Ati vrut vreodata ca stiinta sa nu aiba dreptate? Stiinta imi spune ca speranta mea de viata e de 70 de ani. Eu nu pot sa accept asta.

Eu zic ca 60. Dupa varsta asta te gandesti la moarte.

Eh, la mine sper ca va fi macar pana la 40, #selectianaturala.

Nu.

Iar 70 e varsta buna.
La 80-85, te chinui rapusa de boli.

Asta daca nu ai fumat, nu ai baut, ai mancat sanatos, nu ai fost sedentara, nu ai avut probleme mari cu stresul/depresia etc.

Ca daca ai toate astea crapi pe la 60 de ani.

Nu ma refer neaparat la asta. De ce ar trebui sa imbatranim asa de repede?
La cate planuri mi-am facut mi-ar trebui 3 vieti ca sa le indeplinesc.

Nu conteaza cat de lunga e viata ta, ci cat de buna o faci.

Problema e ca nu sti ce inseamna stiinta iar stiinta nu spune nimanui cat va trai sunt doar medii nationale atat, poti muri si azi nu trebuie sa ajungi la 70 de ani

Adică ce, e prea mare? Aia e statistică iar statistica spune speranța medie de viață, nu neapărat speranța ta. Adică asta e în general, însă alții mor la 20, tu poți să te sinucizi la 40, etc.

Speranta de viata a crescut o data cu scaderea natalitatii, s-a facut un raport pe sporul natural si s-a constatat ca populatia batrana are un procent mai mare, de aici si speranta de viata a crescut, tinand cont ca prin Africa se moare la 25 de ani.

Mi se pare mult prea mica. Stai la scoala pana la 30 de ani. Cand poti sa aplici ce ai invatat? Cand poti sa te bucuri de viata? Si daca sa zicem ca abia la 60 de ani iti dai seama ce vrei sa faci cu adevarat in viata?

Asta inteleg. Dar de ce doar 70 de ani? De ce nu poate fi de 200 de ani de exemplu?

Stai până la 25. De atunci poți aplica ce ai învățat 40 de ani(ceea ce mie mi se pare destul de mult). Nu mi se pare deloc mică. La 60 de ani deja vei fi trecut prin viață, dorințele vor rămâne de domeniul trecutului. Atunci începe perioada cu boli și dorințele tale vor fi regăsite în nepoți și în a o duce cât mai mult ca să vezi cum cresc. Mie unul mi se pare o vârstă destul de mare.

O să te convingi că în 40 de ani te vei cam sătura de muncă și rutină.

Pentru ca media e de 70 de ani, dar repet stiinta nu afirma nimic despre un anumit individ aia nu-i stiinta, poate tu ai gena care isi garanteaza ca vei trai 1000 de ani, dar momentan ne bazam pe studii nu ca tu esti un individ unul la un miliard, asa e programat codul genetic uman sa traiasca o limita de anii, moartea este reciclarea naturala a naturii, stramosii nostri nu apucau multi nici 40 de ani, azi traim mult mai mult ca atunci

Haha, de boli nici nu-mi mai pasa, ca am avut si am destule.
Mi se pare putin timp daca vrei sa lucrezi in mai multe domenii de activitate.

Cine zice ca stai pana la 30 de ani la scoala? Poti oricand sa te angajezi daca nu vrei sa-ti pierzi vremea in tara asta prin studii.

Mi se pare inutil să vrei asta. Adică de ce ai vrea să lucrezi în mai multe domenii? În câte? 40 de ani ai timp să lucrezi în 4 mult și bine. Nu înțeleg cum poți avea nevoie de mai mult de 4. Păi să știi că boala bătrâneții nu se compară cu ce ai avut până acum. Adică abia mai poți să mergi până la baie și obosești, faci Alzheimer, te dor rinichii, ficatul. Cu vârsta ajung să îți fie afectate toate organele, sistemele, asta dacă nu mori mai devreme de 70 și. Mai sunt și bătrâni de 70-80 ce o duc binișor dar nu sunt cazuri prea întâlnite.

Să nu mai zic că lucrând în multe câștigi și puțină vechime în fiecare, ceea ce înseamnă mai puțini bani, adică mai puține distracții în timpul liber și poate mai multă muncă.

Asta e scopul vietii noastre? munca, munca, rutina si iar munca? Distractie pe cand?

Dau copy-paste la ceva ce am tot zis in trecut:

(Sursa: Adam Ruins Everything - serial foarte interesant)

"Hai sa iti dau o provocare. Vreau sa crezi ceea ce urmeaza sa spun. Nu doar sa auzi, nu doar sa intelegi - ci sa crezi.

Este un fapt care stii deja ca este adevarat, dar intodeauna te-a coplesi - Vei muri. Tu, persoana care citesti asta acum, vei muri.

Este dificil pana sa iti si imaginezi, nu-i asa? Stai un moment picteaza-ti in minte cum e sa nu mai existi. Nu poti sa o faci. Te gandesti la intuneric - negru. Dar nu va fi negru. Nu va fi nici o culoare, pentru ca tu nu vei mai exista ca sa le percepi. Va fi nimic absolut.

Mintea ta se retrage de la aceasta idee. Este pur si simplu incapabila sa inteleaga propria sa inexistenta, asa ca, trage concluzia, ca e imposibil sa mori - ca de fapt "vei trai pentru todeauna"...

