Care este motivul pentru care se face pomana la inmormantari? Nu am inteles niciodata obiceiul asta, de la jelit ajungi la rasete si barfa, am fost acum ceva timp la inmormantarea bunicului meu si bineinteles ca am fost obligat de parinti sa merg la pomana, am ramas tampit cand am auzit ce puteau babele alea sa scoata pe gura, iar familia, de la starea de tristete au ajuns aproape la o stare de fericire, in afara de cei foarte apropiati. Alaltaieri am fost la o alta inmormantare si am refuzat sa merg la pomana, apoi familia raposatului m au luat la rost ca cica "e lipsa de respect" mi-am cerut scuze si le-am acceptat invitatia, doar ca imi pusca o vena in cap d enervi, din nou aceeasi situatie cu babe si oameni de rahat care vorbeau vrute si nevrute, mai erau si copii mici, asa ca din "lipsa de respect" mi-am dat drumul la gura ca tot romanul si am inceput cu o nesimtire de ultima clasa sa vorbesc de rau familia raposatului ca sa fiu dat afara intentionat din balamucul ala, am rupt relatiile cu familia aia si nu vo i mai merge la vre o pomana in viata mea, ba chiar voi solicita sa-mi fie incinerat cadavrul cand voi muri. Voua nu vi se pare ca este deplasat acest obicei? Si mancatul in sine dupa o inmormantare e ciudat, eu defiecare data m-am fortat sau am lasat farfuria plina deoarece nu mai aveam nici o pofta de mancare. Dar mai mult sunt interesat de motivul religios pentru acest obicei, trebuie sa existe un motiv

Să-i fie țărâna ușoară. Sit tibi terra levis. Să te poți scula din mormânt să vii cu noi la ultimul ospăț. Moartea cuiva dintr-o comunitate lasă un loc gol. Acest gol se resimte dureros mai întâi pentru familie, este o pierdere, ca și cum ai fi pierdut definitiv un obiect de care ai nevoie. Această durere sufletească este și a celor din jur care l-au cunoscut. Ca să scape de această durere rudele și chiar și ceilalți plâng, bocesc. Ca să scape de durere sunt doritori să comunice amintiri despre el, iar aceasta se poate face cel mai bine la o adunare în comun. Ca să vină lumea, este provocată cu un ospăț. cu o ocazie de a mânca. Erau vremuri vechi când mâncarea nu era așa de abundentă ca și acum, se mânca o dată pe zi sau mai rar, dacă aveai. Astfel fiind invitat la o comemorare, parastas para stasis, știai că îți vei putea umple stomacul. Aceasta era motivația ca să poată aduna lumea. Iar motivul era acesta, comemorarea răposatului, ca să iasă apoi din preocupările tuturor, să își vadă apoi de viața fără el. Îl pomenesc, pomni- amintire în slavonă, iar de aceea se numește pomnă, adică rememorează întâmplări cu el, ca să scape de tensiunile psihice legatre de dispariția lui. Pentru că asta nu se realizează brusc ci treptat, se mai facee un parastas, slujbă religioasă plus o masă și la 6 săptămâni de la deces, apoi la un an, etc, Astfel dacă cel decedat nu a însemnat nimic pentru tine, este dificil să înțelegi ce se întâmplă acolo, de ce comunică în acel mod. Dar din respect pentru comunitate poți participa și să fii înțelegător cu micimea spiritului uman și să accepți un obicei arhaic.