| Wexx a întrebat:

Buna TPU.
Sunt intr-o depresie de ceva timp asa ca am sa fiu cat mai scurt, chiar daca mi-ar trebui 100 de pagini ca sa ma descarc pe ziua de azisad
Sunt un simplu baiat, in clasa a 9-a.Nu credeam vreodata ca scoala o sa ma marcheze atat de tare incat o sa imi fie atat de dor de scoala generala adica clasele 1-8.
Pentru mine scoala a insemnat ca un serviciu, trezeste-te du-te la scoala si vino acasa fara sa imi pese de ce se intampla pe parcursul a 5-6 ore, find un nepasator.
Dar am ajuns la momentul tragic in care mi s-a facut chiar mi-e dor de vechea scoala.
Mi-e foarte dor de scoala generala de clasele 1-8, de clasa mea de la generala,de colegii aia de treaba,de caterinca,amuzanti,uneori nesuferiti dar totusi colegii mei pe care nu pot sa ii uit oricat as vrea asta pentru ca ma macina enorm un sentiment de nostalgie si nu pot scapa de el.Mi-e foarte dor de scoala generala chiar si de profesori mei,de diriginta mea,de toate orele in care radeam,ma jucam, orele libere, orele in care eram si serios ca sa nu iau 4laughing,toate inclusiv toate orele imi lipsesc. Zilele cu soare in care abia asteptam sa luam vacanta si sa nu mai merg la scoala,zilele posomorate in care ma inveseleau colegii mei, orele de sport in care ma antrenam cu clasa mea, sau cand jucam cu alte clase si faceam campionate.Mai pe scurt de TOT ce a insemnat scoala generala cu clasele 1-8.Imi lipseste enorm,o simt undeva in inima mea cum se zvarzoleste incercand sa iasa la iveala, parca ma cheama, parca imi spune:intoarce-te la mine stiu ca vrei.Am momente in care dimineata cand trec pe langa ea imi vine sa ma opresc si sa intru in ea si sa stau acolo 4-5-6 ore cat aveam programul pe ziua respectiva, dar unde sunt colegii? vechea diriginta? nu mai sunt ca au terminat cu noi acum noi suntem a 9-a,am lasat alta generatia in spate.
Va rog din suflet spuneti-mi cum sa scap de acest dor coplesitor, simt ca nu mai am niciun rost pe acest pamant, simt ca mai bine mor decat sa traiesc intr-o trauma si intr-o depresie care ma omoara la propriu. Unde imi sunt colegii? De ce trebuie sa merg la liceu? Vreau mai inca un an macar in generala daca se poatesad
Orice sfat e bine venit dar va rog un sfat care chiar sa ma ajute altfel...o sa cad intr-o depresie de o sa imi vina sa mor mai binesad

3 răspunsuri:
| anonimg a răspuns:

Arata-mi mie un copil care nu plange cand vine pe lume. De ce plange? Ca se simtea rau de unde venea? Din contra. Acum doar nu o sa stea o femeie insarcinata timp de 80 de ani! ^_^
Asadar, welcome to the new world!
Oare nu ai ganduri si aspiratii pentru viitor? Axeaza-te pe acestea. Priveste in viitor. Bucura-te in prezent de ce ai avut, de ce ai si de ceea ce o sa mai ai! Multumeste-I lui Dumnezeu pentru toate lucrurile. Privitul prea mult in trecut (adica nostalgia) te va tine pe loc si nu vei putea inainta. Toate lucrurile isi au vremea lor.
Este adevarat ca liceul nu este nici pe departe ca si scoala generala -la relatiile dintre oameni ma refer; totusi, iti poti cauta fostii colegi pe retelele de socializare si ii poti saluta. Va puteti stabili intalniri si veti putea depana amintiri. Totusi, priveste mereu inainte.
Mult succes!

| lBroken69 a răspuns:

Si eu am acelasi sentiment de nostalgie si de dor fata de colegi.Am niste tarani, fraieri in clasa cu care pur si simplu nu ai ce vorbi(din vina lor clar) si am impresia ca toti din jurul meu sunt niste magari.
Scoala generala e cea mai frumoasa, mie unul mi se pare ca prieteniile de acolo sunt mai frumoase decat cele din liceu.Acolo era altceva cand te luai in gura cu diriga pentru o absenta, pe cand la liceu ai cu zecile si nici ca iti pasa.

| Wexx explică:

E adevarat ca la liceu nu e deloc ca in scoala generala, unde esti mai copil, te imprietenesti mult mai repede cu colegii, sunteti mai uniti, va jucati si faceti mult mai multe lucruri.Adevaru e, ca eu, nici in generala nu aveam relatii prea bune de prietenie, eram doar niste foarte buni colegi...atat nu eram chiar atat de apropiati dupa scoala si aveam doar foarte putini colegi cu care ma intelegeam foarte bine.Problema mea este ca eu sunt ca un elev in clasa 1, sunt la inceput nu cunosc lumea, profesorii, e greu si de acea am nevoie de vechea scoala pentru ca acolo m-am acomodat 8 ani de zile si acum cand nu mai sunt in ea e ca si cum i-ai lua unui caine stapanul.Ma simt incomplet si am momente in care chiar imi vine sa nu ma mai duc la liceu si sa ma duc la vechea scoala.