Hei TPU.Am 13 ani.Viata mea nu mai are rost.Sunt timida,toata lumea isi bate joc de mine si eu nu pot sa fac nimic, nu ma pricep la replici.Tot timpul imi e frica sa nu fac ceva gresit.Asa eram si cu iubitul meu,imi era rusine, nici nu prea vorbeam.Nici macar nu ne-am sarutat, el a incercat de multe ori sa ma sarute dar eu m-am dat inapoi pentru ca nu m-am mai sarutat cu niciun baiat.Eram mereu panicata, incordata..Cred ca de-aia m-a si lasat.
Am o viata groaznica.Mamei mele nu ii pasa de mine,ea are treaba mereu,e obsedata de curatenie. Tata e tot timpul ocupat cu serviciul, nici nu prea sta acasa.Fratele meu nu vorbeste cu mine,nici nu ma baga in seama,nici nu ma ia in brate, parca nu am fi frati..Eu nu sunt buna de nimic,sunt slaba si inalta si toata lumea isi bate joc de mine din cauza asta,am inceput sa iau note mici,m-am apucat de fumat, beau cafea tot timpul si uneori nu pot sa dorm noaptea din cauza asta.Toti sunt normali,fericiti,numai eu am probleme de genul.Fac balet,dar nici acolo nu sunt buna,sunt foarte emotionata si lumea observa chestia asta si mereu mi-o spune, si ma simt groaznic.Plang intr-una.Viata mea nu mai are rost,nu am cum sa ajung ceva in viata din cauza ca sunt foarte timida,imi e rusine sa fac orice,si sa ma dau cu rolele in parc.
Vreau sa mor.Vreau sa dispar. Daca imi tai venele mor imediat? Spuneti-mi va rog cea mai usoara metoda de sinucidere, tot ce vreau e sa mor si sa nu mai fac umbra pe Pamant degeaba.