Toate lucrurile se termina, orice locomotie incetineste, orice cald devine rece. Viata nu este o exceptie in aceasta enumeratie. Este doar o reactie chimica scurta care lumineaza putin intunericul, apoi, se dizolva inapoi in nimic - asa cum ti se va intampla si tie.

Corpul tau este o masinarie impecabila, compusa din mai multe sisteme fragile legate strans unul de altul, si pe parcursul vietii, fiecare sistem incepe sa se deterioreze si sa se strice. Cand unul nu mai functioneaza, desigur ca un doctor ar putea sa il repare, dar la un moment dat, vor fi prea multe erori aparute din senin, iar doctorii nu vor mai putea tine pasul, si ca o cascada de domino-uri - articulatiile tale, muschii tai, oasele tale, inima ta - intregul tau corp va da esec. Se va intampla.

Si in timp ce este greu sa intelegi acest adevar, este esential sa il accepti, deoarece fiecare moment care trece in care tu il respingi, este un moment din viata ta, atat de pretioasa, care risti sa il pierzi.

Asa ca o sa o mai spun inca o data, dar acum, incearca sa intelegi: Tu, da tu - vei muri, si nu poti sa faci nimic ca sa opresti asta."

Uite de exemplu eu m-am gandit sa merg la facultate in Japonia. Ai mei sunt de acord cu asta. Dar in acelasi timp, de mica am vrut sa dau la o anumita facultate teologica din tara. Stiu ca daca as da la ea mi-as asigura un job. Cunosc multe persoane ca au dat acolo si fac o treaba extraordinara. Poti sa gasesti de munca in televiziune, radio, ONG-uri. Face schimburi de experienta cu facultati de renume ca Harvard, Oxford sau Loma Linda.
Totusi nu cred ca as fi cea mai potrivita persoana pentru a da la asistenta sociala.
Daca vreau sa le fac pe amandoua? Iti dai seama cat timp imi trebuie?

Nu pot sa opresc moartea din a veni. Stiu deja. Totusi cred ca mi-e frica deoarece nu stiu cum se simte. In orice caz eu mai am speranta dupa moarte. (nu ma refer la iad sau rai).

Poate scopul tau e sa te distrezi. Eu mi-am fixat alt scop, sau mai bine spus, mi-am gasit fericirea in altceva.

Fiecare isi fixeaza scopul si dupa posibilitati si vointa, eu unul nu sunt genul care sa se complice in viata,, nu imi trebuie, asa ca stau in banca mea.

Nu stii cum se simte? Nu vei simti absolut nimic - nici nu vei stii ca nu existi, pentru ca TU nu vei mai exista ca sa gandesti asta. A trecut o infinitate de timp inainte sa te nasti, iar pentru ca nu existai, nici macar nu aveai ce sa simti, deci ce-i asa de greu sa accepti inca o infinitate de timp in care nu existi? E mindfck, stiu, dar dupa cum spune si citatul - trebuie sa accepti chestiile astea, pentru ca daca le accepti, iti vei pretui viata mult mai mult

Cum se simte momentul cand mori? Simti cum ti se scurge viata? Simti cum corpul iti e tot mai greu? Oare ti se incetoseaza privirea?

Fratele meu din alta mama, te-am gasit!

Te-ai gasit pe cine sa intrebi... nimeni nu stie ce se intampla cand mori, cum iti reactioneaza organismul si ceea ce simti tu, e o enigma de care se teme oricine, si nu ii asculta pe cei care zic ca nu se tem de moarte, vor doar sa fie strangatori de like-uri/

Consider ca e bine sa ne fie frica. E dovedit ca in caz de frica fugi sau ataci. Daca nu ti-ar fi frica de moarte, atunci nu ai trai viata din plin.

Inainte sa murim, cu cateva secunde, se elibereaza un drog extrem de puternic in cantitati foarte mari, in tot corpul. Se numeste DMT, iar oamenii care au incercat pana si in substante mici acest drog, au spus ca erau ca intr-un vis lucid, dar mult mai realistic. Si desi experienta dureaza mai putin de 5 minute, oamenii au spus ca se simt ca si cum ar fi stat mii si mii de ani in acel drug-trip.

Si tine minte ca asta se intampla la cantitati mici, cine stie ce efect are DMT-ul cand toata cantitatea aceea enorma depozitata in creier de-a lungul e eliberata in tot corpul la momentul mortii.

Poti considera aia, "viata de apoi".

Pentru ca asa e omul creat de Dumnezeu,sau "de natura". In fine,tutuor ne pare rau ca ne dam duhul,unii mai devreme,altii mai tarziu,altii intr-un mod pe care nici nu-l simt,altii intr-un mod chinuitor, altii in timp ce fac dragoste (unul a uitat castravetele in gura iubitei, s-a dus sa raspunda la telefon si cand s-a intors aia s-a incecat, wtf, poti cauta pe net). Eu daca traiesc 50 de ani sunt fericiti, daca 80, si mai si. Macar sa-mi iau Lamborghini, si cand ma sting, ma sting cu el (intru in marele Canion cu el).
http://evz.ro/ciobanul-100-ani-munte.html
Secretul : oi