ca uleiul.mereu.si ce ai de pierdut ca legi o relatie cu el? puteti fi prieteni daca nu tata si fiu.crezi ca e rau asta? eu am tata dar nu un prieten in el fiindca atunci cand eram mic el era pe ogor, cand a venit el de pe ogor acasa eu aveam 15 ani si am plecat la scoala, servici, armata casatorie.acuma sant matur si am un tata batran, cu care ma mandresc si apreciez anii de munca pentru noi copii lui. apropo; acum santem si prieteni.

Draga mea, el este tatal tau fie ca iti place sau nu, in viata nu putem judeca pe nimeni pentru alegerea facuta, parintii nu ii putem pune la zid si nici sa le cerem sa fie cum vrem noi, pentru ca ei ne-au facut pe noi si nu noi pe ei! O varianta este sa discuti cu el si sa incerci sa il intelegi daca v-a dori sa iti explice de ce a plecat de langa voi, este normal ca tu sa ti mai mult la mama ta pentru ca ea a avut grija si de tine dar si de sora ta, este o responsabilitate mare sa ai 2 copii si sa te descurci singura! Dar pentru asta nu trebuie sa ai un sentiment de ura sau repulsie fata de tatal tau. Eu nu am vorbit cu tatal meu si nici nu am dorit sa il vad mai bine de 18 ani, iar acum cand eu am 25 de ani si sunt casatorita, am o familie si un rost bun in viata ...am realizat ca merita o sansa si avem o relatie de comunicare destul de buna si bazata pe respect, chiar daca eu am tata vitreg pe care il respect si caruia ii spun,, tata,, si il divinizez... asa este viata, dar cand o sa mai cresti o sa vezi ca viata te va face sa vezi altfel lucrurile si o sa vina un moment cand poate el nu o sa mai fie si o sa regreti ca nu ai dorit sa comunici cu el!

Din pacate nu prea ai cum sa il faci sa inteleaga ca nu il vreti in viata voastra si chiar daca ii spui in fata sa nu te sune ca nu vrei sa ai treaba cu el tot pe mama ta va da vina.banuiesc ca are si dreptul la vizite ceea ce nu se poate rezolva printr-un proces lung si costisitor si nu iti poate garanta nici un avocat ca o sa castigi

Incearca si tu sa comunici cat de cat cu el, pana la urma e tatal tau.

Păi, eu cred că tatălui tău îi e dor de tine. Cel mai probabil. Încearcă să comunici cu el, să vezi ce nevoie are.