Eu n-o sa-ti cer id-ul, vreau sa cred ca o spun aici suficiente, si o sa te fac sa te simti cat de cat mai bine.
Nu esti singura in aceasta ipostaza, si sunt una dintre persoanele care te intelege cel mai bine, pentru simplul fapt ca si eu sunt exact ca tine.
De mic am fost asa, si lumea a observat asta, poate din aceasta cauza am fost batjocoriti de toti, si de prieteni, si de familie, si de toata lumea, nu aveam pe nimeni care sa ma incurajeze, si clar pe nimeni caruia sa-i spun o problema, sau ceva care ma supara, fara sa se rada de mine.
Si daca asa era acasa, imagineaza-ti cum era la scoala.
Eram singurul de acolo batjocorit, si batut, si injurat, si numit in toate felurile, pentru simplul fapt ca nu le raspundeam cu aceiasi moneda, nu voiam sa ma bat, si ma faceam mereu ca uit orice lucru rau facut de ei.
Parintii, foarte buni, nu m-au ajutat niciodata, au fost foarte buni in toate aspectele, dar nu si aici, problemele mele nu erau destul de serioase cat sa le asculte.
Fizic, material, nu am fost niciodata singur, am avut mereu oameni langa mine, dar psihic, spiritual, am fost mereu singur, si poate de asta am ajuns si atat de distrs pe interior, am ajuns sa rad doar la exterior.
Si lucrurile nu s-au oprit numai acolo, am plecat un an in strainatate, probabil singurul an in care lucrurile au fost cat de cat ok, desii si acolo am fost tot singur.
Apoi am revenit in tara, la fel de timid si emotiv cum plecasem.
Ce s-a schimbat? Nimic.
Toata lumea se purta la fel cu mine, problemele mele nu erau atat de importante cat sa fie ascultat, eu doar trebuia sa stau si sa ascult problemele altora, in timp ce eram nevoit sa zambesc, si sa le dau dreptate, sa-i ajut.
Apoi a urmat scoala, unde am fost in aceaisi clasa cu fostii colegi, iar injuraturile, batjocurile, si altele, au revenit, eram cel mai prost de acolo, nu la invatatura, ci ca persoana, doar pentru ca nu injuram, nu umblam dupa curve.
Asa am ajuns si sa ma izolez de lume, si sa stau toata ziua in casa.
Si unde s-a ajuns din toate astea?
Am ajuns sa ma izolez de lume, sa nu mai vreau sa ies din casa, sa urasc lumea, si sa nu mai am incredere in nimeni.
Chiar si daca apare o persoana care-mi demonstreaza ca pot avea incredere in ea, sunt mereu suspicios, si nu am aproape niciodata incredere 100%, decat foarte foarte greu.
M-am temut mereu cand ma gandeam ca poate o sa am o relatie cu o fata, pentru ca eu urasc oamenii, nu vreau si nici nu pot sa ies din casa, pentru ca nu suport, nu pot sa vad atat de multa lume in jurul meu, nu mai vreau sa vad oameni care ma mai pot ranii.
Am fost si sunt in continuare timid, si nu ai idee de cate ori am vrut sa ma apuc de fumat, sau sa fac ceva sa fiu non-stop ametit, sa-mi fie rau, sa nu fiu constient de toata lumea care ma trateaza de parca eu nu contez deloc.
A fost ok un timp, atunci cand m-am departat de toti, si am ramas singur, eram doar eu, si calculatorul, nici o persoana in viata mea care ma putea ranii, si eram cel mai fericit, timid, dar fericit, desii nu complet.
Apoi au aparut niste persoane in viata mea, si din toate, am ajuns sa am incredere in una singura, iar pe parcurs, a mai aparut una, in care am incredere totala.
Nu ai de ce sa te plangi ca esti asa.
Si eu sunt la fel, timid, sunt o gramada de lucruri pe care vreau sa le fac, lucruri pe care-mi doresc sa le fac, dar nu pot, pur si simplu ma blochez, zic ce vreau, gandesc ce vrea, si cand incerc, ma blochez, ma opresc, si nu mai pot face nimic.
Dar tocmai asta ma determina sa merg mai departe si sa incerc, faptul ca sunt timid, ma determina sa incerc sa-mi infrunt aceasta timiditate, si sa fac fix ce-mi spune timiditatea sa nu fac.
Nu conteaza ca paritii si fratele tau se comporta de parca nu existi, nu conteaza ca lumea isi bate joc de tine, nu conteaza ca iubitul tau te-a parasit pentru faptul ca esti timida.
In viata ta v-or aparea persoane care te v-or accepta asa cum esti, prieteni adevarat, care-ti v-or devenii o familie, o a doua familia.
Iar despre iubit, nu-ti face griji, intr-o zi v-a aparea cineva care te v-a intelege, v-a stii ce inseamna sa fi timid, ce inseamna sa nu poti, ce inseamna sa-ti fie frica sa faci orice.
Si la mine este la fel, imi este frica sa fac orice, dar asta si din faptul ca urasc oamenii, si nu mai vreau sa am incredere in ei, imi e greu sa comunic, desii par mereu vesel, joc mult teatru, si multe altele, dar aparent, sunt persoane care ma pot intelege, care nu ma grabesc, si-mi dau suficient timp, timp in care ma acomodez cu ele, si in care-mi dispare timiditatea.
Nu ai de ce sa te sinucizi, viata este grea pentru fiecare, si eu am trecut prin ce ai trecut si tu, si voi mai trece in continuare, am trecut prin mult mai multe ca tine, si ca multi, dar ma bucur ca am trecut prin toate, si ca sunt ce sunt acolo.
V-or aparea persoane in viata ta care te v-or intelege, te v-or sustine, si-ti v-or fi prieteni adevarati, trebuie doar sa astepti acele persoane si sa nu renunti.
Toate astea nu ti le spune cineva care a avut o viata fericita, nu ti le spune cineva care nu a suferit niciodata.
Din contra, ti le spune cineva care toata viata lui a fost singur, care a suferit, a fost batjocorit, mintit, tradat, si care totusi a luptat.
Nu merita sa mori tu, din cauza unor prosti.
Lupta in continuare, si cand vei ajuge mai bine ca ei, te v-or vorbii de la spate, dar doar din gelozie.
Daca lumea face misto de tine, e pentru ca sunt prea lasi sa se uite la ei, sunt prea lasi sa vada defectele in ei, asa ca prostia lor le spune ca e mai bine sa faca misto de altii.
Cand lumea face misto de tine, doar uita-te la ei, si gandeste-te ca de fapt fac misto de ei, cand face cienva misto de faptul ca esti inalta, gandeste-te ca acea persoana si-ar dorii sa fie si ea inalta, daca cineva face misto de faptul ca esti slaba, gandeste-te ca persoana respectiva zice asta doar pentru ca si-ar dorii sa fie slaba.
Nu te mai lasa afectata de misto-urile oamenilor, sunt doar lucruri care le reflecta frustarile lor, atat, nu caracterul tau, sau defectele tale.
Cine te critica, te invidiaza, cine te critica constructiv, te invata, iar cine te accepta, te iubeste.
Nu merita sa mori pentru prosti de genul.

Citeste sfaturi/solutii /cursuri pentru cei timizi >> http://edituratrei.wordpress.com/......celuilalt"

Multa lumea trece printr-o astfel de perioada. Insa dupa ce treci de ea, vei fii mult mai puternica decat cei care n-au trecut printr-o perioada asa grea. Incearca sa te motivezi, si sa inveti ceva bine. De exemplu citeste mult, decat sa stai sa plangi, incearca ca acest lucru sa te ambitioneze, sa arati ca poti sa faci ceva mai mult decat acum.

Asa eram si eu.Da-mi si mie fb-ul tau si te voi ajuta.Scriemi pe privat .Astept.Puuup

Buna, Andreea,

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Asteptam sa te ajutam!

Mda. Am trecut prin aceste momente deloc placute. Nu stiu ce sfaturi sa iti dau. Iti pot spune ca ar trebui sa iti gasesti o ocupatie, un hobby care sa te reprezinte si care sa te faca fericita. La balet din cate inteleg eu nu esti fericita pentru ca toti rad de tine. Doar pentru ca esti timida. Cauta altceva. Alearga, scrie, canta... orice altceva. Ceva de care sa te bucuri cu adevarat.
Acum...despre persoanele din viata ta:
Iubitii? NU îs buni. oricat de buna ai fi tu pentru baieti nu esti buna daca nu ai fundul bombat si sanii mari. Cel putin majoritatea asa sunt. Daca vrei urgent un iubit cauta un baiat simplu. Un baiat care nu cauta fete...stii tu cum.
Mama ta... ii pasa de tine! Te-a nascut deci te-a vrut. Te iubeste. Incearca sa vorbesti cu ea si sa ii spui ca ii simti lipsa intr-un oarecare fel.
Tatal tau...sincer acum nu ai vrea sa stea cu tine, nu? E barbat. Esti fata si tatii sunt mai apropiati de baieti. Pastreaza cu tatal tau o relatie de iubire. Arata-i tu afectiune daca el nu ti-o da.
Fratele tau...nu stiu ce sa iti zic aici. Adica si eu am un frate dar la mine e invers. Adica eu il ignor. NU il suport uneori! Evita-l si tu. In plus daca e mai mare...e normal sa fie o relatie de ''ciondaneala''. Cat despre fumat si cafea lasa-le!
Gaseste un rost in viata. Fa-ti o pasiune si chiar daca toti rad de tine...lasa-i naibii. NU conteaza ce cred ei. Conteaza ce crezi tu.
Gandeste-te ca exista oamenii care sunt in situatii mai rele ca tine. Sper din tot suflteul sa treci peste aceasta mica ''depresie''. Daca ai nevoie de mine...cauta-ma pe skype. Ma cheama betty.betyka.

Da-mi id. tau o sa avem mult de vorbit.

Andreea, viata ta ARE sens, doar ca exista momente (poate multe momente) in care te simti foarte nefericita si simti ca nu mai ai nimic, dar NU ESTE ADEVARAT.Ai multe lucruri frumoase inauntrul tau, doar ca ai ajuns sa ai o parere foarte proasta despre tine insati si sa nu simti lucruri frumoase despre tine tocmai pentru ca oamenii din jur te-au facut sa te simti asa.Dar vestea buna este ca asta se poate schimba
Timiditatea despre care spui, precum si nefericirea si sentimentul de lipsa de sens POT fi vindecate, cunosc multi oameni care au simtit ceea ce simti tu si care au trecut prin ceea ce treci tu si care acum sunt bine si au o viata implinita. Exista multe lucruri pe care le poti face pentru tine.M-as bucura sa putem vorbi mai mult, iti pot spune multe lucruri despre cum poti fi mai bine si ce anume poti face pentru a scapa de starile de timiditate si de nefericire.Imi poti da add, id-ul meu e Mihai_N1991, si putem vorbi mai multe
Mihai

Bună!
Am văzut o grămadă de întrebări de acest gen. Am mai spus-o si o voi mai spune: sinuciderea nu este o solutie. Pentru că viaţa este un dor şi trebuie să îl primeşti. Am scris mai mult aici: http://soberzerk.blogspot.ro/2014/04/doar-vreau-sa-spun-ca-nu-sunteti.html
Contactează-mă oricând! :)

Iti spun doar atat : daca viata ta nu avea sens, Dumnezeu nu te-ar mai fi creat.

Nu mai lua in seama toti prostii care vorbesc despre ce nu stiu, fa-ti o prietena cu care poti vb mai des, si care poate te ajuta, i-a glume de la altii dar nu le folosi de fata cu ei(pentru ca o sa creada ca esti copie...)

Wow, ma simt de parca tocmai mi-am citit viata... Daca vrei, da-mi facebook-ul tau sa vorbim, poate daca vorbim despre asta o sa ne ajutam una pe alta...

Hmmm parca am scris eu asta. asa e si la mine fratele meu e mai mare cu 9 ani ca mine. alaltaieri seara eram si eu suparat. si mi-a venit sa desenez ca asa imi trece mie am facut un portret cu skrillex si a iesit destul de bine(ma uitam la un video cum se face pe net) si vine fratemiu acasa si imi zice ca vrea sa intre el pe facebook si ii zic sa mai stea putin ca il termin imediat si m-a intrebat la ce til trebuie? am zis nah la nimic da mi-a venit mie sa desenez. si a spus ca il doare ***(undeva) de desenele mele si ca nu is bun de nimic. desenu iesea chiar fain da m-am dus altundeva sa il termin(evident fara video) si nu a iesit bine si l-am rupt. acum imi pare rau ca l-am rupt. Si de multe ori rad colegii de mine is nu stiu ce. Dar ce sa fac? sa ma omor? dai dracul pe aia care rad de tine. Viata merge inainte incearca sa iti faci si tu ceva prieteni nici eu nu aveam niciun prieten pana in clasa 7-a iti dai seama? Si eu eram asa. eram timid dar m-am apucat de jocuri pe calculator si mi-am facut multi prieteni si virtuali dar am descoperit ca si din colegii mai mari din alte clase am descoperit ca joaca acele jocuri pe care le joc eu si acum suntem prieteni chiar buni. Si aia care stiu doar sa rada de tine si sa nu gaseasca ceva bun la tine sa stii ca nici ei nu is perfecti.Si nu uita ca nu esti singura persoana in aceasta situatie. Daca simti ca trebuie sa vb cu cineva lasa si tu un id de mess ceva. Sper ca nu ti-ai taiat venele pana am scris noi raspunsurile ca nu am chef sa aud de tine pe la stiri.